Boala periculoasă pe care toată lumea o ignoră

Depresia la persoanele peste 65 de ani depăşeşte o prevalenţă de 20% şi este una dintre cele mai importante şi frecvente afecţiuni ale populaţiei vârstnice.

Afecţiunile somatice cronice sunt un tovarăş de drum nedorit al vârstei înaintate. Dintre acestea cele mai frecvente sunt hipertensiunea arterială, cardiopatia ischemică, diabetul, accidentele vasculare, afecţiuni pentru care pacienţii vârstinici se adresează cu regularitate medicului de specialitate.Ele creează dizabilităţi, iar scăderea capacităţii de funcţionare obişnuită, poate fi factorul declanşator al unei depresii la vârstnici.

Depresia nu face parte din procesul de îmbătrânire

La această vârstă, depresia este trecută cu vederea şi nediagnosticată. Deşi, suntem obişnuiţi ca la vârstnici organismul să reacţioneze mai puţin prompt în faţa agresiunii factorilor patologici, depresia nu este o stare normală a procesului de îmbătrânire.

Persoanele mai puţin active, pe care familia le hiperprotejează, neimplicându-le în diferite activităţi, singurătatea, adesea întâlnită la acestea, prin pierderea partenerului, plecarea copiilor de acasă sau dimpotrivă, vârstnicii suprasolicitaţi,reprezintă candidaţii depresiei geriatrice.

Caracteristici ale depresiei la vârstnici

Spre deosebire de depresia debutată la alte vârste aceasta se caracterizează printr-o lipsă accentuată de chef de viaţă, lipsă de interes, de interacţiune socială, lipsă de preocupare pentru tot ceea ce reprezintă sfera de interes anterioară bolii.

Ideaţia de incurabilitate, de boală, de inutilitate, de vinovăţie cu privire la starea în care se află, la incapacitatea de a depăşi acestă etapă, sentimentul că la vârsta lor şi cu toate problemele lor sunt o povară greu de dus pentru cei din jur (copii, soţ/soţie, nepoţi) şi lipsa de speranţă sunt caracteristici ale acestei boli.

Oboseala fizică şi psihică reprezintă un simptom predominant, unii dintre pacienţi îşi petrec aproape toată ziua în pat, devin pasivi, taciturni.

Apar tulburările de somn, pacientul are dificultăţi de adormire. Ceea ce înseamnă că are nevoie de o perioadă mai lungă de timp pentru a adormi sau se trezeşte de foarte multe ori în timpul nopţii şi nu reuşeşte să adoarmă decât după foarte mult timp sau spre dimineaţă. Acest lucru determină diminuarea capacităţii de concentrare, apare iritabilitatea, irascibilitatea şi suspiciozitatea.

Tulburările de alimentaţie şi ele prezente, pot duce uneori până la pierderi în greutate care pun în pericol viaţa vârstnicului. Mai mult, ele sperie pacientul, deoarece acesta începe să bănuiască existenţa unei boli somatice grave, nou apărute şi nediagnosticate.

Şi, iată, în acest fel începe un cerc vicios. Depresia vârstnicilor, pe lângă particularităţile simptomatologice prezintă şi un mare risc de suicid atunci când nu este tratată la timp.

Cum poţi să ajuţi o persoană care nu îşi doreşte acest lucru?

Vârstnicul neagă existenţa unei probleme emoţionale şi pentru că nu ştie să traducă stările, de cele mai multe ori refuză ajutorul.

Tratamentul antidepresiv actual esteadaptat problemelor specifice vârstei înaintate şi ţine cont de interacţiunea cu celelalte afecţiuni somatice inevitabile trecerii vremii.

O mare parte a pacienţilor vârstnici cu depresie sau familiile acestora se adresează medicului fie datorită deteriorării fizice, fie tulburărilor de concentrare pe care aceştia le confundă cu tulburările de memorie şi pe care le suspicionează a fi existenţa sau debutul unei demenţe.

Capacitatea de adaptare a persoanelor vârstnice este mai redusă decât a celor tinere, de aceea tratamentul antidepresiv cât mai precoce are toate şansele să readucă pacientul la starea anterioară şi la plăcerea de a-şi trăi viaţa chiar şi la vârsta a treia.

Tratarea pacienţilor vârstnici care au asociate şi alte boli

Pacientul depresiv care prezintă şi alte patologii asociate este un pacient fragil, datorită resurselor biologice scăzute şi, de asemenea, este un pacient non compliant datorită multitudinii de medicamente care îi sunt prescrise. O atenţie deosebită trebuie acordată interacţiunilor medicamentuase întrucât vârstnicii, majoritatea cu multiple afecţiuni cronice sunt suprasaturaţi de schemele terapeutice care le sunt administrate.

Complianţa la tratament a unui pacient depresiv este determinată nu numai de eficacitatea antidepresivelor ci şi de tolerabilitate. De pildă, persoanele vârstnice cu afecţiuni cardiovasculare asociate (90% din depresivii de peste 60 de ani  au asociată hipertensiune arterială) sunt pacienţi pentru care exsitenţa unor reacţii adverse minime este foarte importantă deoarece sunt pacienți fragili polimedicați (iau mai multe medicamente în același timp pentru mai multe afecțiuni). Acești pacienți trebuie să beneficieze de un antidepresiv care să nu interacționeze cu celelalte medicamente și să dea efecte adverse.

De obicei la o vârstă înaintată suspicionăm “somaticul”, alte boli ca fiind cauza problemelor medicale, dar este o greşeală să trecem cu vederea o posibilă depresie.Este necesar ca aceşti pacienţi să întrebe medicul psihiatru care este medicaţia antidepresivă ce face diferenţa, pentru ca ei să revină la o viaţă normală.