Ce este saturația de oxigen și ce putem face pentru a o îmbunătăți în mod natural?

Saturația de oxigen este o măsură a cantității de hemoglobină care este legată de oxigenul molecular la un moment dat. Este un parametru important pentru gestionarea pacienților într-un cadru clinic.

Ce este saturația de oxigen?

Saturația de oxigen măsoară procentul de oxihemoglobină (hemoglobină legată de oxigen) din sânge și este reprezentată ca saturație arterială de oxigen (SaO2) și saturație venoasă de oxigen (SvO2). Saturația de oxigen este un parametru vital pentru a defini conținutul de oxigen din sânge și aportul de oxigen.

Fiecare moleculă de hemoglobină conține patru grupări heme care pot lega ușor oxigenul molecular prezent în sânge. Aceasta înseamnă că o moleculă de hemoglobină poate lega până la patru molecule de oxigen în timpul transportului în sânge.

Pentru adulți, intervalul normal al SaO2 este de 95 – 100%. O valoare mai mică de 90% este considerată saturație scăzută de oxigen, care necesită suplimentarea externă cu oxigen.

În timpul metabolismului aerob, organismul utilizează oxigenul pentru a transforma glucoza în piruvat și a genera două molecule de ATP. Conținutul de oxigen din sânge depinde de curba de disociere oxigen-hemoglobină, care este un grafic pentru a defini procentul de hemoglobină saturată față de presiunea parțială a oxigenului (PO2). O moleculă de hemoglobină devine 100% saturată cu oxigen (1,34 L de oxigen) la o PO2 de 100 mmHg, potrivit NewsMedical.

După legarea fiecărei molecule de oxigen, hemoglobina suferă o schimbare conformațională care îi crește afinitatea pentru următoarea moleculă de oxigen. Din cauza afinității ridicate pentru oxigen, fiecare moleculă de hemoglobină devine rapid saturată cu oxigen; astfel, cantitatea de oxigen liber dizolvată în sânge este doar o fracțiune foarte mică (2%) din oxigenul total prezent în sânge. Din acest motiv, nivelul de oxihemoglobină este considerat egal cu conținutul de oxigen din sânge.

Cum se măsoară saturația de oxigen din sânge?

Măsurarea saturației cu oxigen este deosebit de importantă pentru pacienții cu afecțiuni de sănătate care pot reduce nivelul de oxigen din sânge. Aceste afecțiuni includ boli pulmonare obstructive cronice (BPOC), astm, pneumonie, cancer pulmonar, anemie, insuficiență cardiacă, atac de cord și alte tulburări cardiopulmonare.

Cea mai obișnuită metodă de măsurare a saturației oxigenului este pulsoximetria. Este o metodă ușoară, nedureroasă, neinvazivă, în care o sondă este plasată pe vârful degetului sau lobul urechii pentru a măsura indirect saturația oxigenului.

Sonda folosește 2 surse de lumină, lumină roșie și lumină infraroșie, care sunt absorbite de sânge. O absorbție mai mare a luminii în infraroșu indică o saturație bună de oxigen, în timp ce o absorbție mai mare a luminii roșii indică o saturație slabă. Citirile obținute dintr-un oximetru de impuls sunt exprimate în procente.

Un test de gaze din sânge este o altă abordare pentru a măsura cu exactitate nivelul de oxigen și dioxid de carbon din sânge. Pentru test, sângele poate fi colectat de la încheietura mâinii (testul gazelor arteriale din sânge) sau lobul urechii (testul gazelor capilare din sânge). Acest test este utilizat în principal pentru a determina dacă plămânii sunt pe deplin funcționali pentru a schimba eficient oxigenul și dioxidul de carbon.

Pentru test, o cantitate mică de sânge este preluată de la pacient și analizată într-un analizor portabil de gaze din sânge, care oferă informații despre oxigen, dioxid de carbon și nivelurile de pH din sânge. Un pacient cu BPOC va avea niveluri reduse de oxigen și pH și niveluri crescute de dioxid de carbon în sânge.

Ce se întâmplă atunci când saturația de oxigen scade?

Un nivel mai mic decât cel normal de oxigen din sânge este definit ca hipoxemie. În general, un nivel de saturație a oxigenului mai mic de 90% este considerat hipoxemie, care poate rezulta din complicații cardiopulmonare, apnee în somn, anumite medicamente și expunere la altitudine mare.

Cele mai frecvente simptome ale hipoxemiei includ cefalee, ritm cardiac rapid, tuse, dificultăți de respirație, respirație șuierătoare, confuzie și albastru al pielii și mucoaselor (cianoză).

Cianoza este o afecțiune patologică caracterizată prin saturație de oxigen extrem de scăzută. Există două tipuri de cianoză: cianoza centrală și cianoza periferică. În cianoza centrală, nivelul de saturație a oxigenului scade sub 85%, ceea ce determină apariția unei nuanțe albăstrui pe toată pielea și mucoasa vizibilă.

În cianoza periferică, care apare de obicei datorită absorbției crescute de oxigen de către țesuturile periferice, o nuanță albăstruie apare doar pe părțile periferice ale corpului, cum ar fi mâinile și picioarele. Cele mai frecvente cauze ale cianozei periferice includ staza venoasă, debitul cardiac scăzut sau expunerea extremă la frig.

Cum se îmbunătățește saturația scăzută de oxigen?

O scădere a saturației cu oxigen sub nivelul critic ar trebui tratată cu supliment de oxigen. În funcție de gravitatea afecțiunii, un medic poate prescrie oxigen suplimentar, care are cel mai direct efect asupra nivelului de saturație a oxigenului.

Cu toate acestea, pentru condițiile ușoare până la moderate, există modalități naturale de a crește nivelul de saturație a oxigenului din sânge.

De exemplu, un exercițiu fizic zilnic poate îmbunătăți capacitatea pulmonară de schimb gazos și poate proteja împotriva hipoxemiei. Cu toate acestea, este important să consultați un medic înainte de a începe orice regim de exerciții fizice sau de a implementa modificări în rutinele zilnice de exerciții.

O dietă sănătoasă și echilibrată poate contribui, de asemenea, la îmbunătățirea saturației de oxigen din sânge. Deoarece deficiența de fier este una dintre cauzele majore ale saturației scăzute a oxigenului, consumul de alimente bogate în fier, cum ar fi carne, pește, fasole, linte și nuci de caju, poate fi de ajutor.