Ce boli puteți combate cu ajutorul măceșelor

Măceșul (Rosa canina) este un arbust nativ în Europa, nord-vestul Africii și în vestul Asiei. Are o înălțime care variază între 1 și 5 metri, tulpina fiind acoperită de țepi mici și ascuțiți. Varietatea Rosa canina „Assisiensis” este singura care nu are spini pe tulpină.

Florile sunt de obicei roz pal, dar există și plante cu flori albe sau roz închis.

Fructul, numit măceașă, are o formă elipsoidă și este roșu sau portocaliu închis. Măceșele fac parte din grupa fructelor de pădure deoarece acestea sunt obținute în special de la plantele spontane. Fructele sunt apreciate de sute de ani, pe tot mapamondul, pentru efectele lor terapeutice deosebite.

În China, fructele măceșului erau indicate în tratarea afecțiunilor digestive. Romanii le foloseau ca remedii pentru 30 de boli, iar în țările Americii de Sud, măceșele erau un leac sigur pentru afecțiunile musculare, la concurență cu ghimbirul. În timp, numărul afecțiunilor tratate cu măceșe a sporit considerabil până la 100.

Măceșele sunt un izvor de vitamina C, prin conținutul de peste 2000 mg din această substanță la 100 de grame de fruct, având de 50 de ori mai multă vitamina C decât citricele și de 200 de ori mai multă decât merele. Specialiștii le recomandă ca fiind un medicament revigorant, care alungă oboseala. Totodată, în compoziția acestor fructe există și alte substanțe active importante: vitaminele A, D, E, B1 (vitamina bunei dispoziții), B2 (susține organismul în acțiunile solicitante), K (implicată în procesele de coagulare a sângelui), minerale și acizi grași, care ajută la regenerarea pielii, dar și zaharuri, acid citric și malic, pectine, tanini, uleiuri volatile, lecitină și minerale — calciu, magneziu fier, potasiu.

Persoanele care doresc să consume măceșele pentru efectele lor benefice asupra sănătății trebuie să culeagă aceste fructe când nu sunt încă bine coapte, deoarece în această fază conțin cea mai mare concentrație de substanțe active.

Măceșele sunt consumate prin infuzie sau sub formă de pulbere, siropuri, ceaiuri, dulcețuri, gemuri.

Ceaiul de măceșe tratează intoxicațiile, diareea, afecțiunile hepatice, febra, viermii intestinali (în acest caz, și pulberea de măceșe este foarte eficientă), palpitațiile și ajută organismul în procesele de vindecare a rănilor. O altă importantă proprietate a măceșelor este că întărește sistemul imunitar. Ameliorează sau chiar vindecă afecțiunile cardiace, hipertensiunea, varicele, ateroscleroza și echilibrează colesterolul. Acțiunile rinichilor și ale vezicii urinare pot fi tratate cu ajutorul ceaiului de semințe de măceșe. Elixirul de măceșe este recomandat în tratarea bronșitei cronice și a tusei de bătrânețe.

Datorită acizilor și pectinei, măceșele au efect diuretic și laxativ. Pornind de la aceste efecte, specialiștii au demonstrat că aceste fructe sunt eficiente pentru cei care doresc să scape repede de povara câtorva kilograme.

Gama de antioxidanți, flavonoidele, polifenolii și toate substanțele active din compoziția măceșelor au capacitatea să prevină anumite forme de cancer. Teste de laborator, efectuate în mari laboratoare din lume, au constatat că, dintr-un grup de 18 plante bogate în antioxidanți, într-un clasament, măceșele ocupă primul loc, fiind urmate de păducel, de lămâie, de ceaiul verde și de pătrunjel.