Ce simți când mori? Cercetătorii au elucidat misterul

Există oameni care au o relație strânsă cu moartea. Bărbați și femei care simt exact momentul în care vor muri, alții care par să decidă singuri ziua și ora, devansându-și sau amânându-și moartea, vise premonitorii sau presimțiri.

Există experiențe în apropierea morții care, potrivit unui reportaj publicat de BBC, par să descifreze una dintre cele mai mari îndoieli ale omenirii: ce simți când mori.

Până în prezent, știința nu a fost capabilă să ofere niciun fel de răspuns, așa că evenimentele paranormale sau supranaturale sunt adesea folosite pentru a încerca să găsească o explicație validă.

Potrivit BBC, în ultimul stadiu al apropierii de moarte, oamenii sunt adesea foarte amorțiți. Dar unele experimente spun o poveste foarte diferită.

Ce spun cercetătorii

Un grup de oameni de știință de la Universitatea din Michigan lucrează la acest subiect din 2013 și au început prin a se uita la șobolani de laborator. Au decis să le măsoare activitatea cerebrală în momentul morții și au ajuns la o concluzie cu totul specială. După ce au suferit un stop cardiac, șobolanii, care nu aveau bătăi ale inimii și nu respirau, și-au crescut activitatea cerebrală generală.

Aceștia au prezentat chiar niveluri diferite de unde gamma joase față de cele pe care le prezintă șobolanii în timpul stării normale de veghe: acestea erau mai sincronizate în tot creierul. Experții au făcut legătura între tipul specific de activitate cerebrală care a avut loc atunci când șobolanii au murit și studiile anterioare privind percepția conștientă a oamenilor și au ridicat posibilitatea ca creierul să nu fie inactiv atunci când murim.

Apoi, în 2018, o altă lucrare de cercetare de la Imperial College London s-a concentrat asupra halucinațiilor în momentul morții. Aceștia au comparat, pe de o parte, relatările oamenilor după ce au fost resuscitați după moarte clinică, dintre care 20% au văzut „ceva”, și, pe de altă parte, halucinațiile provocate de un drog psihedelic, DMT, care afectează percepția, afectarea și cogniția.

Ambele experiențe au câteva puncte comune: un sentiment de „transcendere a timpului și a spațiului” și un fel de „unitate cu obiectele și persoanele apropiate”. „Cred că principala lecție a cercetării este că putem găsi moartea în viață și în experiențele de viață”, a declarat Dr. Chris Timmermann, care a condus cercetarea la Imperial College London.

„Ceea ce știm acum este că se pare că există o creștere a activității electrice, care poate fi responsabilă pentru experiențele de moarte apropiată. Pentru specialist, este posibil ca creierul nostru să simuleze o formă de realitate. Dar el crede, de asemenea, că mulți oameni uită aceste percepții după ce le trăiesc sau nu le pot raționaliza: „Ceea ce cred că se întâmplă este că experiența este atât de inedită, încât este inefabilă sau greu de exprimat în cuvinte”, a spus el.

Cum se simte moartea

Stopul respirator va fi urmat de un stop cardiac. Activitatea creierului scade, iar după 4 până la 6 minute acesta va fi iremediabil afectat. În acest interval de timp, într-un ultim rămas bun, creierul intră în acțiune și produce halucinații, cum ar fi lumina de la capătul tunelului sau amintirea celor dragi.

Moartea cerebrală (lipsa activității neuronale) este urmată de Pallor mortis, o paloare care apare la 15-120 de minute după deces. Aceasta este urmată de Livor mortis, care este o colorație roșiatică-ambricioasă a părților corpului, datorată unei acumulări de sânge în aceste zone.

Apoi, temperatura corpului scade la nivelul mediului înconjurător (Algor mortis). O persoană moartă nu va fi niciodată mai rece decât mediul înconjurător.

Două ore mai târziu, modificările chimice din mușchi vor provoca o stare de rigiditate și inflexibilitate la nivelul extremităților corpului, aceasta fiind cunoscută sub numele de Rigor mortis. Mișcarea unui cadavru în această stare este extrem de dificilă. De la 24-36 de ore după moarte, rigiditatea este invincibilă, cu excepția cazului în care rupem țesuturile. După 36 de ore, rigiditatea dispare treptat.

În cele din urmă, va începe descompunerea și culorile și mirosurile care o însoțesc. Culoarea cadavrelor în acest stadiu se datorează bacteriilor care oxidează hemoglobina și produc metan și propan, gaze care se infiltrează în tot corpul și îl umflă până când membrele se împrăștie, producând inflamații la nivelul ochilor, venelor, limbii și organelor genitale.