Boala Parkinson este o afecţiune neuro-degenerativă care se întâlneşte în general la bărbaţii cu vârsta de peste cincizeci de ani şi apare în urma degenerării celulelor cerebrale care produc în creier un hormon denumit dopamină.
Distrugerea acestor celule din substanţa neagră duce la imposibilitatea transmiterii semnalului dopaminergic către ganglionii bazali iar în această situaţie efectul stimulator al scoarţei cerebrale se reduce, motiv pentru care apar acuze precum tremorul, încetinirea mişcărilor (bradichinezie), pierderea echilibrului, întărirea muşchilor (rigiditate).
“Tratamentul medicamentos pentru boala Parkinson este efectuat cu medicamente L-dopa şi medicamente care stimulează secreţia sau care au efecte similare (agonist). Tratamentul pe bază de stimulare cerebrală profundă trebuie avut în vedere pentru pacienţii care nu tolerează efectele adverse ale medicamentelor chiar dacă acestea dau rezultate bune, pacienţii care nu suferă de afecţiuni psihiatrice serioase şi demenţă. Intervenţiile chirurgicale pentru stimularea cerebrală profundă asigură o îmbunătăţire evidentă a calităţii vieţii şi reducerea considerabilă a simptomelor pacienţilor care suferă de boala Parkinson şi care se califică pentru acest tip de tratament”, declară prof. univ. dr. Serdar Baki Albayrak, neurochirurg al Spitalului Medical Park Florya din Istanbul.
Stabilirea pacienţilor eligibili pentru acest tip de tratament şi operaţiunile pre-operatorii sunt efectuate de medici neurochirurgi iar evaluarea efectelor medicamentului Levodopa atunci când pacientul este în tratament (timpul ON) sau fără tratament (timpul OFF) este importantă. Apoi se efectuează investigaţia detaliată RM şi evaluarea neuro-psihiatrică a pacienţilor care se califică pentru intervenţia chirurgicală.
Stimularea cerebrală profundă/Intervenţia chirurgicală petru boala Parkinson
Stimularea cerebrală profundă reprezintă o operaţie cerebrală în urma căreia unele zone cerebrale speciale şi profunde sunt stimulate în mod continuu cu impulsuri electrice de intensitate redusă.
Acest tratament chirurgical este utilizat pentru tratarea afecţiunilor motorii, precum boala Parkinson, tremorul esenţial, distonia, tratarea durerilor cronice şi afecţiuni psihiatrice precum tulburările obsesiv-compulsive şi depresia majoră.
“Pe baza stimulării cerebrale profunde, activitatea electrică a creierului poate fi reglată prin modificarea controlată a acesteia la nivelului neuronilor din creier, astfel afecţiunea fiind tratată; în cazul apariţiei unor efecte nedorite, sistemul poate fi scos din funcţiune fără ca creierul să fie afectat şi fără apariţia unor efecte cu caracter permanent. În cadrul lucrărilor efectuate în ultimii ani, s-a constatat că atunci când metoda este aplicată pacienţilor care sunt eligibili, aceștia pot beneficia de o viaţă de calitate ridicată, efectele adverse ale medicamentelor sunt reduse, de asemenea costurile sunt reduse în mare măsură iar pacienţii pot avea o viaţă confortabilă. Nucleul VIM de la nivelul talamusului, centrul senzorial şi motor al creierului, nucleul subtalamic (STN) şi o parte a ganglionilor bazali, globus pallidus interna (Gpi) sunt punctele principale vizate pentru tratament”, explică prof. univ. dr. Serdar Baki Albayrak, neurochirurg al Spitalului Medical Park Florya din Istanbul.
Intervenţia chirurgicală pentru stimularea cerebrală profundă
Inovaţiile tehnologiei RM şi a tehnicilor de neuro-ghidare, în special din ultimii zece ani, asigură vizarea cu o abatere mai mică de 1 milimetru a neuronilor cu dimensiuni milimetrice şi dispunerea (implantul de electrozi) în siguranţă mai mare a electrozilor în ţesutul cerebral.
Înainte de intervenţia chirurgicală se efectuează o investigaţie RM detaliată iar imaginile obţinute sunt transferate în aparatul care va asigura ghidarea, astfel încât poziţiile adecvate sunt determinate tridimensional pe baza acestor imagini.
“În general, în timpul intervenţiei chirurgicale pacientul i se va efectua sedo-analgezie locală iar în cazuri rare pacientul i se poate efectua anestezie generală, caz în care, pentru a putea controla mişcările acestuia, pentru a putea înţelege dacă acuzele precum tremorul, rigiditatea dispar şi pentru a putea comunica cu pacientul, intensitatea anesteziei din când în când este redusă.
În craniul pacientului este deschis un orificiu denumite burr hole prin care este dispus un electrod tip bară cu dimensiunea de 2 mm care este înaintat pe o traiectorie stabilită pentru a fi dispus la nivelul regiunii vizate. Pentru determinarea poziţiei corecte sunt evaluate în mod sincronizat imaginile RM şi înregistrările neuro-fiziologice ale microelectrozilor. Aceste înregistrări se bazează pe principiul de producere a impulsurilor electrice de diverse frecvenţe pentru fiecare zonă vizată şi asigură plasarea corectă a electrozilor.
După ce electrodul este plasat în zona vizată, un capăt al acestuia este conectat la o baterie care este dispusă subcutanat la nivelul pieptului, astfel fiind obţinut un sistem închis. Reglarea bateriei este efectuată din exterior pe baza unei tehnici wireless”, explică profesorul neurochirurg Serdar Baki Albayrak.
