Din cuprinsul articolului
Culoarea urinei, un aspect la care să fii mereu atent. Dehidratarea, infecțiile urinare sau cancerul vezical pot fi ”citite” în aspectul sau mirosul urinei.
”Diferitele nuanțe de galben ale urinei, arată fie că bei prea puțină apă, fie prea multă. Însă, dacă apare, de exemplu, sânge în urină înseamnă că e ceva în neregulă cu tractul urinar, rinichii, vezica, prostata sau uretra”, spune dr. Daniel Shoskes, urolog la Clinica Cleveland.
Culoarea închisă, semn de deshidratare
Urina incoloră şi aproape inodoră indică o hidratare corectă, în ciuda inconvenientului de a merge la baie des. „În mod normal, urina ar trebui să fie de un galben-deschis, care poate să oscileze către incolor dacă e foarte diluată, în cazul unui consum mare de lichide, în special apă. Mirosul caracteristic al urinei se datorează substanţelor conţinute – uree, acid uric etc.”, precizează medicul.
Pe de altă parte, urina închisă la culoare, maronie, asociată cu ameţeli, dureri de cap uşoare şi „slăbiciune” generală, poate indica o deshidratare profundă, caz în care rinichii produc urină mai concentrată. Dacă urina „nu se deschide” după un pahar cu apă, atunci poate fi vorba despre sângerare.
Urina „fluorescentă” (galben-neon) poate fi cauza consumului de suplimente nutritive. De exemplu, suplimentele care au în compoziţie vitamina B şi caroten conferă urinei o nuanţă mai aurie, însă acest lucru nu înseamnă că substanţele sunt eliminate prin urină.
Dacă urina are un miros ciudat, poate fi de vină dieta. În timpul digestiei, substanţele „mirositoare” sunt filtrate de rinichi şi apoi eliminate prin urină. Mirosurile dispar însă odată ce digestia este pe deplin încheiată.
„Infecţie urinară, infecţie la rinchi, pietre la rinichi, pietre la vezica urinară, blocarea tractului urinar, tumoare la rinichi, cancer la vezica urinară, cancer de uretră”, aceasta este lista posibilelor afecţiuni pe care le ascunde sângele din urină, potrivit medicului Daniel Shoskes.
În cele mai severe cazuri, sângele poate indica traumatisme şi leziuni ale tractului urinar, mai ales în cazul atleţilor. Dacă urinarea este însoţită de usturimi, este foarte probabil să se fi instalat o infecţie urinară, foarte frecventă în cazul femeilor active sexual sau aproape de menopauză. Acest lucru se datorează, de asemenea, structurii anatomice feminine, al căror canal urinar se află în vecinătatea vaginului şi rectului, faci litând accesul bacteriilor.
Cum se previn şi cum se tratează infecţiile urinare
Infecţiile tractului urinar se tratează cu antibiotice, dar şi cu un consum mare de lichide, care să limiteze durata infecţiei. Pentru a preveni infecţiile, medicul Shoskes recomandă „un consum mare de lichide, o igienă locală riguroasă, precum şi evitarea consumului haotic de antibiotice”.
De asemenea, „abţinerile” repetate de la urinat pot duce la slăbirea pereţilor vezicii urinare sau uretrei. Mai mult, stagnarea urinei în vezică poate favoriza ascensiunea germenilor către rinichi, provocând afecţiuni renale.
