DIAGNOSTICUL este cel mai important pas pentru tratamentul oricărui cancer, dar unele sunt mai dificil de detectat, deoarece simptomele nu apar decât prea târziu.
Cancerul pancreatic este o boală evazivă, deoarece în multe cazuri nu produce simptome.
Ca rezultat, rata de supraviețuire pe cinci ani este de aproximativ 10%.
Dacă se răspândește în alte părți ale corpului, rata de supraviețuire este redusă la sub trei procente.
„Este unul dintre cele mai înfricoșătoare tipuri de cancer, deoarece odată ce descoperi că o persoană are cancer pancreatic, este adesea prea târziu pentru că nu există simptome”, explică cercetătorul postdoctoral Rupsa Datta.
„Rata de supraviețuire este atât de scăzută pentru că, în acel moment, nu poți face nimic.”
Doamna Datta și colegii săi au publicat noi cercetări în revista Science Advances despre cum crește și se răspândește cancerul pancreatic.
Ei au descoperit că cancerul pancreatic este capabil să înrobească celulele non-canceroase din apropiere pentru a le oferi nutrienți pentru creștere.
Acest lucru ar putea permite dezvoltarea de terapii direcționate care pot preveni creșterea cancerelor.
Doamna Datta, un om de știință asistent la laboratorul Skala, a folosit tehnici speciale de imagistică pentru a examina modul în care se comportă tumora într-un mediu natural.
Celulele tumorale pancreatice depind de celulele din jur și de elementele structurale ale țesutului, numite matrice extracelulară, pentru a se răspândi.
Matricea extracelulară este o rețea de nutrienți, minerale, proteine structurale și alte celule, cum ar fi celulele imune.
Un anumit tip de celulă numit celule stelate pancreatice joacă rolul de a susține organul în funcția propusă, dar poate susține și cancerele.
„Este ca și cum ar fi sub vraja celulei canceroase”, a explicat doamna Datta.
„Le vor aduce nutrienți și alte lucruri pentru ca celula canceroasă să poată supraviețui.
„Am descoperit că atunci când aceste celule non-canceroase sunt prezente, starea redox a celulelor canceroase devine mai oxidată și se mișcă spre proliferare”.
„Când PSC-urile atingeau celulele canceroase, acestea deveneau din ce în ce mai reduse.”
Starea redox a celulelor oferă în mod normal o limită a reacțiilor pe care le poate suferi o celulă.
În cancer, acesta poate oferi un plafon pentru cât de repede se pot reproduce și crește celulele.
Mecanismul exact prin care celulele canceroase depășesc această limită este încă necunoscut, dar acum se știe că celulele non-canceroase sunt implicate
