Ce este chimioterapia neoadjuvantă și ce efecte are

Din cuprinsul articolului

Chimioterapia neoadjuvantă este chimioterapia pe care un pacient cu cancer o primește înainte de cursul principal de tratament. Scopul este de a micșora tumora canceroasă cu ajutorul medicamentelor, înainte de a trece la alte tratamente, cum ar fi intervenția chirurgicală.

Chimioterapia neoadjuvantă îi ajută pe medici să vizeze mai ușor tumorile canceroase într-un stadiu ulterior. Oncologii pot utiliza, de asemenea, acest tip de chimioterapie atunci când o tumoră este prea mare pentru o operație majoră sau afectează organele vitale.

Potrivit Societății Americane a Cancerului (ACS), acest tratament ajută la micșorarea tumorilor canceroase pentru a le face mai ușor de îndepărtat. Chimioterapia neoadjuvantă poate, de asemenea, distruge țesutul canceros care nu este încă vizibil la testele imagistice.

Când se recomandă chimioterapia neoadjuvantă

Medicii folosesc adesea chimioterapia neoadjuvantă ca indicator pentru a vedea cum cancerul ar putea răspunde la un anumit medicament. Dacă boala nu răspunde la acel medicament, medicii vor folosi alte medicamente pentru tratament. Ar putea decide să încerce o altă clasă de medicamente sau o combinație de două sau trei medicamente diferite.

Oncologii pot recomanda chimioterapie neoadjuvantă sau adjuvantă în funcție de diferiți factori, inclusiv:

tipul cancer,
progresia cancerului,
obiectivele tratamentului, cum ar fi ameliorarea simptomelor sau încetinirea creșterii tumorilor,
probabilitatea ca o persoană să poată tolera mai multe tratamente.

Care sunt beneficiile chimioterapiei neoadjuvante?

Potrivit unui articol din 2015, chimioterapia neoadjuvantă nu are alte beneficii dovedite în afară de:

facilitarea îndepărtării chirurgicale a tumorilor,
transforamrea tumorilor inoperabile în tumori operabile,
reducerea nevoii unei mastectomii.

Autorii notează că, deși chimioterapia neoadjuvantă are alte beneficii potențiale, studiile clinice nu le-au dovedit în mod concludent. De asemenea, afirmă ei, nu pare că acest tratament crește direct ratele de supraviețuire în comparație cu chimioterapia adjuvantă.

Cu toate acestea, anumite tipuri de cancer răspund deosebit de bine la chimioterapia neoadjuvantă, iar tratamentul este uneori atât de eficient încât reduce șansele de reapariție a cancerului.

De exemplu, un studiu din 2017 a constatat că chimioterapia neoadjuvantă pentru cancerul de sân a redus ratele de mastectomie cu 7-13%/. A avut acest efect, deoarece cancerul de sân în stadiu incipient răspunde rapid la tratament, îmbunătățind șansa ca o persoană să nu aibă nevoie de o intervenție chirurgicală pentru a elimina țesutul mamar.

Medicamente folosite

În trecut, medicii foloseau chimioterapie neoadjuvantă pentru tratamentul cancerului de sân inoperabil, local avansat. Astăzi, o folosesc pentru multe tipuri de cancer, inclusiv colon, plămâni, vezică și prostată.

Medicii pot utiliza mai multe tipuri de medicamente în cazul chimioterapiei neoadjuvante. Asociația Americană a Cancerului enumeră următoarele:

antracicline, pe care medicii le folosesc pentru tratarea diferitelor tipuri de cancer care afectează vezica urinară, sânii, rinichii, ovarele și alte părți ale corpului;
taxani, care vizează tumorile solide din sân, plămâni și ovare;
5-fluorouracil, pe care medicii îl administrează prin injecție pentru a trata cancerul de sân, colon, rect, pancreas și stomac;
ciclofosfamida (Cytoxan), pe care oncologii o folosesc, în primul rând, pentru formele de limfom;
carboplatin (Paraplatin), pe care medicii îl folosesc pentru tratarea cancerului ovarian și pulmonar.

