Din cuprinsul articolului
Infecția în sânge (denumită și sepsis sau septicemie) apare atunci când sistemul imunitar eliberează substanțe chimice toxice pentru a combate bacteriile prezente în fluxul sanguin. Acest lucru declanșează o inflamație puternică în corp și îngreunarea circulației sângelui, proces care poate afecta unul sau mai multe organe vitale.
În cazurile grave de infecție în sânge (șoc septic), apare insuficiența multiplă de organe, care poate fi fatală. Se estimează că mortalitatea prin sepsis este de aproximativ 30%, iar supraviețuitorii au un risc crescut de invaliditate pe termen lung.
Unii pacienți vindecați pot prezenta insomnie, coșmaruri, atacuri de panică, halucinații, dureri musculare sau articulare, dizabilități fizice sau leziuni permanente ale unuia sau mai multor organe, precum insuficiență renală.
Cum se manifestă o infecție în sânge, care sunt cauzele, ce analize ajută la identificarea bacteriei și în ce poate consta tratamentul aflăm mai jos.
Semne că ai o infecție în sânge
Având în vedere că infecția poate fi localizată sau generalizată și poate afecta unul sau mai multe organe, simptomele pot fi diverse.
Printre cele mai frecvente manifestări se numără respirația accelerată și confuzia. Alte simptome comune pot fi:
- Durere abdominale, musculare sau articulare puternice
- Oboseala excesivă
- Slăbiciunea musculară
- Febra sau/și frisoanele
- Anurezie (cantitate mică de urină)
- Ritm cardiac accelerat
- Transpirații reci
- Paloare
- Diaree
- Greață
- Vărsături
- Pete pe piele
- Agitație
- Amețeală
Infecția în sânge: cauze și factori de risc
Infecțiile bacteriene sunt, de cele mai multe ori, cauzele sepsisului, dar și paraziții, fungii sau virusurile pot fi de vină. Însă în aproximativ 20% din cazuri nu poate fi găsită sursa infecției.
Cele mai frecvente infecții bacteriene care pot determina un răspuns imun exagerat sunt cele cu stafilococul auriu, E. coli, enterococi sau streptococi.
Majoritatea infecțiilor sunt localizate în tractul respirator (ex. pneumonia), abdominal (ex. peritonită, boli de ficat, de colon, ocluzie intestinală), tractul genito-ruinar (ex. pielonefrită, calculi renali, insuficiență renală), țesutul cutanat (ex. escare, arsuri, tăieturi, celulită), sistemul cardiovascular (ex. endocardită, abces miocardic) sau nervos (ex. meningită, encefalită).
Principalii factori de risc ai sepsisului sunt:
- Vârsta peste 65 de ani (persoanele vârstnice au o imunitate mai scăzută și, de regulă, afecțiuni asociate) sau sub 1 an (bebelușii nu au sistemul imunitar complet dezvoltat)
- Comorbiditățile (persoanele cu SIDA, diabet, cancer, transplant sau alte afecțiuni cronice)
- Bacteriile rezistente la antibiotice (administrarea nejustificată a acestor medicamente scade în timp rezistența bacteriilor la antibioticul respectiv)
- Internarea în spital de lungă durată ș folosirea dispozitivelor invazive (catetere, tuburi de respirație etc.)
Analize care pot depista cauza sepsisului
Diagnosticul infecției în sânge este deseori dificil de stabilit, mai ales când există o multitudine de simptome determinate de răspunsul inflamator multisistemic.
Pot fi necesare mai multe teste de sânge și investigații imagistice, printre care:
- Hemoleucogramă
- Hemocultură cu antibiogramă
- Sumar de urină
- Analiza proteinei C reactive
- Radiografie toracică
- Tomografie computerizată (CT)
- Rezonanța magnetică nucleară (IRM/RMN)
- Ecografie
- Electrocardiogramă
Cum se tratează infecția în sânge
Tratamentul sepsisului trebuie instituit cât mai rapid, pentru a preveni extinderea infecției în organism.
Pot fi utilizate antibiotice, dar numai după depistarea cauzei precise a infecției. De asemenea, poate fi necesară administrarea de medicamente pentru ținerea sub control a tensiunii sau a glicemiei.
Unii pacienți pot necesita intubare, ventilație mecanică sau dializă. Pentru controlul sursei de infecție la nivel cutanat se poate interveni pe cale chirurgicală.
Pentru prevenirea infecțiilor și a complicațiilor acestora, se recomandă spălatul pe mâini cu apă și săpun minimum 20 de secunde, vaccinarea, controalele regulate la medic, evitarea administrării de antibiotice în mod nejustificat, curățarea leziunilor pielii și tratamentul precoce al infecțiilor conform recomandărilor medicului.
