Boli venerice periculoase de care nu te ferește nici prezervativul. Una din ele e principala cauză a cancerului de col uterin. Poate provoca și cancer anal la băra

Boli venerice. În anumite situaţii, nici măcar prezervativul, cunoscut drept cea mai sigură metodă contraceptivă, nu vă poate proteja de bolile cu transmitere prin contact intim (BTS), pentru că anumite infecţii se iau şi prin contact cutanat cu zona genitală.

Este vorba despre herpes genital şi infecţia cu virusul Papilloma-Uman. Dacă în cazul sarcinii şi infecţiei cu HIV, prezervativul oferă 100% protecţie, în cazul herpesului şi infecţiei cu HPV- 20%.

Infecţia cu HPV

Este una dintre cele mai comune boli în rândul tinerilor activi sexual. Femeile au un risc mai mare de infectare, însă şi bărbaţii pot face boala.

Până la 80% dintre femei se infectează cu HPV de-a lungul vieţii, iar 50% dintre bărbaţi sunt purtători, ceea ce înseamnă că, deşi nu au simptome, îşi pot îmbolnăvi partenerele.

Există peste 100 de tulpini ale virusului Papilloma-Umana, dintre care două -HPV 16 şi 18- sunt responsabile de 70% dintre cazurile de cancer de col.

Studiile au arătat că aceleaşi tulpini pot provoca în cazul bărbaţilor cancer anal şi penian.

De asemenea, poate cauza cancere ale regiunii medii a gâtului, incluzând palatul moale, baza limbii și amigdalele. Aproximativ 70% dintre cancerele orofaringiene sunt cauzate de infecția cu HPV. HPV se găsește în unele tipuri de cancer la nivelul gurii și gâtului la bărbați și femei. Cele mai multe tipuri de cancer găsite în partea din spate a gâtului, inclusiv baza limbii și amigdalele, sunt legate de infecția cu HPV.

Alte tulpini pot provoca veruci (negi), papiloame genitale sau anale, însă nu au risc cancerigen. Nu există niciun tratament care să vindece infecţia cu HPV, în cele mai multe cazuri verucile dispărând de la sine în doi ani. Virusul rămâne însă în organism, iar simptomele pot reapărea.

Pentru a depista infecţia, se recomandă efectuarea testului Papanicolau (analiza unei probe de secreţii de la nivelul cervixului), dar și testul HPV când Papanicolau iese modificat.

Cel mai frecvent test pentru infecția cu HPV detectează ADN-ul din mai multe tipuri de HPV cu risc ridicat, dar nu poate identifica tipul specific prezent. Alte teste indică, în plus, dacă există ADN sau ARN din tipurile 16 și 18 ale HPV, cele două tipuri care cauzează majoritatea cancerelor asociate cu HPV. Aceste teste pot detecta infecțiile cu HPV înainte ca modificările anormale ale celulelor să fie evidente și înainte ca orice tratament pentru modificarea celulară să fie necesar.

La bărbaţi, diagnosticul se pune în urma unui examen clinic sau, în cazul leziunilor de pe interiorul uretrei, printr-o uretroscopie.

Herpesul genital

Boala este provocată de infecţia cu două virsuri herpetice: HSV1 ( în special cu acţiune bucală) şi HSV2 (care afectează mai ales zona genitală).

Odată infectat, organismul nu mai poate fi vindecat. Virusurile se pot transmite pe cale orală sau prin contact cutanat cu zonele genitale, declanşând în final herpes genital.

În primă fază, persoana infectată nu prezintă simptome clare, după care în zona genitală apare o inflamaţie, mâncărimi, vezicule în jurul sau pe organele genitale, care se sparg şi formează o crustă.

Nu există niciun tratament care să ducă la vindecarea definitivă, ci doar la ameliorarea ei (pastile antivirale sau unguente care controlează frecvenţa şi intensitatea erupţiilor).