Ce trebuie să știe orice părinte despre tulburarea de deficit de atenție. PLUS: Diferența dintre ADHD și AUTISM

Tulburarea hiperkinetică de deficit de atenție, al cărei acronim provine din denumirea în engleză -Attention Defi cit Hyperactivity Disorder -, este caracterizată prin difi cultatea celui diagnosticat de a-și menține atenția și a se concentra asupra unui lucru fără a fi distras, de impulsivitate și hiperactivitate. Deslușim afecțiunea pe înțelesul tuturor, cu ajutorul lui Eveline Osnaga (foto), psiholog colaborator al revistei Doctorul zilei

Dana Lascu

ADHD este uneori descrisă ca afectând funcțiile executive ale creierului sau abilitățile cognitive necesare pentru a planifica, organiza și finaliza diverse sarcini. Acest deficit poate provoca și incapacitatea de a memora informații pe termen scurt, dificultăți în stabilirea obiectivelor, incapacitatea de a controla emoțiile sau de a trece în mod eficient de la o activitate mentală la alta.

– Doctorul zilei: Ce este ADHD și cum se manifestă el?

– Psiholog Eveline Osnaga: Este o tulburare hiperkinetică cu deficit de atenție. Adică, o afecțiune comportamentală, de natura neurobiologică, care poate fi influențată educațional. Aceasta este destul de frecvent întâlnită la copii și la adolescenți, și este important de știut că băieții sunt mai predispuși decât fetele, în practica curentă fiind identificați de 4 ori mai mulți băieți cu ADHD decât fete. De asemenea, este important de știut că sunt trei subtipuri de ADHD: tipul predominant neatent, tipul predominant hiperactiv și tipul combinat. Cauzele acestei tulburări ramân nedeterminate, însă sunt studii care susțin că această afecțiune are legătură cu viața dezordonată a mamei. Fie că vorbim de fumatul activ sau de cel pasiv, acesta în egală măsură afectează dezvoltarea fă- tului din punct de vedere neurobiologic.

Semnele care demască tulburarea

– Cum îți dai seama că micuțul tău are acest deficit? Care sunt simptomele?

– Principalele caracteristici ale ADHD-ului sunt: imposibilitatea de a-și păstra atenția, hiperactivitatea și impulsivitatea. Toate acestea apar în primii ani de viață. De multe ori, se poate întâmpla ca și copiii absolut normali să prezinte aceste simptome din diferite motive, de aceea este esențial ca diagnosticul să fie pus de persoane cu adevărat competente. Acest gen de comportament se dezvoltă pe mai multe luni, alternând impulsivitatea și hiperactivitatea cu neatenția. Locul ideal pentru a descoperi aceasta afecțiune este școala. Copiii hiperactivi sunt tot timpul pe punctul de plecare, tot timpul în mișcare. Tot timpul ating lucrurile din jurul lor, se joacă cu ele și vorbesc încontinuu. Statul la masă sau la școală în bancă sunt sarcini extraordinar de dificile pentru ei. Copiii impulsivi nu-și pot stapâni reacțiile imediate și acționează înainte de a gândi. Neatenția se caracterizează cel mai bine prin ușurința cu care copilul este distras, de la acțiunea pe care o întreprinde, de cele mai mici sunete sau lucruri care se întâmplă în jurul său. Frecvent își pierde concentrarea și face greșeli de neiertat.

Diagnostic pe baza unor investigații

– Cum se pune diagnosticul?

– Pentru stabilirea acestui diagnostic sunt necesare investigații medicale cum ar fi: examinarea neurologică, examinarea paraclinică, implicând computer-tomograf, rezonanța magnetică nucleară (RMN), electro-encefalogramă, hemoleucogramă, dozarea hormonilor tiroidieni și testarea psihoeducațională care se face prin intermediul testelor de inteligență și aprecierea IQ-ului, dar și prin teste specificice afecțiunii. Diagnosticarea acestei tulburări este foarte importantă, în felul acesta adulții vin în sprijinul copiilor cu ADHD pentru că aceștia prezintă un risc crescut pentru accidentări, au performanță școlară redusă și, datorită problemelor sociale, sunt de multe ori izolați de ceilalți copii.

Și adulții au ADHD

– Dacă nu este tratată sau manageriată, cum se manifestă la adult această afecțiune? Cum se va comporta adultul cu ADHD?

– Această tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție, nu se limitează doar la copii. Între 30 și 70% dintre copiii care suferă de această afecțiune, manifestă simptomele ei și la maturitate. În calcul trebuie să-i luăm și pe cei care nu au fost diagnosticați în timpul copilăriei, și care ar putea dezvolta simptome mai evidente când sunt adulți, cauzând probleme la locul de muncă sau în relațiile cu ceilalți. Caracteristicele acestora pot fi: întârziatul, condusul mașinii într-un mod agresiv sau periculos, neprioritizarea problemelor sau ale task-urilor la locul de muncă, dificultăți în controlarea a furiei, comportament impulsiv, gânduri nepoliticoase sau jignitoare spuse cu voce tare etc.

Diferența dintre autism și ADHD

– Doctorul zilei: Care e diferența între ADHD și autism, pentru că văd că deseori sunt alăturate…

– Psiholog Eveline Osnaga: În multe cazuri, lipsa de atenție a copilului cu ADHD, dificultatea acestuia de a stabili contact vizual cu cei din jur duc la diagnosticarea eronată a tulburării ca fiind autism. Autismul este o tulburare în care copilul trăiește în lumea lui interioară în timp ce ADHD-ul se manifestă prin hiperactivitate în realitatea cotidiană. Diagnosticarea corectă aduce după sine intervenția terapeutică corectă și implicit rezultate în terapia cu micuții de aceea e important ca diagnosticul să fie corect. În cabinetele cu prestigiu, pe lângă anamneză și observarea clientului se aplică teste clinice care au rolul de a da un diagnostic cât mai concludent, care, de cele mai multe ori, întărește suspiciunea psihologilor.