Ce trebuie să știi despre hepatita A, boala mâinilor murdare

Hepatita A este o afecţiune acută a ficatului, produsă de infecţia cu virusul cu acelaşi nume. Este o infecţie frecventă. Până la 90% din populaţie a trecut printr-un episod de hepatită A (asimptomatic), uneori fără să ştie că a avut infecţia în organism.

Acest virus prezintă un grad înalt de contagiozitate şi rezistenţă. Infectarea se realizează fie prin transmitere directă de la o persoană infectată, pe cale fecal-orală, fie indirect, prin ingerarea de alimente sau lichide contaminate. De asemenea, te poţi infecta dacă mănânci peşti din ape contaminate cu virusul hepatitic A

Infecţia cu virusul hepatitic A este imediat urmată, în mod obişnuit, de apariţia icterului. Urina, mucoasele şi partea albă a ochilor capătă o coloraţie închisă şi uneori pacienţii observă decolorarea scaunului.

Icterul este mai frecvent întâlnit la adulţi sau la pacienţii care fac această boală la o vârstă înaintată, fiind deseori absent la copii. Cele mai multe simptome dispar în aproximativ 8 săptămâni, deşi 10-15% din cazuri pot avea probleme chiar pe o perioadă de până la 6 luni. E important de reţinut că nu există hepatită cronică de tip A.

Simptome

La aproape 4 săptămâni de la contactul cu virusul hepatitic A apar primele semne şi simptome ale bolii, care sunt asemănătoare unei gripe uşoare: stare de rău, oboseală, febră joasă, dureri de muşchi şi de cap, lipsa poftei de mâncare, greaţă şi vărsături. Pacienţii cu hepatită A simt durere sau disconfort abdominal de intensitate redusă până la moderată, în special în etajul superior al cavităţii abdominale.

La debutul bolii, aceste simptome pot fi însoţite ori precedate de o scurtă perioadă în care bolnavul descrie dureri musculare, durere uşoară de cap sau de gât şi stare febrilă. Sunt situaţii în care pacienţii descriu modificări de gust. De exemplu, fumătorii nu mai percep gustul ţigării. În faza de icter a bolii, unii pacienţi prezintă o mâncărime intensă a pielii.

Prevenție

Pentru a reduce incidenţa infecţiilor cu virusul hepatitic, trebuie să cunoaştem şi să aplicăm măsurile de prevenire a transmiterii bolii. Astfel, e bine de ştiut că sunt esenţiale spălatul pe mâini, precum şi spălarea şi prepararea termică corespunzătoare a alimentelor.

Cazurile diagnosticate cu hepatită A sunt izolate, iar persoanele care au intrat în contact cu aceşti bolnavi sunt urmărite şi tratate din timp. Pacienţii elimină în scaun virusul hepatitic începând cu 2 săptămâni înainte de apariţia icterului, iar faza contagioasă a hepatitei A poate dura, îndeosebi la copii, până la 10 săptămâni.

Vaccinarea se poate face fie cu vaccin antihepatitic A, fie cu vaccin combinat împotriva hepatitei A şi B. Este recomandată în special persoanelor cu risc crescut de expunere – cele care călătoresc în zone endemice, personalul medical, celor din industria alimentară sau salubritate, contacţi ai unei persoane deja diagnosticate cu hepatită acută A – sau persoanelor cu alte afecţiuni cronice ale ficatului, la care boala ar presupune un risc crescut de evoluţie nefavorabilă. Vaccinul poate fi făcut de oricine, începând cu vârsta de 12 luni.

Tratament

Nu există un tratament specific pentru hepatita A. Boala va trece de la sine, în decurs de câteva luni. Corpul va elimina singur virusul hepatitic A şi ficatul se va vindeca într-un interval de 6 luni, fără să existe daune pe termen lung la nivelul organului. Persoanele cu hepatită A ar trebui să adopte o dietă sănătoasă, să se odihnească mult şi să respecte regimul alimentar impus de medic. Este recomandat să evite consumul de alcool, care poate face rău ficatului, şi să nu consume alimente grase, alimente procesate care conţin ingrediente care îngreunează funcţionarea ficatului. Sunt de evitat şi uleiurile hidrogenate, care trebuie înlocuite cu uleiuri sănătoase.

În unele cazuri, hepatita A poate evolua cu forme severe, ce necesită spitalizare. Spre deosebire de alte tipuri de hepatite virale, cea de tip A nu se cronicizează. În cazuri rare, hepatita A poate provoca pierderea funcţiei ficatului, care apare brusc, în special la adulţii în vârstă sau la persoanele cu boli cronice de ficat. Insuficienţa hepatică acută necesită spitalizare, iar persoana are nevoie de monitorizare şi de tratament. Unii pacienţi pot avea nevoie chiar de un transplant de ficat.