Ce simptome apar în cazul polipilor colonici și care e riscul să se transforme în cancer

Polipii colonici reprezintă formaţiuni tumorale benigne sub forma unor excrescenţe de ţesut care apar la nivelul intestinului gros. Prezenţa lor în colon sau rect ridică multe întrebări pacientului şi familiei acestuia.

Care este semnificaţia descoperirii unui polip in colon? Înseamnă că am sau că voi face cancer colonic? Va trebui să mă operez?

Cauzele care duc la apariţia polipilor nu sunt pe deplin cunoscute. Totuşi, printre factorii de risc se numără anumite obiceiuri alimentare şi de stil de viaţă, printre care: o dietă bogată în grăsimi şi săracă în fructe, legume şi fibre, fumatul, consumul de alcool, sedentarismul, precum şi afecţiuni  ca obezitatea. Există anumite boli inflamatorii ale colonului, rectocolita ulcero-hemoragică şi boala Crohn care cresc şi ele riscul.

Cancerul colorectal este rar înaintea vârstei de 40 de ani, iar în aproximativ  90% din cazuri,  polipii cu potential evolutiv spre cancer apar dupa vârsta de 50 de ani. De aceea,  se recomandă în general ca screening-ul pentru polipi şi implicit pentru cancerul colorectal să înceapă la vârsta de 50 de ani (pentru ambele sexe). S-a dovedit că durează aproximativ 10 ani pentru ca un polip mic să se transforme în cancer.  În afară de vârstă, factorii genetici pot juca şi ei un rol important. Screening-ul începe mai devreme de 50 de ani la persoane care au istoric in familie de cancer de colon sau de polipi colonici, mai ales dacă în familia pacientului, cancerul a apărut la vârste tinere, la rude de gradul I sau a implicat mai mulţi membri ai familiei. O discuţie cu medicul dumneavoastră va putea sa stabilească vârsta la care ar trebui să vă investigaţi pentru a depista şi a rezeca eventualii polipi cu potenţial de evoluţie la cancer.

SIMPTOME

În ceea ce priveşte simptomatologia, polipii de mici dimensiuni sunt de regulă complet asimptomatici, de aceea este necesar screening-ul după vârsta de 50 de ani. Polipii de dimensiuni mai mari pot da uneori simptome precum: scaune amestecate cu sânge, modificări ale obiceiurilor de defecaţie (constipaţie, diaree), obstrucţie intestinală, dureri abdominale, dar toate aceste simptome pot avea şi alte cauze.

Există mai multe tipuri de polipi, dar cel mai frecvent întâlniţi sunt polipii hiperplastici şi polipii adenomatoşi. Dintre aceste două tipuri, numai polipii de tip adenomatos (două treimi dintre polipi) au potenţialul de a se transforma malign (de a deveni canceroşi).  Cu cât un polip adenomatos este mai mare ca dimensiuni, cu atât creşte potenţialul de a deveni malign.

Investigatia de elecţie pentru depistarea polipilor, deci pentru screening-ul cancerului colorectal este endoscopia digestiva inferioara sau colonoscopia. În timpul colonoscopiei, medicul introduce prin orificiul anal un tub subţire flexibil prevăzut cu o sursă de lumină şi cu o cameră video cu ajutorul căruia poate vizualiza interiorul întregului intestin gros, depistând polipi şi alte leziuni. Totodată, in timpul colonoscopiei, medicul poate biopsia o formaţiune polipoidă (extrage o mică porţiune din polip pentru ca aceasta sa fie supusă examenului histopatologic la microscop prin care se va stabili tipul de polip şi deci potenţialul său malign). În afară de diagnosticarea polipilor, colonoscopia serveşte şi ca metodă terapeutică, majoritatea polipilor putând fi rezecaţi pe cale endoscopică (manevră denumită polipectomie), fără ca pacientul să mai trebuiască să fie supus vreunei intervenţii chirurgicale. Ulterior, medicul gastroenterolog va stabili necesitatea repetării colonoscopiei, precum şi intervalul de timp până la repetarea procedurii (de regulă, la 5 ani în cazul unei colonoscopii normale – la care nu s-au decelat polipi şi la cel mult 2-3 ani dacă anterior au fost puşi în evidenţă polipi).

Exista alte investigatii (videocapsula endoscopica, irigoscopia sau clisma baritata, tomografia computerizata, mai ales colonoscopia virtuala TC) care pot depista tumorile colonice, inclusiv polipii,  dar nu permit biopsierea şi nici  tratarea (rezectia) lor. Toate aceste mijloace sunt de regulă mai uşor tolerate,  dar pot fi mult mai scumpe si au o sensibilitate (procent de depistare a leziunilor) mai mică decât a colonoscopiei.

De reţinut:

– polipii reprezintă o afecţiune comună (apar  la 30-50% din persoane)

– nu toti polipii au potenţial malign; de asemenea, sunt necesari mai mulţi ani pentru ca un polip de mici dimensiuni să se transforme în cancer

– în general, polipii pot fi rezecaţi complet şi în siguranţă pe cale endoscopică

– colonoscopia este metoda de elecţie pentru depistarea şi tratarea polipilor colonici si deci pentru a scădea riscul de cancer colorectal.