Cauzele apariţiei tiroiditei autoimune. Interviu cu dr. Gabriela Constantinescu, medic endocrinolog la clinica ExMedica

Tiroidita cronică autoimună sau „Hashimoto”, cum i se mai spune, este cea mai frecventă boală autoimună. Ea se manifestă la 12% din populație.

Denumirea provine de la numele medicului japonez Hakaru Hashimoto, cel care a descris primul simptomele de hipotiroidism la persoane cu “struma limphomatosa”, în 1912. Abia în 1957 tiroidita Hashimoto a fost recunoscută ca şi boală autoimună.

În 80% dintre cazuri, pacientul este asimptomatic, prezentând funcție tiroidiană normală.

Medicul endocrinolog Gabriela Constantinescu, de la clinica ExMedica, a explicat într-un interviu că această afecţiune este rezultatul interacţiunii dintre factori genetici şi de mediu, care duc la o reacţie a sistemului imun, ce generează apariţia de autoanticorpi împotriva ţesutului tiroidian şi a unui infiltrat inflamator limfoplasmocitar, cu efecte citotoxice, ducând gradat la distrugerea tireocitelor şi la apariţia hipotiroidismului.

Din ce cauză apare acest tip de afecţiune tiroidiană?

Potrivit medicului, există şi anticorpi cu efect stimulator, situaţie în care apare hipertiroidismul, cunoscut şi sub numele de boala Basedow-Graves.

„Rolul factorilor genetici e relevat de prezenţa patologiei tiroidiene autoimune, fie cu hipo-, fie cu hiperfuncţie la mai mulţi membri ai aceleiaşi familii, de apariţia cu predilecţie la femei de vârstă mijlocie (deşi poate apărea la orice vârstă, şi la bărbaţi, copii şi adolescenţi). Poate exista şi o susceptibilitate genetică pentru apariţia mai multor boli autoimune asociate la acelaşi individ.

Factori de mediu care pot favoriza declanşarea bolii sunt anumite infecţii virale, stresul psihic, hormonii sexuali, expunerea la iod sau radiaţii”, declară dr. Gabriela Constantinescu.

DZ: Cum poate fi depistată? Ce teste/explorări paraclinice pot ajuta la stabilirea diagnosticului?

Dr. Gabriela Constantinescu: Aproximativ 5% din populatia globului are hipotiroidism si 1,3% are hipertiroidism prin mechanism autoimun. De aceea este important screeningul prin dozari hormonale periodice (TSH, FT4) de rutina, prin medical de familie.

Atunci cand exista o agregare familiala pentru tiroidita cronica sau pentru alte boli autoimune este necesara si dozarea anticorpilor antitiroidieni: ATPO, Ac Antitiroglobulina.

Acesti anticorpi sunt pozitivi la 10% din populatia generala si la 90% din populatia cu hipotiroidism. Femeile cu TSH normal, dar ATPO pozitivi, au risc de 27% de a dezvolta hipotiroidism in 20 de ani. Pentru ca exista indivizi cu anticorpi negativi care vor dezvolta hipotiroidism, dozarile hormonale trebuie repetate cel putin anual.

Simptome de alarmă

Simptomele care pot orienta spre hipotiroidism manifest, ce pot aparea in cazul in care nu se fac dozari periodice ce pot descoperi hipotiroidismul in stadiul subclinic, sunt: oboseala, dureri musculare, amorteli la nivelul extremitatilor, depresie, edeme, crestere in greutate, piele uscata, constipatie, scaderea tolerantei la efort, la frig, tulburari ale ciclului menstrual, infertilitate.

DZ: Cu ce se diferenţiază faţă de alte afecţiuni tiroidiene? Ce are specific?

GC: Tiroidita Hashimoto se diferentiaza de alte afectiuni tiroidiene prin pierdere treptata, lenta, a functiei tiroidiene, chiar daca poate debuta cu tireotoxicoza, fie prin distructie, fie prin actiunea anticorpilor cu efect stimulator al receptorului de TSH( existand o interrelatie stransa fiziopatologica intre tiroidita Hashimoto si boala Basedow-Graves).

Forma cu gusa (exista si o forma de tiroidita atrofica) trebuie diferentiata de gusa netoxica din zone endemice (de deficit de iod), de limfomul tiroidian. Atunci cand pe fondul inflamatiei apar noduli, rebuie diferentiata de gusa polinodulara si carcinoamele tiroidiene.

