Cancerul de sân este unul dintre cele mai frecvente tipuri de formațiuni tumorale și în absența palpării și a investigațiilor imagistice, există riscul de a permite bolii să avanseze periculos.
Au fost identificate cauzele care duc la apariția cancerului de sân.
Potrivit unui studiu preliminar realizat de cercetători de la Institutul Naţional de Sănătate şi Cercetare Medicală din Franţa (INSERM), dioxina, bifenilii policloruraţi (PCB) sunt poluanţi persistenţi care ar putea favoriza dezvoltarea metastazelor cancerului de sân, relatează AFP.
Cercetarea, condusă de Xavier Coumoul (Inserm/Universitatea din Paris) şi disponibilă online, este publicată în ediţia din noiembrie a revistei Environment International.
Cancerul de sân este o problemă majoră de sănătate publică, cu peste 2 milioane de noi cazuri diagnosticate şi peste 600.000 de decese la nivel mondial în 2018, notează autorii.
Prezenţa metastazelor la distanţă de tumora iniţială este un marker al agresivităţii acestui cancer, subliniază Inserm.
Când sunt detectate metastaze, rata de supravieţuire de cinci ani de la diagnostic este de doar 26%, comparativ cu 99% dacă cancerul afectează numai sânul, şi de 85% dacă sunt afectaţi doar ganglionii limfatici.
Studii recente au sugerat că expunerea la poluanţi organici persistenţi sau POP (poluanţi perturbatori endocrini şi/ sau cancerigeni pe care organismul nu îi poate elimina), care se acumulează în lanţul alimentar, ar reprezenta un factor de risc pentru cancerul de sân.
Pentru a evalua influenţa acestor POP asupra nivelului de agresivitate a cancerului, până în prezent puţin studiat, cercetătorii au măsurat concentraţia a 49 de poluanţi organici persistenţi, inclusiv dioxina de Seveso şi mai mulţi PCB (generaţi de diverse procese industriale), în probe de grăsime din jurul cancerului de sân în cazul a 91 de femei.
Analiza biologică şi statistică arată o asociere între prezenţa metastazelor la distanţă de tumoare şi concentraţia de dioxină în ţesutul adipos al femeilor supraponderale, scrie Agerpres.
La toate pacientele, concentraţia de dioxină şi de PCB (pentru două din cele măsurate) pare să fie asociată cu dimensiunea tumorii, precum şi cu nivelul de invazie şi cu stadiul metastatic al ganglionilor limfatici.
Femeile cu concentraţii mai mari de PCB au avut un risc mai mare de recurenţă. Aceste rezultate sugerează că, cu cât concentraţia de POP în ţesutul adipos este mai mare, cu atât cancerul de sân este mai agresiv, mai ales la femeile supraponderale.
Potrivit uneia dintre ipotezele care ar putea explica aceste rezultate, dioxina şi unii PCB ar transmite un semnal care ar favoriza migrarea celulelor canceroase, deci metastaze.
Studiul, „preliminar”, „nu permite tragerea unor concluzii ferme” cu privire la legătura dintre poluanţii organici persistenţi şi agresivitatea cancerului de sân, însă cercetările asupra unui număr mai mare de pacienţi ar trebui să ofere rezultate statistice mai reprezentative.
