Menopauza nu este o boală, este o etapă normală în viaţa unei femei şi apare o dată cu epuizarea rezervei foliculare ovariene şi scăderea producerii de hormoni sexuali – estrogen şi progesteron – până la dispariţia lor totală. Aceasta se instalează, în medie, în jurul vârstei de 45-55 de ani, însă corpul fiecărei femei are propriul ritm. Perioada despre care vorbim e precedată de premenopauză, care se caracterizează prin menstre cu fluxuri mai mult sau mai puţin abundente, apărute la interval de timp neregulat din cauza dereglărilor hormonale.
Menopauzei îi sunt definite mai multe perioade. E vorba despre premenopauză, care se desfăşoară pe parcursul a patru-şase ani, şi se caracterizează prin reducerea şi apoi dispariţia fertilităţii. Apoi e vorba despre menopauza propriu-zisă, ce corespunde opririi definitive a menstruaţiilor – uneori sistarea menstrelor poate să survină dintr-o dată şi să rămână definitivă, iar alteori pot să survină neregularităţi menstruale înainte ca acestea să înceteze definitiv. După aceea, vorbim despre postmenopauză, reprezentată de primii doi-şase ani după oprirea menstruaţiilor până la încetarea completă a activităţii funcţionale ovariene. În tot acest timp, femeile se pot bucura de lipsa ciclului şi a metodelor de contracepţie, însă vor avea totodată şi simptome sau stări neplăcute.
Simptome
Principalele simptome ale menopauzei sunt: menstruaţie neregulată care încetează complet în cele din urmă, un acces de înroşire a feţei, senzaţie de căldură intensă şi transpiraţie, uscăciune vaginală, pierderea de masă osoasă, creştere în greutate, dificultăţi de somn, probleme de concentrare şi memorie, o scădere a libidoului, oboseală şi transpiraţii nocturne. În plus, menopauza e asociată în unele cazuri cu infecţii vaginale şi urinări frecvente, tulburări de micţiune şi continenţă.
Tratament
Tratamentul constă în medicaţie care diminuează stările prezentate, cum ar fi de exemplu bufeurile şi riscul de osteoporoză. Tratarea lor se face cu estrogen sau combinat estroprogesteronic. Începerea tratamentului se face în urma unui examen ginecologic amănunţit, pentru a exclude prezenţa unor tumori estrogen-sensibile, cum ar fi hiperplaziile de endometru sau tumori mamare, estrogenul fiind practic cel care grăbeşte procesul tumoral. De aceea e important ca, la această vârstă, să fie evaluată starea generală a pacientelor. Apoi, comunicarea e cheia înţelegerii. Doamnele trebuie să le explice partenerilor stările prin care trec şi să încerce să-i facă să înţeleagă că nu ei reprezintă cauza comportamentului lor. E important să nu se recurgă la acuze sau mustrări, ci să se discute despre încrederea în ceea ce priveşte continuarea raporturilor sexuale şi să nu se descurajeze dacă este nevoie de ceva timp pentru a reconstrui relaţia. Timpul petrecut împreună şi creativitatea pot fi de mare ajutor. Aceleaşi sfaturi sunt valabile şi în cazul bărbaţilor ajunşi la andropauză.
