Din cuprinsul articolului
Ce înseamnă o cădere de calciu . Cunoscută drept hipocalcemie, carenţa de calciu se manifestă prin furnicături la nivelul degetelor sau în jurul gurii, amorțeli la nivelul extremităților, oboseală şi stări de neliniște. În cazuri mai grave, pot apărea dezorientarea, dificultăți de respirație și convulsii. În deficiența cronică de calciu, apar manifestări precum căderea părului, uscarea pielii, unghii care se rup uşor, dinţi cariaţi.
Femeile aflate la menopauză, copiii, adolescenţii şi persoanele cu intoleranţă la lactoză sunt mai predispuse la hipocalcemie.
Psoriazisul, asociat cu hipocalcemia
Lipsa de calciu poate apărea din cauza alimentaţiei deficitare, a consumului de cofeină în exces, dar poate fi şi consecinţa unor afecţiuni precum diabetul, hipertiroidia, pancreatita, cancerul mamar şi de prostată, insuficienţa renală.
Hipocalcemia netratată poate duce la boli ale oaselor (osteoporoza), dar şi la cataractă. Lipsa acestui mineral mai este asociată cu dermatita exfoliativă, psoriazisul şi eczema atopică.
Ce înseamnă o cădere de calciu. Poate ascunde suferinţe psihice
Societatea contemporană a devenit un mediu ostil şi insecurizant, în care numărul traumelor psihice a crescut foarte mult. Efectul imediat constă în creşterea numărului de tulburări psihice: de la depresii invalidante, la tentative de suicid, la tulburări anxioase, la tulburări de personalitate de tip antisocial sau la crize nervoase.
Crizele nervoase, numite în trecut isterii, se caracterizează printr-un polimorfism simptomatic, din care desprindem ca simptom de bază angoasa. Aceasta pune stăpânire pe întreaga subiectivitate a individului, torturându-l prin sentimentul de spaimă ce nu-şi găseşte sursa, spune dr. Ioana Stoleriu, medic specialist psihiatrie la Spitalul „Eftimie Diamandescu Bălăceanca“. Angoasa este o stare dezagreabilă, trăită ca sentiment de insecuritate, fără prezenţa obiectivă a unui pericol, şi se exprimă prin mecanisme de apărare precum hipertonie musculară, vederea înceţoşată, tahicardie, hipersudaţie, respiraţie rapidă şi superficială, senzaţia de lipsă de aer sau de nod în gât, completează specialistul.
Din punct de vedere medical, respiraţia accelerată ventilează inadecvat spaţiul traheobronşic, făcând ca schimbul alveolar al gazelor să fie ineficient. Efectul constă într-o blocare a ionului de calciu, care are drept efecte hiperexcitabilitatea musculară, tradusă prin ameţeală, acea senzaţie de „cădere de calciu“ incriminată de multe persoane, spune medicul. În aceste situaţii dramatice, pacienţii ajung mai ales în camerele de gardă ale spitalelor, unde primesc calciu în perfuzii, fiind sancţionaţi cu diagnosticul – spasmofilie. Aşadar, căderea de calciu este tratată cel mai adesea incorect, negându-se terapiile psihiatrice adecvate. Este necesară o trecere în revistă a semnificaţiilor date de pacienţi termenilor înlocuitori acestei nelinişti metafizice, concluzionează medicul psihiatru.
