Din cuprinsul articolului
Cât trăiește o persoană cu Alzheimer? Un diagnostic de demență vine adesea cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Cât timp mai are pacientul? Când va fi nevoie de îngrijire permanentă? Un nou studiu publicat în The BMJ în ianuarie 2025 oferă un tablou mai clar asupra acestor aspecte, bazându-se pe o analiză a peste 260 de cercetări desfășurate în ultimele patru decenii.
Potrivit studiului coordonat de o echipă de cercetători din Țările de Jos, speranța de viață după diagnostic variază semnificativ în funcție de vârstă și sex. Femeile diagnosticate la 60 de ani trăiesc, în medie, încă nouă ani, în timp ce cele diagnosticate la 85 de ani mai trăiesc aproximativ 4,5 ani. La bărbați, diferențele sunt chiar mai mari: de la 6,5 ani la 60 de ani la doar 2,2 ani după 85.
Diferențele nu se opresc aici. În medie, demența reduce speranța de viață cu aproximativ 13 ani dacă este diagnosticată la 65 de ani și cu până la 2 ani dacă diagnosticul vine după 85. Informațiile provin dintr-o analiză amplă care a inclus date de la peste 5 milioane de persoane, majoritatea din Europa și America de Nord, cu o vârstă medie de 79 de ani, dintre care 63% femei.
Cât trăiește o persoană cu Alzheimer?
Un alt detaliu interesant descoperit de cercetători: persoanele diagnosticate cu boala Alzheimer par să aibă o speranță de viață cu aproximativ 1,4 ani mai mare față de cei cu alte forme de demență. De asemenea, pacienții din Asia au trăit, în medie, cu 1,4 ani mai mult comparativ cu cei din alte regiuni.
Aceste diferențe nu sunt neapărat definitive, însă evidențiază faptul că prognosticul nu este universal și depinde de factori multipli, de la tipul bolii până la regiunea geografică.
Internarea în cămin: o etapă previzibilă?
Studiul a urmărit și o altă dimensiune esențială a parcursului unei persoane cu demență: momentul în care apare necesitatea îngrijirii într-un centru specializat. În medie, trec aproximativ trei ani de la diagnostic până la internare. În primul an, 13% dintre pacienți ajung într-un cămin, procentul crescând la 35% după trei ani și depășind 57% la cinci ani.
Totuși, cercetătorii avertizează că estimările privind internarea sunt mai greu de standardizat, din cauza diferențelor metodologice între studii și a lipsei unor date constante despre factori precum statutul social sau severitatea bolii.
De ce contează aceste date?
În fiecare an, aproape 10 milioane de oameni primesc un diagnostic de demență, conform Organizației Mondiale a Sănătății. Cu toate acestea, puține cercetări reușesc să pună în perspectivă cât mai exact viitorul unei persoane după acest moment.
Lucrarea publicată în The BMJ, realizată de Chiara C Brück și colaboratorii săi, oferă o bază solidă pentru estimări mai personalizate și planificare realistă. Cercetarea acoperă o perioadă vastă (1984–2024) și este considerată cea mai cuprinzătoare de până acum în ceea ce privește durata de viață și momentul internării în cămine.
Ce urmează?
Într-un editorial asociat studiului, cercetători din Norvegia susțin că, deși înțelegerea supraviețuirii în demență a avansat considerabil, momentul în care apare nevoia de îngrijire permanentă rămâne dificil de anticipat. Pentru a îmbunătăți serviciile de sănătate și calitatea vieții pacienților, spun ei, e nevoie de informații mai precise, adaptate contextului individual și familial.
Viitorul cercetării în domeniu pare să se orienteze spre o abordare cât mai personalizată, care să țină cont nu doar de vârstă și diagnostic, ci și de factori sociali, starea generală de sănătate și suportul familial.
