Din cuprinsul articolului
Deși adesea privim colesterolul cu scepticism, acesta este de fapt o grăsime vitală, indispensabilă pentru funcționarea corectă a organismului. Colesterolul joacă un rol esențial în sinteza sărurilor biliare, hormonilor sexuali și vitaminei D.
De asemenea, colesterolul contribuie la structura creierului. Majoritatea colesterolului este produsă în ficat, aproximativ 80%, restul de 20% provenind din dieta noastră. Organismul are chiar un mecanism care ajustează producția de colesterol în funcție de aportul din alimentație.
Raportul ideal între colesterolul bun și cel rău
Odată sintetizat în ficat, colesterolul este transportat prin sânge de anumite proteine purtătoare de lipide. Există trei tipuri principale de aceste proteine: VLDL, care transportă în principal trigliceride și o cantitate mică de colesterol; LDL, cunoscut și ca fracția „rea” a colesterolului, care transportă colesterolul din ficat către celule și poate contribui la depunerile pe pereții arterelor; și HDL, sau „cărăușul bun”, care ajută la transportul colesterolului în exces de la celule pentru a fi eliminat sau reutilizat.
Când nivelul total de colesterol în sânge depășește 250 mg/dl, este important să se măsoare separat cele două fracții.
Riscul de boli cardiovasculare este influențat de raportul LDL/HDL, care ideal nu ar trebui să depășească 4,5. Un nivel de LDL peste 160 este considerat un factor de risc, în timp ce un HDL peste 40 oferă protecție cardiovasculară. Un nivel ridicat de HDL poate reduce riscul de boli cardiovasculare, chiar dacă colesterolul total și fracția LDL sunt peste valorile normale. În cazul HDL, cu cât este mai mare nivelul, cu atât mai bine.