DZ: Care este tratamentul şi cum poate fi prevenită apariţia sa?

GC: Din pacate, nu exista un tratament preventiv al tiroiditei cronice autoimune, dar din fericire tratamentul substitutiv cu levotiroxina este foarte eficient in mentinerea unei vieti normale.

Anumiti nutrienti pot ajuta in intarzierea debutului hipotiroidismului, ca si in tratamentul formelor de hipotiroidism usor: suplimentele de vitamina D, zinc, seleniu, omega 3. Atunci cand exista carenta de fier sau anemie feripriva trebuie tratate, titrul ATPO putand creste si influenta evolutia bolii.

Dieta fara gluten, recomandata  in cazul pacientilor cu boala celiaca, exercitiul fizic moderat, ca si forma de combatere a stresului, pot fi de ajutor.

Sarea iodata nu trebuie consumata in exces, cca 5-6 g/zi. Expunerea la substante toxice, fumatul agraveaza hipotiroidismul si trebuie evitate.

Opţiuni terapeutice

DZ: Când trebuie mers la medicul specialist? Poate fi gestionată boala în cabinetul medicului de familie?

GC: Daca functia tiroidiana este normala (cu/fara tratament substitutiv), ecografia tiroidiana releva doar inflamatie difuza, fara noduli, pacientul isi va repeta periodic, la cca 4-6 luni, dozarile hormonale, prin medical de familie.

Pacientul va fi insa urmarit de medical specialist endocrinolog daca apar modificari de functie tiroidiana, daca tiroida prezinta noduli ecografic sau daca are factori de risc  care pot influenta evolutia hipotiroidismului si doza substitutiva: insuficienta cardiaca, AVC, sarcina, nasterea, medicatie psihotropa, anestezice si stres chirurgical, infectii sistemice sau diverse afectiuni cronice severe, expunere (mai ales repetata) la substante de contrast sau dezinfectante cu iod, tratament cronic cu amiodarona, tratament cu inhibitori de tirozinkinaza sau imunoterapie.

DZ: Este o boală specifică femeilor din rasa caucaziană? 

GC: Tiroidita autoimuna este o boala raspandita pe tot globul. Prevalenta tiroiditei cronice cu hipotiroidism este mai mare la femei decat la barbati, creste cu varsta, este mai mare la rasa alba decat la rasa neagra sau la populatia asiatica, mai mare in zonele cu exces de iod decat cu deficit de iod (mai ales in zonele de coasta).

Boala Basedow-Graves este mai frecventa la femeile din rasa neagra si  populatia asiatica decat la cele din rasa alba.

DZ: Există risc de complicaţii? 

GC: Da, exista multe complicatii daca hipotiroidismul nu este tratat: gusa mare, cu posibile efecte compresive, HTA, afectare cardiaca (infiltrare mixedematoasa a miocardului, cu risc de aritmii, blocuri, insuficienta cardiaca), tulburari de memorie, concentrare, depresie, disfunctii sexuale si reproductive la ambele sexe, avort spontan, nastere premature, complicatii in sarcina atat pentru mama, cat si pentru fat. Mixedemul, forma cea mai severa si de lunga durata a  hipotiroidismului, se poate complica cu coma mixedematoasa si deces.

Hipertiroidismul netratat da in special complicatii cardiace (tulburari de ritm, insuficienta cardiaca), criza tireotoxica si deces. De asemenea, există un risc crescut de limfom tiroidian.

DZ: Este vreo legătură cu dereglările hormonale provocate de alte glande din corp?

GC: Femeile pot fi descoperite cu tiroidita autoimuna  dupa sarcina sau dupa instalarea menopauzei, variatiile hormonilor sexuali fiind un factor favorizant.

Pe de alta parte tiroidopatia autoimuna poate fi doar una din manifestarile unei boli autoimune multisistemice, existand posibilitatea asocierii cu alte endocrinopatii autoimune( insuficienta corticosuprarenala, diabetul zaharat tip 1, ovarita autoimuna, hipofizita autoimuna, hipoparatiroidismul), dar si cu alte boli autoimune: anemia pernicioasa, boala celiaca, poliartrita reumatoida, colagenoze, miastenia Gravis, scleroza multipla.