Din cuprinsul articolului
Dr. Kerr remarcă faptul că pacienții nu se feresc de momentele mai întunecate și dureroase din viața lor. În schimb, ei reflectă adesea asupra acestor momente în moduri surprinzător de pozitive.
O altă poveste pe care o împărtășește implică un pacient bântuit de PTSD după ce a participat la invazia din Normandia în adolescență. Bărbatul, care nu a căutat niciodată tratament pentru PTSD, a visat într-o zi „cea mai bună zi din viața sa” – ziua în care a fost externat din spital. În vis, el zăcea într-o clinică din Normandia, când un soldat anonim l-a asigurat: „încă nu e timpul, vom veni după tine”, înainte ca bărbatul să se stingă liniștit în somn.
Echipa de cercetare de la Hospice and Palliative Care Center din Buffalo, unde lucrează Dr. Kerr, a publicat numeroase studii despre aceste experiențe de sfârșit de viață, documentând peste 1500 de astfel de povești, multe dintre ele surprinse pe suport video.
Experiențele copiilor diferă la sfârșitul vieții
Dr. Kerr subliniază faptul că experiențele copiilor la sfârșitul vieții diferă semnificativ de cele ale adulților, în mare parte din cauza înțelegerii limitate a finalității morții de către aceștia. Viziunile și visele lor includ adesea animale care îi asigură de dragoste și companie.
„Copiii au o imaginație bogată”, subliniază medicul.
El povestește lumea plină de imaginație a unei fetițe care și-a transformat camera de spital într-un castel cu piscină, pian, animale și o fereastră care lăsa să intre o lumină caldă. Când a fost întrebată ce înseamnă castelul, ea a spus că acesta simbolizează un loc sigur.
