Ce sfinți sărbătoresc creștinii ordodocși, astăzi, 26 iulie

Ce sfinți sărbătoresc creștinii ordodocși, astăzi, 26 iulie, care sunt orânduielile creștinești pentru această zi și ce rugăciune puternică este bine să rostim.

Creștinii ortodocși îl sărbătoresc astăzi pe Sfântul Cuvios Ioanichie Schimonahul, despre care se spune că a fost unul dintre cei mai renumiți sihaștri care în primele decenii ale secolului al XVII-lea, au trăit pe Valea Chiliilor.

Totodată, se crede și că acesta provenea din Mănăstirea Cetățuia Negru Vodă.

Timp de 37 ani, Sfântul Cuvios Ioanichie Schimonahul a trăit într-o peșteră, de pe masivul Cetățuia din Valea Chiliilor, însă în anul 1638, acesta a trecut la cele veșnice.

Descoperit în 1944

Moaștele sale au fost descoperite, în 1944, de către părintele Pimen Barbieru, însă din cauza regimului comunist ateu, moaștele sale au fost reînhumate.

Vreme de 56 de ani, moaștele sale au stat reînhumate, pentru ca mai apoi să fie deshumate de către părintele stareț, protosinghelul Modest Ghinea. Astfel, Sfântul Cuvios Ioanichie Schimonahul a fost trecut în rândul sfinților, abia în anul 2009.

Tot astăzi îl sărbătorim pe Sfântul Ermolae, care a trăit între anii 286-305, pe vremea împăratului Maximian.

Acesta a fost un preot în Nicomidia, care s-a aflat, din păcate, printre cei două mii de mucenici care au fost arși de vii, din simpla dorința a împăratului de la acea vreme.

Cu toate acestea, datorită grijii pe care Dumnezeu a avut-o față de el și de alți doi preoți, Ermip și Ermocrat, cei trei au scăpat nevătămați din foc. Însă nu mult a durat până când Sfântul Ermolae, împreună cu preoții Ermip și Ermocrat au fost torturați și omorâți prin decapitare.

Rugăciune către  Sfântul Ermolae

“Sfinte al lui Dumnezeu, Ioanichie, ne rugăm ție ca cel ce ești mijlocitor înaintea Tatălui Ceresc, să ne întărești în dreapta credință, să fim plini de dragoste față de aproapele, să avem în casele noastre binecuvântarea lui Dumnezeu, spor în cele ale noastre, pace și înțelegere.

Ție ne rugăm ca fiii noștri să fie înțelepți, cu dragoste față de părinți, ascultători și sprijin în bătrânețele noastre.

Tu, cel ce ai fost sfătuitor al Domnitorilor Țării Românești, să ne dai sfat și ajutor în vreme de ispită, de necaz și boală.

Așa cum pe alții i-ai tămăduit, cu harul ce-l ai de la Dumnezeu, așa tămăduiește-ne și pe noi de neputințe.

În vreme de primejdie ne întărește și ne apără.

Tu, cel ce ai cinstit pe Maica Domnului, apără dimpreună cu Dânsa și casele, familiile, rudeniile, prietenii și cunoscuții noștri.

Minunile tale să le arăți și peste noi așa cum ai făcut de veacuri cu cei ce s-au rugat ție.

Ne încredem în ajutorul tău și-ți cerem să fii mijlocitor înaintea lui Dumnezeu pentru ca cererile noastre să-și afle răspunsul.

Sfinte Ioanichie, roagă-te pentru noi. Amin!”

Pomenirea Sfintei Preacuvioasei Mucenite Parascheva din Roma

Sfânta si Marea Mucenita Parascheva s-a nascut intr-un sat pe lânga  Roma, in vremea domniei lui Hadrianus (117-138), din parinti crestini, Agaton si Politeia, care multa vreme il implorasera pe Domnul sa le dea un prunc.

