Din cuprinsul articolului
Sfântul Dimitrie, cunoscut ca Făcătorul de Minuni și Izvorâtorul de Mir, este venerat în creștinismul ortodox ca ocrotitor al familiei și gospodăriilor. Născut în cetatea Solun (astăzi Salonic, Grecia), într-o familie nobilă, el a fost creștinat pe ascuns de părinții săi.
După moartea părinților, Sfântul Dimitrie și-a vândut averea și a donat-o celor nevoiași, sprijinind în special văduvele și orfanii. În această perioadă, a rămas devotat credinței sale și a răspândit valorile creștine, lucru care l-a adus în atenția împăratului păgân Maximian.
Maximian, aflând de credința și faptele sale bune, a ordonat arestarea lui Dimitrie. Chiar și în temniță, Dimitrie a continuat să binecuvânteze și să își demonstreze credința, ceea ce i-a atras condamnarea la moarte prin străpungerea cu sulițe, pe 26 octombrie 303.
După ce împăratul Constantin cel Mare a recunoscut creștinismul, o biserică a fost ridicată pe mormântul Sfântului Dimitrie, unde se spune că mulți bolnavi s-au vindecat rugându-se la moaștele sale.
Tradiția afirmă că din moaștele Sfântului Dimitrie izvorăște mir, un semn al harului său de vindecător, motiv pentru care este cunoscut ca „Izvorâtor de Mir„.
Moaștele sale sunt păstrate astăzi în Salonic, într-o biserică dedicată lui, și atrag credincioși din întreaga lume care caută alinare și vindecare.
Obiceiuri din bătrâni de Sfântul Dumitru
Sfântul Dimitrie este asociat nu doar cu credința creștină, ci și cu o serie de obiceiuri și tradiții populare care se respectau în mod deosebit în mediul rural.
În ziua de 26 octombrie, ziua sărbătorii sale, oamenii urmăreau semnele vremii pentru a prevesti cum va fi iarna ce urma. Tradiția spunea că dacă vremea era urâtă de Sfântul Dimitrie, iarna avea să fie călduroasă, iar dacă cerul era noros, dar noaptea lună plină, iarna va fi aspră.
Printre superstiții se număra și interdicția de a te pieptăna în această zi, considerându-se că cei care o făceau atrăgeau primejdii.
O altă credință era că toate datoriile mici trebuiau achitate până la această sărbătoare, pentru a asigura un an norocos.
Un alt obicei important era cel al împărțirii de mere, nuci și covrigi copiilor, iar pentru sufletele celor adormiți se dădea de pomană grâu fiert cu unt, lapte sau brânză. Aceste acte de generozitate erau menite să aducă noroc și protecție.
Fiind considerat patronul păstorilor, Sfântul Dimitrie avea un rol special în viața ciobanilor, care respectau un ritual de prezicere a iernii. În această zi, ciobanii puneau un cojoc în mijlocul turmei de oi, iar în funcție de culoarea oii care se așeza pe el, se prezicea iarna: o oaie albă însemna o iarnă grea, iar o oaie neagră anunța o iarnă blândă.
În ajunul sărbătorii, se aprindeau „focurile de Sâmedru” în satele românești, un ritual prin care copiii săreau peste foc pentru a fi protejați de pericole. După ce focul se stingea, gospodarii păstrau cărbuni aprinși pe care îi aruncau în grădină, considerând că astfel vor avea o recoltă bogată în anul următor.
Rugăciune către Sfântul Dimitrie
„Mare mucenice Dimitrie, Izvorâtorule de Mir, cel care ai ruşinat păgânătatea, plecându-ne genunchii înaintea ta, ne rugăm ţie cu umilinţă: Tu, cel care stai înaintea lui Hristos, vindecă-ne prin rugăciunea ta de patimile sufleteşti şi trupeşti care ne apasă!
Luminează-ne sufletele moleşite de păcate, tu, cel care te-ai luptat cu tăria Duhului pentru adeverirea credinţei adevărate!
Fereşte-ne, sfinte, prin iubitoarea ta mijlocire, de orice întâmplări rele: de boli, de neputinţe, de potop, de foc, de cutremur, de vrajbă, de lipsuri, de războiul dintre noi, de vrăjmaşii văzuţi şi de cei nevăzuţi şi de toate primejdiile, ca să ne învrednicim şi noi, păcătoşii, în veacul ce va să fie, ca împreună cu tine şi cu toţi sfinţii, să-L slăvim cu bucurie pe Dumnezeu şi să devenim părtaşi vieţii veşnice.