Ce se întâmplă cu supravieţuitorii Ebolei?

Profesorii nu o mai vor pe Kadiatou Fanta la orele lor, o tânără de 26 de ani care a supravieţuit virusului Ebola. Prietenul ei s-a despărţit de ea. În fiecare zi fata mânâncă şi doarme singură. Până şi familiei ei îi este frică să o atingă după ce a supravieţuit virusului.

Trecute sunt zilele când avea febră mare şi vomita sânge. Dar chiar şi cu un certificat de sănătate care atestă că este refăcută complet, ea spune că este ca şi cum ar avea un tatuaj cu „Ebola” pe piele.

„Ebola mi-a distrus viaţa chiar şi când m-am vindecat”, spune ea. „Nimeni nu vrea să petreacă un minut în compania mea de frică să nu fie contaminaţi.”

Fanta, studenta din Guineea, spune că lucra ca intern la o clinică din capitală, când un pacient suspect de malarie a venit şi i-a a spus că se simte foarte rău. I-a măsurat omului semnele vitale, dar nu avea mânuşi sau mască de protecţie, lucru obişnuit în Guineea.

După aproape două săptămâni, în mijlocul lui Martie, a început să aibă diaree şi cât de curând a început să vomite sânge. Spune că cele mai multe probleme au început atunci când a fost externată şi medicii au declarat-o vindecată în luna Aprilie.

Chiar dacă nu mai are virusul în sânge, s-a recuperat foarte greu după trei săptămâni. Zvonurile au început să circule cum că boala s-ar fi întors, iar în curând toată suburbia ştia. Prietenul ei cu care se vedea zilnic a dispărut când a auzit că este bolnavă. Nici acum nu îi răspunde la telefon.

A încercat să se reînscrie la şcoala medicală din Gamal Abdel Nasser. Nici măcar profesorii de la universitate nu vor să o primească chiar dacă le-a arătat certificatul de sănătate.

„Încă nu mi-am dat examenele, în timp ce colegii mei au terminat deja, spune ea. Profesorii spun că o să mă noteze prin telefon.”

Acum ea trăieşte din banii pe care părinţii ei se chinuie să îi facă pentru că au vrut să o trimită departe de satul lor.

„Vreau sa am grijă de pacienţi şi să îi salvez. Motivul pentru care sunt acum în viaţă şi vorbesc cu voi este că doctorii m-au salvat.” , declară pentru foxnews Fanta.

Copii au supravieţuit, dar mama nu a fost la fel de puternică

În Sierra Leone, Sulaiman Kemokai(20), a fost externat din centrul de tratament după ce a petrecut 25 de zile dureroase acolo. Încă simte tensiune în muşchi însă el spune că pe zi ce trece devine mai puternic.

„Când m-am îmbolnăvit, mi-a fost frică să merg la spital, m-am ascuns de familie, de colegii de la muncă şi de cei din spitale. După câteva zile nu puteam să mă mai ascund pentru că eram prea bolnav. O ambulanţă specială pentru Ebola m-a identificat şi m-a transportat la spital”, îţi aminteşte el.

Unii oameni încă se tem de Kemokai. Cei care au fost externaţi din centrele medicale nu sunt contagioşi, cu toate că virusul Ebola este prezent în sperma bărbaţilor timp de 7 săptămâni. Kemokai este norocos pentru că are familia de partea lui. Fratele lui mai mare şi sora lui au supravieţuit virusului, însă boala nu le-a cruţat şi mama.

Virusul Ebola se transmite doar în contact cu secreţiile organismului unui om infectat sânge, salivă, urină, transpiraţie sau spermă. Când primul caz de Ebola a fost descoperit nimeni nu s-a gândit la o asemenea epidemie în Africa.

Epidemia a omorât mai mult de 1000 de oameni, conform ultimului bilanţ al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Rata mortalităţii rămâne încă la 90%.

Nu există un tratament pentru Ebola, însă pacienţilor le sunt administrate lichide intravenos ca să îi menţină hidrataţi. Dacă trăiesc destul de mult ca organismul să dezvolte anticorpi care să lupte cu virusul atunci se vor vindecă, însă există şanse să mai contacteze virusul în viitor, spun experţii în sănătate.

Medicii spun că dacă omenirea o să vadă dovada vie a supravieţuitorilor Ebolei, vor trage un semnal de alaramă şi se vor baza mai mult pe centrele de îngrijire decât să-i ascundă pe cei bolnavi acasă punând în pericol viaţa celorlalţi.

Niţu Ana Maria