Boli dificil de diagnosticat. Nici medicii nu le pot depista ușor

Medicina a fost, fără îndoială, una dintre cele mai importante științe din istoria omenirii. Datorită studiului acesteia, ființele umane au reușit să vindece afecțiuni aparent simple în prezent, dar care în urmă cu câțiva ani erau fatale pentru populația lumii, cum ar fi varicela, până când s-a găsit vaccinul. În ciuda acestui fapt, există încă boli care sunt dificil de diagnosticat.

De aceea, un studiu a colectat câteva patologii care trec neobservate de mulți medici, deși unele dintre ele sunt chiar frecvente, scrie Yalpp.

Fibromialgia

Fibromialgia este relativ frecventă dar și una dintre acele afecțiuni greu de diagnosticat, mai ales în rândul femeilor cu vârsta de peste 50 de ani, constând în dureri musculare cronice generalizate.

De asemenea, este asociată cu alte patologii precum insomnia, cefaleea, colonul iritabil sau dismenoreea. Principala sa problemă este că etiologia ei este necunoscută, iar femeile care suferă de această afecțiune sunt adesea subdiagnosticate sau evaluate incorect și se pot simți invalide negăsind o soluție la problema lor sau sunt tratate incorect cu medicamente care ar aduce mai multe riscuri.

Diagnosticul este preponderent clinic, printr-o anamneză completă și istoric clinic, împreună cu examenul fizic, de obicei prin apăsarea pe așa-numitele „puncte declanșatoare”, în special pe zonele sensibile care declanșează durerea la palpare.

Scleroză multiplă

Această boală neurologică se datorează unui proces inflamator și distructiv al celulelor responsabile de producerea mielinei la nivelul sistemului nervos central. Mielina este substanța responsabilă cu hrănirea și lubrifierea neuronilor noștri, astfel încât aceștia să fie capabili să transmită impulsurile nervoase în mod corespunzător.

Această distrugere are loc în timp sub formă de plăci în creier și măduva spinării noastre, provocând simptome neurologice concentrate. Unele dintre cele mai frecvente simptome sunt: ​​scăderea sensibilității, senzația de arsură sau înțepături, vedere încețoșată, vedere dublă sau slăbiciune motorie.

Cea mai frecventă formă de scleroză multiplă este cea care se manifestă sub formă de focare, adică pe măsură ce apare inflamația apar simptome noi sau simptomele preexistente sunt exacerbate. După această fază de criză, avem o remisiune clinică de timp variabil.

Toate aceste simptome izbitoare apar de obicei la pacienții foarte tineri, între 20 și 45 de ani în majoritatea cazurilor. Toate acestea ar trebui să ne alerteze și să direcționeze diagnosticul.

Dar aici lucrurile se complică, deoarece pentru a diagnostica scleroza multiplă este necesară o diseminare temporală (xistenta a două sau mai multe episoade de deficite neurologice separate în timp), spațială (deficitele se datorează diferitelor leziuni neurologice) plus alte probleme neurologice sau bolile infecțioase care pot imita scleroza multiplă și ar trebui excluse.

Sindromul colonului iritabil

Este cea mai frecventă boală gastrointestinală din vremurile noastre. De multe ori trece neobservată de pacient, care se obișnuiește să trăiască așa, cu modificări ale ritmului intestinal alternând între constipație și diaree. Este, de asemenea, însoțită de dureri abdominale.

Odată ce pacientul este consultat, medicul este nevoit să pună un diagnostic diferențial larg (pentru a încerca să găsească cauza diareei sau a constipației) și să excludem semnele de avertizare care ne-ar face să căutăm o boală gravă.

Pentru a nu fi nevoit să supună pacientul la multiple explorări și teste (întotdeauna în lipsa datelor de alarmă), au fost elaborate câteva criterii de diagnostic pentru a face un diagnostic pur clinic.

Boala celiacă

Această boală, din ce în ce mai cunoscută în rândul populației generale, se caracterizează prin intoleranță la gliadina glutenului, un grup de proteine ​​utilizate pe scară largă în alimentația noastră (grâu, orz, secară, ovăz).

Este o boală bazată pe sistemul imunitar, în care se dezvoltă anticorpi împotriva acestor proteine ​​și a altor enzime prezente în propriul nostru intestin, provocând treptat erodarea și distrugerea acestuia. De aceea este inclusă în gama de boli greu de diagnosticat.

Boala Lyme

Este o patologie infecțioasă cauzată de bacteriile găsite la șoareci și căprioare, cu care se hrănesc căpușele, iar acestea sunt cele care o transmit oamenilor prin mușcături. Se caracterizează prin capacitatea de a genera tulburări neurologice grave și artrită permanentă dacă nu este identificată și tratată la timp.

Din fericire, nu toate aceste mușcături transmit boala, motiv pentru care este foarte important să știi cum să identifici simptomele bolii Lyme. Acestea sunt legate de afecțiuni ale sistemului nervos, articulațiilor, pielii și inimii și apar de obicei în 3 faze:

Prima este o erupție circulară în zona mușcăturii care apare în prima sau a doua săptămână după infecție și, deși este de obicei semnul tipic al bolii Lyme, mulți pacienți nu o dezvoltă.

Această erupție cutanată poate lua diferite forme și poate fi nedureroasă, deși uneori poate provoca mâncărime, arsură. La persoanele cu o nuanță mai închisă a pielii, poate fi mai dificil de detectat, iar erupția cutanată, deși crește în dimensiune, de obicei dispare în scurt timp. Odată cu ea, vine de obicei cu gripă, oboseală, dureri de cap sau dureri musculare.

Al doilea, simptomele apar de obicei la saptamani dupa muscatura chiar si la cei care nu au avut eruptia initiala, prezentand oboseala, indispozitie si alte eruptii in alte zone departe de muscatura.

A treia, dacă cele două faze anterioare nu au fost detectate sau nu sunt tratate, poate apărea a treia fază. Acestea pot apărea oricând, chiar și ani mai târziu, manifestându-se la copii sub formă de artrită, inflamație și sensibilitate la nivelul articulațiilor precum genunchii.

Având o mare varietate de simptome, este atât de dificil de diagnosticat, deși testele de sânge sunt de obicei efectuate pentru a detecta reacția organismului la această boală.