Cancerul mamar, abordare chirurgicală. Ce primeşte pacientul „la stat” şi ce primeşte „la privat”?

Una din marile probleme ale pacienților cu cancer la sân este operația. Când, cum și unde faci intervenția? Care este tipul de operație cel mai bun în cazul tău sau unde să te tratezi, la stat sau la privat? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările la care răspunde, în exclusivitate pentru Doctorul zilei, Prof. Dr. Emanuel Sporn – medic primar cu specializare în chirurgia abdominală, viscerală și a sânului, din Austria

Dana Lascu

– Doctorul zilei: În România, anual, sunt descoperite zeci de mii de cazuri noi de cancer la sân. Din păcate şi rata mortalităţii este mare. Ce înseamnă, în opinia dumneavoastră, prevenţia şi cum ar trebui fă- cută ea? Mă refer atât la măsuri pe care un stat ar trebui să le ia vizavi de sănătatea populaţiei sale, dar şi de ceea ce o femeie ar trebui să facă de una singură. La ce vârstă trebuie să începi să-ţi pui problema unei mamografii, spre exemplu?

– Prof.dr. Emanuel Sporn: Este cât se poate de clar că mamografia de rutină permite o detectare cât mai din timp a cancerului la sân. Astfel, putem trata din timp această boală şi putem contribui la rata de supravieţuire a acestuia. În Austria, 90% dintre paciente evită mastectomia, datorită controalelor de rutină. În plus, abordarea pluridisciplinară (chirurgie, chimioterapie, terapie endocrină şi radioterapie) oferă mai multe soluţii pentru a putea trata cât mai bine pacienta, mai ales să-i putem asigura o viaţă cât mai bună după acest tratament. Care sunt factorii de risc

– Cauzele cancerului la sân știu că nu sunt elucidate, dar există factori de risc. Ați putea să detaliați, vă rog, care sunt aceștia?

– Cel mai important factor de risc îl reprezintă mutaţia genelor BRCA1 şi BRCA2 – asociată cu riscul crescut de până la 80% de apariţie a cancerului la sân. Alţi factori de risc: istoricul familial, obezitatea, sarcina târzie sau fără sarcină, terapie de înlocuire hormonală, fumatul şi lipsa mişcării fizice. Pe de altă parte, este cunoscut că alăpatarea la sân poate scade riscurile de apariţie a acestui tip de cancer.

– Legat de abordarea chirurgicală a tumorilor canceroase la sân, am citit în CV-ul dumneavoastră că aveţi o experienţă de 20 de ani. Ce s-a schimbat în acest timp? Cât de mult a evoluat tehnica chirurgicală în aceşti ani? Ce înseamnă abordarea modernă în chirurgia mamară?

– Într-adevăr, s-au dezvoltat foarte multe tehnici, una dintre ele fiind biopsia limfonodolui santinelă prin care se evită disecţia axială completă şi se reduc durerile postoperatorii sau chiar rata de mortalitate. În cazul pacienţilor cu tumori mari, chimia neoadjuvantă poate reduce dimensiunile acestora în faza pre-operatorie; această procedură ne ajută să putem efectua operaţia de conservare a sânului, tocmai pentru a evita pe cât mai mult soluţia finală – mastectomia. Această operaţie este apoi urmată de radioterapie – printre cele mai bune opţiuni din punct de vedere al creşterii ratei de supravieţuire, precum şi din punct de vedere estetic.

„Au, cu siguranță, un rol important”

– În ultimii ani am văzut roboţi chirurgicali unul mai performant ca altul. Credeţi că vor reuşi să înlocuiască „mâna chirurgului”?

– În prezent, tratamentul chirurgical standard al cancerului la sân nu implică utilizarea roboţilor. Cu toate acestea, în chirurgia reconstructivă a sânului, roboţii sunt deja utilizaţi în cadrul studiilor experimentale şi ar putea fi benefici, cum ar fi în suturarea microanastomoză. Dispozitivele robotice, sigur, vor juca un rol important în diagnosticul preoperator, cum ar fi biopsiile realizate cu roboţi şi ghidate de medici sau în orientarea post-operatorie ca brahiterapia interstițială.

