De obicei, în tratamentul stomatologic scoaterea nervului este ultima soluție, obiectivul principal fiind acela de a păstra sănătatea și funcționalitatea la nivel maxim a dinților naturali ai pacientului.
Doamna doctor Mihaela Dan, specialist ortodont în cadrul Clinicii Orto-Implant Expert, spune că există și situații în care tratamentul de canal devine necesar, chiar și atunci când nervul este încă viu și sănătos.
Tratamentul de canal este o procedură folosită pentru tratarea unei infecții dentare, nu este dureros și poate salva un dinte care altfel ar putea fi înlăturat complet. Există câteva situații specifice în care poate fi indicat tratamentul de canal, cum ar fi traumatisme (atunci când fractura expune dintele la factori externi) sau din motive ortodontice.
Iată cele mai frecvente situații în care este necesară scoaterea nervului unui dinte:
Când nervul este viu și sănătos
Paradoxal, există situații în care este necesară îndepărtarea nervului unor dinți sănătoși.
“Prima situație este cea în care dintele suferă un traumatism care duce la fracturarea lui și la expunerea nervului contactului cu mediul extern. Chiar dacă pacientul se prezintă de urgență la medic, uneori acesta poate lua decizia de a scoate nervul, deși majoritatea dentiștilor ar fi tentați să încerce salvarea lui. Însă, posibilitatea apariției unor infecții ulterioare, urmate de moartea nervului și colorarea acestuia în maroniu este mare”, explică specialistul ortodont.
“A doua situație în care se scoate nervul unui dinte sănătos este aceea în care pe dintele respectiv se va realiza o lucrare dentară. Pentru a înlocui un dinte lipsă este necesară sprijinirea pe dinții vecini, care vor fi șlefuiți, procedură prin care ne apropiem foarte mult de nerv. Pentru a evita complicații ulterioare cum ar fi infecția și moartea nervului sub lucrare (care ar necesita perforarea coroanei pentru a trata nervul afectat după o perioadă mai lungă sau mai scurtă de la aplicarea coroanei), majoritatea medicilor preferă scoaterea nervului încă de la început”, completează doamna doctor Mihaela Dan, ortodont.
Când nervul este încă viu, dar infectat
Odată infectată, pulpa dentară (compusă din nerv, vase de sânge și țesut conjunctiv) nu are, din păcate, capacitatea de a se vindeca singură. Cu alte cuvinte, dacă în urma apariției unei carii se întâmplă ca un dinte să doară spontan, mai mult de 10 minute, iar durerea este intensă, nervul nu mai are nici o șansă de a fi salvat.
“Medicul va pune diagnosticul corect pentru a evita confundarea acestei dureri cu cea de cauza gingivală, cu cea din primele zile de după aplicarea aparatului dentar sau cu cea iradiată de la alt dinte sau de la sinusul maxilar și va fi efectuată scoaterea nervului. Există posibilitatea ca durerea să se diminueze de la sine sau să dispară în urma unui tratament cu antibiotic auto-administrat de către pacient, însă dacă nervul nu este scos, acesta va muri, mai devreme sau mai târziu, producând alte complicații (abcese, fracturarea dintelui etc.)”, atenționează specialistul ortodont.
Când nervul este mort
De multe se întâmplă ca pacientul să nu fie conștient că nervul unuia dintre dinți a murit, deoarece acest lucru se poate întâmpla treptat, fie fără simptome grave, fie cu simptome care sunt trecute cu vederea sau uitate.
“Această situație poate apărea în urma unei carii profunde între dinți sau a unui traumatism care nu a dus neapărat la fracturarea dintelui, ci doar la strivirea bruscă și secționarea vaselor de sânge care intră în dinte, întrerupând alimentarea și cauzând moartea nervului. De multe ori, pacientul se prezintă la medic din cauza schimbării culorii dintelui (de obicei înnegrirea lui). Nervul mort trebuie îndepărtat, canalul trebuie curățat și dezinfectat, apoi obturat (plombat), urmând ca eventuala colorație coronară să fie îndepărtată prin albire internă sau acoperirea dintelui cu fațetă sau coroană dentară”, spune doamna doctor Mihaela Dan, ortodont.
Procedura de scoatere a nervului implică cel puțin două vizite la medicul stomatolog: la prima întâlnire, țesutul infectat este îndepărtat și dintele îmbrăcat, această etapă îndepărtând de obicei orice durere dentară. La a doua vizită canalul radicular este curățat, dezinfectat, măsurat și obturat pentru a preveni orice infecție suplimentară. Tratamentul de canalul este o procedură care necesită timp, iar acest lucru se reflectă în costul tratamentului, însă este de preferat întotdeauna extracției dentare.
