Cea mai puternică rugăciune. Arsenie Boca ne spune cum s-o folosim CORECT

Cea mai puternică rugăciune. Puterea cuvintelor este de necrezut, iar rugăciunea, în special cea spusă din inimă, este cea mai intimă și specială comunicare pe care credincioșii o au cu Dumnezeu.

Părintele Arsenie Boca spunea că „a ne ruga înseamnă a ne înălţa spiritul şi inima către Dumnezeu pentru a-I aduce laudele noastre, a-i expune grijile noastre si a-I implora ajutorul”.

Cunoscută și ca rugăciunea lui Iisus sau rugăciunea minții, rugăciunea inimii este considerată una dintre cele mai puternice și profunde pentru creștinii ortodocși.

Cea mai puternică rugăciune. Arsenie Boca ne spune cum s-o folosim CORECT

Puterea ei vine din faptul că este destul de scurtă, iar repetarea ei ordonează mintea şi ajută la menținerea concentrării.

„Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”: aceasta-i Rugăciunea Inimii, numită şi Rugăciunea Minţii sau Rugăciunea Minţii în Inimă.

„Orice ar face omul, oriunde ar merge, toate le împlineşte cu rugăciunea lui Iisus”, spunea părintele Boca.

Arhimandritul Teofil (Ioan) Pârâian povestea despre rugăciunea inimii, învățată de la Arsenie Boca.

„Şi m-a învăţat s-o zic la nivelul gândului, de la început mi-a spus s-o zic la nivelul gândului, cu gândul. Mi-a spus să zic între respiraţii, deci fără să inspir, fără să expir, cuvântul „Doamne”. Trăgând aerul în piept, odată cu aceasta să zic „Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu”. Şi dând aerul afară, odată cu aceasta să zic „miluieşte-mă pe mine păcătosul”. Mai mult nu mi-a spus nimic în privinţa aceasta.”

Arsenie Boca o numea „rugăciunea cu care se mântuiesc călugării”.

Acesta-i conţinutul puternic al tainicei rugăciuni, poate singura dintre toate rugăciunile ortodoxe, care implică respiraţia.

Părintele Arsenie Boca ne dezvăluie rostul minunatei rugăciuni: „Fiindcă noi nu putem fi contemporani cu Iisus, este Iisus contemporanul nostru pe veacuri. Inspirăm atotprezenţa Sa în Prea Sfânt Numele Său şi expirăm aerul stricat al păcatelor noastre. Inspiri Duhul Sfânt şi Duhul lui Dumnezeu şi expiri duhul rău din tine”.

Cei mai mulți călugări o spun încontinuu

Numele acestei rugăciuni exprimă chiar puterea de a crea legătura minţii noastre cu inima. Cheia este chiar numele sfânt al lui Iisus, care, atunci când este repetat fără oprire, întrerupe fluxul minţii negative lumeşti şi restabileşte comuniunea interioară cu Dumnezeu.

Cei mai mulţi călugări o spun continuu, indiferent ce ar face. Printre darurile pe care ni le aduce se numără vederea în Duh sau clarviziunea, dar aceasta-i doar o consecinţă firească a rugăciunii, ca şi sfinţenia, nu scopul ei.

În vreme ce noi spunem „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, milueşte-mă pe mine, păcătosul”, mintea de zi cu zi ne aminteşte de facturi şi rate neplătite, cănu avem aia sau ailaltă, că m-a părăsit cutare sau am fost nedreptățit de viață!

Mintea omenească are puteri încă necunoscute, care servesc perpetuării suferinţei şi întunericului interior. Iar Rugăciunea Inimii tocmai asta face: ne împinge pe drumul care face legătura dintre inima şi mintea noastră, spulberând toată energia negativă.

Adică, aşa cum a spus părintele Arsenie Boca, mergem pe drumul care ni se dezvăluie în trăire, sub forma „nesfârşitei iubiri de Dumnezeu, de oameni şi de toată făptura”.

Pentru gândul bun este nevoie de curaj, de credinţă și de iubire. Iar pentru a rosti o rugăciune, avem nevoie de toate calităţile şi virtuţile interioare, care se consolidează pe măsură de trecem obstacolele mentale.

Dacă vom încerca să spunem Rugăciunea Inimii neîncetat, mai ales atunci când avem o cumpănă, vom observa o „altă minte” care se gândeşte la provocările zilnice.