Din cuprinsul articolului
Boala contagioasă care te poate ucide. Tuberculoza este o maladie infecţioasă periculoasă, care, dacă nu este depistată la timp şi nu este tratată adecvat, poate duce la pierderea capacităţii de muncă, la invaliditate şi la deces. Tuberculoza este cunoscută încă din antichitate.
Cel mai frecvent tuberculoza afectează plămînii (tuberculoza pulmonară), însă poate afecta şi alte organe (tuberculoza oaselor şi a articulaţiilor, tuberculoza renală, tuberculoza ganglionilor limfatici, tuberculoza aparatului urogenital, tuberculoza pielii, a ochilor etc.). Anual în toată lumea se îmbolnăvesc de tuberculoză peste 8 milioane de oameni.
Tuberculoza este provocată de micobacteria tuberculozei (Mycobacterium tuberculosis) numită şi bacilul Koch în numele medicului Robert Koch, care a descoperit agentul patogen al maladiei.
Este un microorganism neobişnuit de viabil, care îşi păstrează proprietăţile la uscare, congelare, după prelucrarea cu alcool, acid şi alcalii. Lumina directă a soarelui, temperaturile ridicate şi substanţele care conţin clor distrug rapid bacteriile. Cel mai mare risc de contaminare cu tuberculoză reprezintă încăperile închise, umede şi neaerisite.
Tuberculoza poate fi transmisă numai prin aer de la bolnavul de tuberculoză pulmonară infecțioasă, care nu primește tratamentul. Un astfel de bolnav elimină în aer aerosoli care conțin micobacterii de tuberculoză prin tuse, strănut, scuipat sau cînd vorbeşte. Acestea se găsesc în aer timp îndelungat, mai ales, în încăperi strîmte, întunecoase şi neaerisite. Astfel, micobacteriile ajung în plămînii persoanelor care inspiră aerul contaminat. În cazul altor forme de tuberculoză bacteriile nu se elimină şi infectarea este exclusă.
Copiii, asemeni maturilor, pot fi infectaţi cu tuberculoză prin inspirarea aerului infectat cu micobacteria tuberculozei. Copiii sugari sau cei de vîrstă mică deseori sunt infectaţi în cadrul familiei sau de la persoanele apropiate, vecini.
A fi infectat nu înseamnă a fi bolnav. Aproximativ o treime din populaţia lumii este infectată cu tuberculoză.
Un matur sau un copil infectat nu poate fi neapărat considerat bolnav de tuberculoză.
Majoritatea persoanelor infectate nu se îmbolnăvesc de tuberculoză deoarece sistemul lor imun distruge infecţia. Se îmbolnăvesc doar 5-10% din persoanele infectate. De obicei, alţi factori sporesc slăbirea sistemului imun, asemeni infecţiei HIV, traiului în locuinţe înguste, umede şi reci, subnutriţiei, condiţiilor nefavorabile de muncă şi stresului, şi contribuie la procesul de îmbolnăvire.
Cel mai frecvent tuberculoza afectează plămînii. Principalele simptome ale tuberculozei pulmonare sunt:
În unele cazuri tuberculoza evoluează atît de repede încît decesul bolnavului poate surveni peste cîteva luni. În celelalte cazuri boala evoluează cronic. Acutizarea acesteia decurge foarte greu – cu febră, tuse persistentă şi dureroasă, hemoptizie. Bolnavul pierde în greutate, pierde nu doar capacitatea de muncă, ci şi capacitatea de a efectua lucrări simple în gospodărie, de a se mişca. Extenuat şi neajutorat, el poate supravieţui cîţiva ani, continuînd să infecteze pe cei din jurul său.
Principalele investigaţii efectuate în caz de suspectare a tuberculozei la maturi sunt: examenul medical, analiza microscopică a sputei şi radiografia cutiei toracice. Toate aceste investigaţii nu provoacă dureri şi sunt inofensive. Volumul de investigaţii este stabilit de medic.
Copiii sunt investigaţi la fel ca şi adulţii: se efectuează examenul medical, anamneză (părinţilor li se pun întrebări referitor la schimbările care au parvenit în starea fizică şi comportamentul copilului, ş.a.), analiza sputei, dacă este eliminată, radiografia cutiei toracice sau a altui organ afectat.
Tuberculoza este o maladie infecțioasă, tratamentul căreia e de lungă durată şi necesită respectarea recomandărilor medicului specialist. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi Uniunea Internaţională de Control al Tuberculozei şi Maladiilor Aparatului Respirator (UNION) recomandă una dintre cele mai eficiente strategii de control al tuberculozei – DOTS (din limba engleză Directly Observed Treatment Short-course – tratament de scurtă durată sub supraveghere directă).
Tratamentul tuberculozei constă din două faze: faza intensivă şi faza de continuare (sau consolidare). Faza iniţială (intensivă) se efectuează în condiţii de spital (secţie) specializat şi durează 2-3 luni. În dependenţă de forma maladiei, în faza intensivă bolnavului îi sunt prescrise 4 sau 5 preparate antituberculoase, dozate conform unui grafic stabilit de medicul specialist. Durata fazei intensive depinde în mare măsură de stricteţea respectării de către bolnav a prescrierilor medicului. După 2-3 săptămîni de la iniţierea tratamentului bolnavul începe să se simte considerabil mai bine. Aceasta, însă, nu înseamnă că tratamentul a fost finisat.
Ulterior, cînd bolnavul nu mai elimină micobacterii de tuberculoză prin spută şi nu prezintă pericol pentru cei din jur, este externat pentru continuarea tratamentului (la faza de consolidare) în condiţii de ambulator. Durata fazei de consolidare poate fi de 4-5 luni. În această fază bolnavului îi pot fi prescrise 2-3 preparate antituberculoase în dependenţă de schema de tratament alcătuită de ftiziopneumolog. Aceasta fază reprezintă o condiţie obligatorie pentru vindecarea bolnavului.
Pe parcursul tratamentului se examinează periodic sputa bolnavului pentru depistarea micobacteriei tuberculozei, şi se efectuează alte investigaţii necesare. Succesul tratamentului în mare măsură depinde de respectarea recomandărilor medicului de către bolnav. Dacă tratamentul are loc în strictă conformitate cu prescripţiile medicului, boala cedează. Pacientul care a trecut cursul integral de tratament se vindecă şi nu mai prezintă o sursă de infecţie pentru societate.
Să reţinem următoarele: micobacteria tuberculozei se distruge repede sub acţiunea razelor solare directe, a substanţelor ce conţin clor şi la temperaturi înalte. Încăperea în care se află bolnavul cu tuberculoză necesită aerisire cît mai frecventă, de 2-3 ori pe zi este recomandată prelucrarea suprafeţelor cu substanţe dezinfectante sau detergenți.
În timpul tusei şi strănutului bolnavul trebuie să-şi acopere gura şi nasul cu batista. Sputa eliminată trebuie colectată în container special cu dezinfectarea regulată al acestuia. Batistele şi şerveţelele la fel trebuiesc colectate şi nimicite.
În conformitate cu US National Library of Medicine, Medline Plus, demența este o afecțiune care…
Gala Performerilor în Sănătate este unul dintre evenimentele de amploare pe care revista Capital le…
Înconjurată de mister și teamă, vrăjitoria sau magia neagră a fascinat și a îngrozit culturi…
De data aceasta, meteorologii ANM au avut dreptate și, efectiv, de miercuri seara condițiile meteorologice…
Astrologii nu au vești bune pentru noi, cel puțin în ceea ce privește următoarele zece…
Este perfect normal ca mirosul vaginal să se schimbe în timpul ovulației. Multe femei observă…