Adesea, medicii pot folosi o combinație de două sau trei medicamente.

Cum se administrează chimioterapia neoadjuvantă

Există mai multe moduri în care medicii pot administra chimioterapia neoadjuvantă:

pe cale orală,
intravenos, prin perfuzie,
prin injectare.

Metoda de administrare depinde de mai mulți factori, inclusiv de tipul și stadiul cancerului și de medicamentele prescrise de oncolog.

De obicei, medicii administrează chimioterapia neoadjuvantă în cure, cu o perioadă de odihnă după fiecare tratament. Pentru cancerul de sân, chimioterapia durează, de obicei, între 3 și 6 luni.

Cu toate acestea, medicul oncolog poate recomanda mai multe sau mai puține cure în funcție de progresia cancerului și de cât de bine răspunde pacientul la medicație.

Pacienții pot face tratamentul în cabinetul medicului, în spital sau acasă. Tratamentul poate dura doar câteva minute sau poate dura mai mult, în funcție de metodă.

Chimioterapie neoadjuvantă vs. chimioterapie adjuvantă

Principala diferență între chimioterapia neoadjuvantă și adjuvantă este modul în care medicii folosesc fiecare tratament.

Oncologii folosesc, de obicei, chimioterapia neoadjuvantă pentru a maximiza șansa ca tratamentul primar, cum ar fi intervenția chirurgicală, să funcționeze eficient. De asemenea, o pot utliza pentru a testa răspunsul unei persoane la diferite medicamente. Chimioterapia adjuvantă ucide celulele canceroase care pot rămâne după tratamentul primar.

În afară de aceasta, ambele forme de tratament sunt similare în ceea ce privește administrarea lor. Ambele tipuri:

reduc riscul de recidivă;
implică, de obicei, o cură de tratament de 3-6 luni;
sunt ajustabile în funcție de circumstanțe și toleranța unei persoane la tratament.

Rata de supraviețuire după ambele tratamente depinde de tipul și progresia cancerului unei persoane, precum și de medicamentele pe care le alege oncologul și de starea generală de sănătate a persoanei.

Efecte secundare și riscuri

Unele dintre posibilele efecte secundare ale chimioterapiei includ:

greață sau vărsături,
pierderea părului,
modificări ale unghiilor sau ale pielii,
pierderea poftei de mâncare,
schimbări de greutate,
diaree sau constipație
afte bucale,
oboseală.

Există medicamente pe care medicii le pot prescrie pentru a controla anumite efecte secundare, cum ar fi vărsăturile. De obicei, efectele secundare dispar odată cu finalizarea chimioterapiei.

În unele cazuri, însă, chimioterapia poate provoca mai multe efecte pe termen lung. Pentru ceele supudr chimioterapiei pentru cancerul de sân, acestea ar putea include:

sindromul mână-picior,
leziuni ale nervilor,
leziuni cardiace,
scăderea funcționării mentale,
mai puțină energie,
pentru unele medicamente, există un risc crescut de leucemie.

Chimioterapia poate provoca, de asemenea, menopauză timpurie sau probleme de fertilitate. Aceste probleme sunt mai susceptibile să apară la anumite clase de agenți de chimioterapie, cum ar fi agenții alchilanți ciclofosfamidă și procarbazină, care pot dăuna ovarelor.

Riscul de infertilitate este mai mare cu cât cineva este mai în vârstă atunci când începe chimioterapia. Cu toate acestea, există opțiuni pentru prezervarea fertilității înainte de tratament, cum ar fi criogenizarea embrionilor sau a ovocitelor. Alternativ, se poate apela la o donatoare de ovocite, după tratament.

Chiar dacă pacienta nu intenționează să rămână însărcinată după tratament, infertilitatea și celelalte efecte pe termen lung ale tratamentului cancerului pot provoca sentimente de stres, tristețe, furie sau durere. Este important să solicitați ajutorul unui psihoterapeut.