Dumnezeu, care intotdeauna raspunde rugaciunilor celor care se tem de el, le dadu deci o fiica, pe care ei o numira Parascheva, caci era nascuta intr-o vineri (Paraskevi in greceste inseamna „vineri”), dar si din evlavie pentru Patima intaritoare a Domnului nostru Iisus Hristos.

Inca din frageda copilarie ea s-a consacrat cu totul celor dumnezeiesti. Nefiind deloc atrasa de jocurile copilaresti, isi petrecea vremea fie in biserica pentru a participa la Slujbe fie acasa, pentru a medita cuvântul lui Dumnezeu sau rugaciunea.

La moartea parintilor sai, pe când era in vârsta de 12 ani ea imparti bogatiile lor celor lipsiti, apoi se retrase intr-o Manastire unde primi mahrama, semn al inchinarii vietii ei lui Dumnezeu.

Dupa ce si-a petrecut o vreme in ascultare desavârsita fata de maica superioara, cu sufletul insetat de a impartasi si celorlalti oameni comoara credintei, ea parasi Manastirea pentru a se duce sa propovaduiasca numele lui Hristos in orase si sate.

A creștinat mulți păgâni

Astfel aduse pe multi  pagâni la dreapta credinta, suscitând nemultumirea si ura iudeilor, care au denuntat-o regelui acelui tinut in care ea se afla (dupa altii, noului imparat, Antonin cel Pios, catre 140).

Suveranul dadu ordin pe data ca nobila crestina sa fie arestata si adusa inaintea lui. Când o vazu, ramase mai intâi surprins de frumusetea ei apoi incerca sa o atraga prin maguliri spunând:

„Daca te lasi convinsa de cuvintele mele si accepti sa aduci sacrificii idolilor, vei primi multe bogatii, dar daca te incapatânezi, sa stii ca vei avea multe de suferit”. Tânara fata, desi gingasa, ii raspunse cu barbatie :

„Nu ma voi lepada niciodata de prea blândul meu Iisus Hristos si nici un chin nu va putea sa ma desparta de dragostea Lui. Caci El a zis : Eu sint Lumina lumii ; cel ce Imi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii (Ioan 8:12).

Cât despre idolii vostri, care nu au facut nici cerul nici pamântul, ei vor disparea de pe pamânt si de sub cer (Ieremia 10:11)”. Atunci mânia regelui se inflacara si dadu ordin soldatilor sa puna pe capul Sfintei o casca de fier inrosit in foc.

Cum a fost pedepsită

Acoperita de roua, precum cei Trei Tineri din cuptor, Sfânta Parascheva nu simti nici o suferinta. Dupa ce i-au fost smulsi sânii, fu aruncata in inchisoare, cu o piatra grea pusa pe piept, dar fu vindecata de un Inger ce si-a facut aparitia  dintr-un mare cutremur.

Constatând minunea, 70 de soldati din garnizoana s-au convertit si au fost imediat executati din ordinul tiranului care o aduse din nou inaintea lui pe Parascheva.

Repetându-si inflacarata marturie de credinta, Sfânta fu aruncata intr-un cazan de cupru si bronz umplut cu plumb incandescent. Dar si acolo, trupul sau – care primise prin asceza si feciorie arvuna cinstirii vietii viitoare – ramase neatins.

Crezând ca amestecul nu era cu adevarat arzator, tiranul se apropie si fu orbit de vapaie5. Sub efectul durerii isi dadu seama de greseala sa si incepu sa strige :

„Fie-ti mila de mine, slujitoare a adevaratului Dumnezeu si reda-mi lumina ochilor si voi crede in Dumnezeul pe care il propovaduiesti”.

La rugaciunea Sfintei el nu numai ca isi regasi vederea ci primi si lumina credintei si la cererea sa fu botezat in numele Sfintei Treimi, impreuna cu toti cei apropiati lui, notează calendar-ortodox.ro.