În România anului 2016 e un lux să mergi la dentist. Casa Națională de Asigurări de Sănătate decontează lunar, pentru fi ecare stomatolog doar între 1.600 și 2.000 de lei. Prea puțin, spun dentiștii, în condițiile în care o banală plombă costă în jur de 100 de lei
Dana Lascu
Avem în jur de 16.000 de medici dentiști (estimativ, întrucât nu există nicio statistică la zi a Ministerului Sănătății sau a Colegiului Medicilor Dentiști din România) la o populație de circa 20 de milioane de oameni. Adică, teroretic, un medic la 1.250 de pacienți. În realitate, însă, sunt mari probleme. Ni le explică medicul stomatolog Nicolae Cazacu. „Degeaba avem medici, dacă distribuția lor în teritoriu este inegală. Există orașe în care concentrația medicilor dentiști ajunge la un raport mediu de un medic la 500 de pacienți (cum e Bucureștiul – n.r.), dar sunt și zone în care raportul este un medic la 12.000 de pacienți (în județe precum Suceava, Tulcea etc. n.r.). Și sunt și zone în care dispensarele au fost lăsate în paragină sau au dispărut de mulți ani. Practic, unor pacienți nu li se asigură dreptul fundamental la sănătate”, explică acesta. Cauza ar fi discrepanța majoră de dezvoltare economică existentă între municipii, spre exemplu, și zonele rurale. „Ca soluție ar putea fi stimularea dezvoltării cabinetelor stomatologice cu finanțare asigurată din fondurile structurale. Absolvenții celor 13 facultăți și secții de medicină dentară vor dori să își înceapă cariera și să câștige suficientă experiență practică într-un cabinet nou, foarte bine dotat cu aparatură și instrumentar”, mai spune Nicolae Cazacu.
Dinții se fac pe banii clientului
Tratamentele stomatologice nu sunt acoperite direct de Casa de Asigurări Sociale de Sănătate, ci medicii dentiști au un plafon lunar în baza căruia pot face intervenții. Suma repartizată este, însă, derizorie, așa că majoritatea stomatologilor nu se încurcă să semneze contract cu CNAS. „Totul decurge din aplicarea eronată a principiului de distribuție: să dăm câte puțin, ca să ajungă la cât mai mulți! Practic, bugetul aflat la dispoziția unui medic este calculat după formula păguboasă: bugetul total anual se împarte la numărul de județe și apoi la numă- rul de medici aflați în contract cu Casa Județeană de Asigurări. Astfel rezultă „plafonul lunar al medicului dentist”, care variază între 1.600 și 2.000 de lei pentru medicul specialist. Ce manopere și pentru câți pacienți poate asigura un medic conform „Normelor de aplicare ale Contractului Cadru”? Vă spun eu, mai nimic”, explică medicul dentist.
Cu banii de la CNAS poți face doar vreo cinci extracții”
În anii anteriori, din plafonul lunar al unui medic dentist se puteau realiza în jur de două proteze totale pentru doi pacienți sau 16 obturații, spune dr. Nicolae Cazacu. Acum, conform Contractui Cadru, abia dacă fac vreo cinci extracții. Restul pacienților plătesc tot! „Costurile pe care le decontează Casa de Asigurări nu sunt nici măcar actualizate și nici raportate la realitatea anului 2016. Spre exemplu, costul real al unei obturații, realizate la nivelul standardelor de calitate pe care le dorim cu toții, ar trebui să fie minimum 150-200 lei! Soluția pe care o văd eu ar fi apariția sistemului complementar de asigurări private de sănătate, integral deductibile fiscal pentru a oferi posibilitatea tuturor să aleagă echitabil furnizorul care să le ofere mai multe servicii medicale”, încheie stomatologul.
Implanturile și chirurgia ortognatică
Soluția cea mai bună pentru înlocuirea dinților pierduți o reprezintă implanturile. Sunt scumpe și nedecontate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, dar refac cât mai aproape de original configurația inițială a danturii. Dr. Ion Nicolescu, șeful Secției de chirurgie oromaxilo-facială a Spitalului „Sfânta Maria” din București, promotorul chirurgiei ortognatice în România, spune că tehnica implanturilor a evoluat foarte mult în ultimii ani.
– EVZ: Există limite pentru implant? Poate pacienții cu diabet….
– Dr. Ion Nicolescu: Nu, practic nu mai sunt limite. Materialele din care sunt fă- cute implanturile sunt de foarte bună calitate, așa că se pretează pe orice fel de os (compact, poros etc. n.r.). Evident, pentru pacienții cu diabet, problema o reprezintă vindecarea rănilor, așa că sunt precauții, dar limite, nu, nu mai sunt
– Cât costă un implant?
-Depinde de calitatea materialului. De la 100-200 de euro, poate ajunge la 1.500 de euro bucata, la care, evident, se adaugă manopera. Sincer, eu prefer implanturile de calitate excepțională, care sunt scumpe. Depinde de pacient, pentru că el plătește. Nu se decontează. Singurele intervenții care se decontează sunt cele din cazul traumelor, gen accidente de m a ș i n ă , când pacientul ajunge la urgență.
– Pentru cazul în care este nevoie de refacerea mandibulei și, maxilarului printr-o intervenție ortognatică, lucrurile se complică…
– Corect. Pentru că în astfel de anomalii, intervin, în general, doi specialiști: primul este medicul ortodont – care aliniază dinții folosind aparate și/sau implanturi -, dar atunci când suportul osos al dinților nu este corespunzător indiferent cât încearcă acesta alinierea lor, nu va putea ajunge la o mușcătură corectă – și atunci intervine chirurgul – care mută suportul osos. (…) Durează tratamentul ortodontic și un an, intervenția ortognatică și vindecarea între 4 și 6 săptă- mâni. La New York o astfel de intervenție poate costa și 100.000 de dolari, în România undeva la 15.000 – 20.000 de euro și se face doar într-o clinică privată, la București, și cred că încă în una, de la Cluj.
