Ce e și cum recunoști atacul de panică

Statisticle arată că una din trei persoane va avea la un moment dat în viață o astfel de manifestare anxioasă, deseori confundată cu infarctul miocardic. Tocmai de aceea, psihologul colaborator al Doctorului zilei, Eveline Osnaga, ne explică ce este, de fapt, această tulburare

Dana Lascu

Ați simțit vreodată, așa, din senin, o puternică stare de agitație, în care vă trec toate transpirațiile, cu frisoane și senzație de leșin, moment în care respirați sacadat și greoi de parcă n-ați putea trage suficient aer în piept? Ei, bine, acestea sunt principalele simptome ale atacului de panică, spune psihologul Eveline Osnaga. Ea detaliază, pentru Doctorul zilei, această tulburare ale cătrei simptome sunt deseori confundate cu cele ale infarctului miocardic, mai ales pentru că cei afectați simt dureri în coșul pieptului.

– Doctorul zilei: Ce este atacul de panică?

– Psiholog Eveline Osnaga: Atacul de panică este o tulburare de tip anxios în care o persoană are episoade de frică, fie că vorbim despre anxietate, neliniște sau agitație, care apar brusc și neașteptat, „ca din senin”. Organismul are un sistem de răspuns la frică, care pregătește individul pentru a face față unei situații sau pentru a se feri de pericol. Atacul de panică survine atunci când acest sistem reacționează exagerat sau când nu este necesar. În timpul atacului de panică, sistemul nervos reacționează ca atunci când avem de-a face cu o situație amenințătoare de viață.

– Cum se manifestă atacul de panică din punct de vedere fizic?

– Din punct de vedere fizic, se pot sesiza o paleta largă de simptome cum ar fi: palpitații, transpirație, dificultăți respiratorii, durere în zona inimii, amețeală, senzație de amorțeală în diferite zone, tremor, frisoane, valuri de căldură sau frig, senzație de rău sau de leșin, greață sau diaree.

– Ce se întâmpla la nivel cognitiv?

– Fiecare pacient experimentează anxietatea și toate stările de neliniște specifice acestei tuburari, însă cele mai frecvente manifestări care apar la nivel cognitiv sunt: senzația de irealitate, teama de moarte, teama de a pierde controlul și chiar de a înnebuni.

– Cât durează un atac de panică?

– Depinde. Atacurile de panică pot dura câteva minute sau câteva ore. De obicei, un atac începe brusc, ajunge la un maximum în aproximativ 10 minute, și trece complet în următoarele ore. Sigur că este importantă și durata, însă pe o mare parte dintre clienții mei, spre exemplu, îmi spun că îi sperie foarte tare intensitatea acestuia.

– Doctorul zilei: Când poate fi pus diagnosticul de atac de panică?

– Psiholog Eveline Osnaga: Pentru a se putea pune diagnosticul de tulburare de panică, trebuie să existe atacuri de panică repetate, dintre care cel pu- ţin unul să fie urmat la mai puțin de o lună, de unul sau mai multe dintre următoarele simptome: teamă nejustificată de un nou atac; îngrijorarea privind consecinţele atacului; și nu în ultimul rând, o modificare semnificativă a comportamentului în raport cu potențialele atacuri de panică.

Cum procedezi când o persoană din jurul tău trece prin așa ceva

– Doctorul zilei: Ce este de făcut atunci când cineva apropiat nouă trece printr-un atact de panică? Cum putem intervenii în sprijinul lui?

– Psiholog Eveline Osnaga: În primul rând e bine să nu lasăm singură persoana care trece printr-un atac de panică. Cel mai bine este să-i rămâneți alături până își revine complet, pentru a vă asigura că nu este nevoie de asistență medicală de urgență. Apoi, este foarte important să vă concentrați asupra respirației. Pentru a avea un ritm normal al respirației puteți încerca să faceți exerciții de respirație sau să încercați să numărați împreună.

– Ce le recomanzi celor care sunt încercați de acestă tulburare?

– În primul rând le-aș recomanda să ceară ajutor de specialitate. Prezența atacului de panică în viața unei persoane poate aduce foarte mult haos și neîncredere, iar în momentul în care cerem ajutor din partea unui psihiatru sau a unui psiholog lucurile se pot îmbunătății considerabil. Această tulburare se poate vindeca, iar pacientul poate duce o viață normală odată ce afecțiunea este rezolvată.