Din cuprinsul articolului
Valeria Herdea, Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, a anunțat joi, 11 aprilie, că pacienţii neasiguraţi vor avea acces la servicii pentru afecţiunile oncologice, de la 1 iulie.
”Începând cu 1 iulie 2024, persoanele neasigurate vor avea acces la servicii de tip preventiv şi la cele de diagnostic precoce pentru afecţiunile oncologice, în conformitate cu prevederile Planului Naţional de Combatere şi Control al Cancerului. Aceste servicii vor fi decontate din bugetul de stat”, a declarat, joi, Valeria Herdea, preşedintele CNAS, într-un comunicat de presă.
Potrivit Planului Naţional de Combatere şi Control al Cancerului, ”accesul la servicii de diagnostic al cancerului este extrem de variabil şi cu un gradient înalt de inechitate, în special din cauza concentrării acestor servicii în oraşele mari cu centre universitare medicale şi a furnizării fragmentate, fără trasabilitate a acestor servicii”.
”În 2019, capacitatea de diagnostic din România era de 1,8 scanere de tomografie computerizată (CT) la 100 000 de locuitori (faţă de o medie de 2,4 la 100 000 în UE) şi 1,1 unităţi de imagistică prin rezonanţă magnetică (IRM) la 100 000 de locuitori (faţă de o medie de 1,6 la 100 000 în UE), fiind inegal distribuită în ţară”, se mai arată în document citat de News.ro
Accesul la imagistica (CT si IRM) este încă deficitar, inclusiv în centrele universitare
Potrivit Planului, numărul de unităţi este în creştere din 2011 – ratele au crescut de peste două ori în cazul scanerelor CT şi de peste trei ori în cazul unităţilor IRM, în special datorită investiţiilor finanţate din fonduri structurale şi din fondurile rambursabile ale Proiectului de reformă a sistemului de sănătate al Băncii Mondiale, însă rămâne sub media UE.
”Accesul la imagistica (CT si IRM) este încă deficitar, inclusiv în centrele universitare, numărul de investigaţii imagistice rambursate din F.N.U.A.S.S nu răspunde nevoilor reale ale pacienţilor cu suspiciune de cancer sau pentru pacienţii diagnosticaţi cu cancer pentru monitorizarea bolii.
Se estimează că aproximativ 25% din pacienţi îşi suportă cheltuielile cu investigaţiile imagistice. De asemenea, nu există încă implementate standarde de interpretare a investigaţiilor imagistice oncologice (ex. RECIST), ceea ce duce la o variabilitate crescută a accesului la tratament şi o creştere a riscurilor asociate prescrierii schemelor de tratament oncologic în afara protocoalelor de practică”, se mai arată ăn Planul Naţional de Combatere şi Control al Cancerului.
Potrivit documentului, ”volumul de servicii medicale de îngrijire oncologică este extrem de variabil şi concentrat în marile centre universitare”.
Planul Naţional de Combatere şi Control al Cancerului identifică mai multe puncte slabe
• absenţa registrului naţional de cancer care să permită monitorizarea incidenţei cancerului, fundamentarea politicilor de sănătate şi susţinerea cercetării;
• deficitul de resurse umane specializate la toate nivelurile de asistenţă medicale;
• sistem de prevenţie insuficient consolidat: absenţa parteneriatelor intersectoriale pentru combaterea factorilor de risc comportamentali şi de mediu, programe de screening insuficient consolidate şi aderenţă scăzută a profesioniştilor şi populaţiei, intervenţii de conştientizare şi informare, educare, comunicare fragmentare, insuficient de consecvente;
• sistem de sănătate fragmentat, necoordonat între nivelurile de asistenţă şi sub utilizarea serviciilor de asistenţă medical comunitară;
• heterogenitate mare la nivel naţional in aplicarea ghidurilor internaţionale şi absenţa ghidurilor naţionale proprii pentru diagnosticul si tratamentul diverselor forme de cancer; Comisia Multidisciplinară de Oncologie 45 = versiunea 31.05.2023=
• heterogenitate mare la nivel naţional de forma şi calitate a serviciilor necesare diagnosticului de calitate necesar pacienţilor cu suspiciune de cancer sau cu diagnostic oncologic confirmat: imagistică, anatomie patologică, genetică si biologie moleculară, etc.
• inegalitate de access la tratament specific, între centre oncologice din acelaşi judeţ sau din aceeaşi regiune a ţării;
• absenţa traseului standardizat al pacientului oncologic, caracteristic fiecărui tip de cancer si, ca urmare, numeroase întârzieri în iniţierea unui tratament specific;
• comisii multidisciplinare funcţionale doar în centrele oncologice din centrele universitare mari;
• sistem şi nivel de finanţare neadaptat condiţiilor economico-financiare naţionale şi cheltuielilor reale în diagnostic şi tratament;
• absenţa opţiunilor practice pentru pacienţii cu indicaţie de tratament care la momentul respectiv nu este rambursat;
• absenţa serviciilor de psiho-oncologie, onco-nutritie şi a altor metode alternative de îmbunătăţire a calităţii vieţii pacienţilor diagnosticaţi cu cancer;
• dezvoltare insuficientă şi neuniformă a serviciilor de specialitate îngrijiri paliative;
• nivel de literaţie scăzut privind prevenţia, diagnosticul şi tratamentul cancerului şi absenţa resurselor de informare accesibile populaţiei.
