Boala ficatului gras pune în pericol sănătatea unui organ. Nu este vorba de ficat!

Persoanele cu boli hepatice cauzate de consumul excesiv de zahăr și grăsimi pot prezenta un risc mai mare de a dezvolta boli neurologice grave, cum ar fi depresia sau demența.

Legătura dintre boala ficatului gras non-alcoolic și disfuncția creierului a fost investigată de oamenii de știință de la Institutul de Hepatologie Roger Williams, afiliat la King’s College din Londra și la Universitatea din Lausanne, Elveția.

Din rezultatele studiului lor, reiese că acumularea de grăsime în ficat determină o scădere a oxigenului la nivelul creierului și inflamarea țesutului cerebral, ceea ce duce la apariția unor boli grave ale creierului.

Această patologie afectează aproximativ 25% din populație și peste 80% dintre persoanele cu obezitate morbidă. Mai multe studii au raportat efectele negative pe care o alimentație nesănătoasă și obezitatea le pot avea asupra funcției creierului; cu toate acestea, se crede că acesta este primul studiu care leagă în mod clar această boală de declinul creierului și identifică o potențială țintă terapeutică.

Cercetarea, realizată în colaborare cu Inserm (Institutul Național Francez pentru Sănătate și Cercetare Medicală) și Universitatea din Poitiers din Franța, a implicat hrănirea șoarecilor cu două diete diferite.

Jumătate dintre șoareci au urmat o dietă cu cel mult 10% grăsimi în aportul caloric, în timp ce aportul caloric al celeilalte jumătăți conținea 55% grăsime; este menit să semene cu o dietă de alimente procesate și băuturi dulci.

După 16 săptămâni, cercetătorii au efectuat o serie de teste pentru a compara efectele acestor diete asupra organismului, și mai precis asupra ficatului și creierului.

Ei au descoperit că toți șoarecii care aveau cele mai mari niveluri de grăsime au fost considerați obezi și au dezvoltat boli ale ficatului gras, rezistență la insulină și disfuncție cerebrală.

Creierul și oxigenul

Studiul, publicat în „The Journal of Hepatology”, a mai arătat că creierul șoarecilor cu această patologie suferea de niveluri mai scăzute de oxigen.

Acest lucru se datorează faptului că NAFLD afectează numărul și grosimea vaselor de sânge din creier, care furnizează mai puțin oxigen țesuturilor, dar și pentru că anumite celule consumă mai mult oxigen pe măsură ce creierul se umflă. Acești șoareci erau, de asemenea, mai anxioși și prezentau semne de depresie.

Prin comparație, șoarecii care au consumat o dietă sănătoasă nu au dezvoltat boală hepatică non-grasă sau rezistență la insulină, s-au comportat normal și au avut creier complet sănătos.

„Este foarte îngrijorător să vedem efectul pe care acumularea de grăsime în ficat îl poate avea asupra creierului, mai ales că deseori începe ușor și poate exista în liniște mulți ani fără ca oamenii să știe că o au”, a spus autorul, principalul doctor Anna Hadjihambi, coordonator sub-echipă în grupul Axa Ficat-Creier la Institutul de Hepatologie Roger Williams și profesor onorific la King’s College din Londra.