Ce minuni fac pentru întreg organismul apa de mare și climatul marin. Beneficii extraordinare pentru căile respiratorii și pentru articulații

Tratament cu apă de mare. Talasoterapia care include aplicarea în scopuri terapeutice a tuturor elementelor ce ţin de mare, respectiv apă, soare, nămol, briză are multiple beneficii pentru piele, sterilizează şi cicatrizează rănile, îmbunătăţeşte circulaţia sanguină şi reduce inflamaţia articulaţiilor, este deosebit de eficientă în prevenirea şi tratarea afecţiunilor respiratorii, a rinitelor, sinuzitelor şi chiar astmului, în special în cazul celor mici.

Tratamente externe cu apă de mare

• Candida genitală – se vindecă foarte rapid, dacă se fac irigaţii vaginale (la femei) şi spălături ale zonei balano-prepuţiale (la bărbaţi), cu apă de mare, de două-trei ori pe zi.  Apa de mare este foarte bogată în iod, în sare, în alte substanţe cu efect antifungic, care echilibrează flora genitală.

• Boala piciorului de atlet – băile îndelungate de picioare în apa mării şi mersul desculţ pe nisip fac adesea să se vindece ca prin farmec această infecţie ce proliferează în mediul anaerob din încălţăminte.

• Acneea – se retrage în urma băilor în mare şi a expunerii repetate la soare (dar nu la ore de insolaţie maximă şi nu pentru perioade foarte lungi de timp), dacă este foarte bine respectată şi igiena. Apa de mare are efecte reglatoare endocrine, ajutând la eliminarea din rădăcină a acestei afecţiuni, scrie formula-as.ro. Apoi, apa de mare are efect antiinflamator şi, împreună cu nisipul, curăţă pielea şi desfundă porii, reglează secreţia de sebum.

• Pitiriazisul, psoriazisul şi eczemele uscate, cura ducând la dispariţia pruritului, la uscarea veziculelor şi eliminarea placardelor, elemente ce caracterizează aceste boli.

• Alergia cutanată – se ameliorează în timpul curei marine, în primul rând datorită apei şi a aerosolilor marini, care au efect uşor imunosupresor şi diminuează intensitatea reacţiilor alergice. În eczemele alergice, apa are şi efect antiinflamator direct. Baia în mare, spălările feţei cu apă de mare şi tratamentul cu aerosoli sunt recomandate şi în conjunctivita alergică.

• Rinita cronică (alergică şi infecţioasă) – se ia apa de mare în pumn, se duce în dreptul uneia dintre nări (cealaltă fiind obturată cu degetul) şi se aspiră (se trage pe nas) cu putere, de mai multe ori, până se obţine o drenare şi o curăţare satisfăcătoare. Se repetă procedeul şi cu cealaltă nară. Un tratament durează minimum 12 zile.

• Zgârieturi, răni superficiale – simpla baie în mare este de natură să reducă timpul de vindecare de 2-3 ori, precum şi să împiedice eventualele infecţii sau cicatrizările inestetice.

• Gingivite, stomatite – se fac de 2-3 ore pe zi clătiri ale gurii cu apă de mare, care apoi se scuipă integral (nu se înghite). Are efect puternic anti-infecţioase şi, în plus, ajută la refacerea epiteliilor lezate, fiind printre puţinele remedii care au această acţiune regenerativă.

Talasoterapia, eficientă pentru

–         Întărirea sistemului imunitar.

–         Lipsa poftei de mâncare.

–         Baia de nisip cald, recunoscută ca terapie în Franţa şi Italia, combate retenţia de apă din organism, atenuează durerile reumatice, elimină toxinele şi creşte rezistenţa la infecţii.

–         Stări depressive.

–         Persoanele care suferă de hipotiroidie, insuficienţă ovariană, reumatism, tuberculoză osoasă, boli de piele e bine să-şi petreacă vacanţa la mare. Atent folosite ca durată şi moment al zilei, ultravioletele previn osteoporoza, depresia, insomnia, meteosensibilitatea, atenuează simptomele bolilor autoimune.

–         Anumite boli endocrine, precum hipotiroidismul.

–         Îmbunătăţirea calităţii somnului.

–         Îmbunătăţirea funcţiilor cardiace.

–         Îmbunătaţirea metabolismului şi, implicit, slăbire.

–         Componentele apei de mare (magneziul, potasiul, calciul, diferiţi sulfaţi şi sodiul) sunt absorbite de pori şi revigorează corpul obosit.

–         Cura heliomarină are indicaţii majore în bolile reumatice inflamatorii cronice şi mai ales în poliartrita cronică evolutivă, ce afectează mai ales articulaţiile mici ale mâinilor şi picioarelor, precum şi aşa-numita spondilită anchilopoetică, boală ce se caracterizează prin anchilozarea coloanei vertebrale şi prin incubarea ei progresivă.