Cum și cine alege tipul de operație potrivit unui pacient

– Doctorul zilei: Când se pretează chirurgia clasică şi când cea laparoscopică?

– Prof.dr. Emanuel Sporn: În primul rând, trebuie să se constate că laparoscopia este utilizată în chirurgia abdominală, dar nu în chirurgia cancerului de sân. Dacă vorbim despre tratamentul laparoscopic de tumori maligne ale abdomenului, folosesc în mod obişnuit această tehnică pentru chirurgie colorectală. Nu fiecare pacient este potrivit pentru această abordare. În special, pacienţii cu intervenţii chirurgicale abdominale deschise înainte s-ar putea avea adeziunile extinse intra-abdominale, care ar putea fi un obstacol pentru abordarea laparoscopică. Tumorile mari de infiltrare a structurilor din jur ar putea fi, de asemenea, o contraindicaţie. Decizia în cazul în care un pacient este potrivit pentru laparoscopie trebuie să fie făcută în mod individual pentru fiecare pacient (…). Diferența dintre stat și privat – Activaţi, văd, la mai multe clinici.

Ce primeşte pacientul „la stat” şi ce primeşte „la privat”?

– În Austria, ambele tipuri de spitale, private şi publice, au standarde foarte ridicate medicale. Desigur, există unele diferenţe între sectorul privat şi cel public, cu avantaje şi dezavantaje în ambele. În timp ce şederea într-un spital privat este, în cele mai multe cazuri, mai convenabilă şi puteţi alege specialiştii dumneavoastră în mod individual, spitalele publice oferă un tratament de terapie intensivă pentru pacienţii cu risc ridicat şi pentru îngrijirea postoperatorie după operaţii abdominale mari.

– Aveți numeroase specializări. Din experiența dumneavoastră, care sunt cele mai frecvente afecțiuni?

– Mai frecvente pentru un chirurg sunt afecţiunile maligne colorectale, deoarece acestea apar mai des decât cancerul pancreatic sau de ficat. Mai mult, majoritatea pacienţilor diagnosticaţi cu cancer de colon pot fi trataţi prin interven- ţii chirurgicale, în timp ce un număr mai mare de cazuri de cancer pancreatic şi hepatobiliar nu sunt potrivite pentru o intervenţie chirurgicală din cauza bolii avansate, la momentul diagnosticului. Ai probleme, mergi la doctor!

– Dacă la o mamografie se observă ceva în neregulă, ce faci?

– Luaţi legătură cu un expert în chirurgia cancerului de sân, cât mai curând posibil. El vă va trata în cunoştinţă de cauză şi desigur vă va oferi cele mai bune opţiuni de tratament disponibile (chirurgie, radioterapie, chimioterapie, terapie endocrine).

– Am observat că s-a schimbat relaţia medic-pacient. În sensul că este acum mult mai apropiată. Mi se pare mie sau e adevărată această reorientare umană?

– Cu siguranţă sunt de acord cu observaţiile dumneavoastră. Cu toate acestea, există o diferenţă între medici şi medici, unii având mai multă grijă de pacienţilor, decât alţii. Sunt întotdeauna con- ştient de faptul că o intervenţie chirurgicală pentru pacient este întotdeauna o situaţie foarte delicată, unică şi, uneori, neplăcută. Din moment ce majoritatea pacienţilor nu ştiu la ce trebuie să se aş- tepte, eu încerc întotdeauna să le explic procedura planificată în detaliu. Eu folosesc în mod curent şi uşor de înţeles cuvintele de bază, non medicale, şi încerc să risipesc astfel temerile pacientului. Pre şi postoperatoriu, eu sunt managerul pacientului în ideea în care am grijă ca pe toată perioada internării să beneficieze de sprijinul unei echipe foarte bine informată şi bine conectată la starea curentă a pacientului.