Boala care afectează femeile. Cum se pune diagnosticul corect

Boala care afectează femeile. Cum se pune diagnosticul corect. Până să ajungă infertilitatea să fie studiată și să devină o specialitate medicală, femeilor care nu putea aduce pe lume un copil li se punea eticheta de „stearpă” și lucrurile se opreau aici. Și cu siguranță că în multe cazuri nici măcar nu era la ele problema medicală care le nu le lăsa șansa de a deveni mame. Din fericire, cauzele infertilității au început apoi să fie studiate și, mai mult, s-au găsit și soluții pentru rezolvarea acestora.

Boala care afectează femeile. Cum se pune diagnosticul corect

Poate că și în ziua de azi mai sunt cupluri care se resemnează după ani în care nu au reușit să aibă un copil. Trecerea timpului, a anilor, complică însă lucrurile și îngreunează cumva, într-o anumită măsură, și intervenția specialiștilor.

Infertilitatea este definită ca   incapacitatea de a concepe un copil după o perioadă de cel puțin 12 luni de contacte sexuale regulate și neprotejate. În cazul femeilor cu vârste peste 35 de ani, perioada se reduce la doar 6 luni.

Dacă în acest interval de timp nu s-a reușit obținerea unei sarcini sau dacă au fost obținute sarcini dar s-au încheiat cu avort spontan, este timpul să vă adresați unui specialist în infertilitate. Procedurile de diagnosticare descrise mai jos oferă informații importante care permit medicului să identifice sau să elimine cauzele comune ale infertilității.

Testarea rezervei ovariene

Scopul acestei testări este acela de a stabili care este mărimea rezervei de ovule de care mai dispune femeia. Cel mai frecvent test de evaluare a rezervei ovariene este un test de sânge pentru hormonul foliculostimulator (FSH) prelevat în ziua 3 a ciclului.

În plus față de nivelul FSH, medicul poate recomanda și alte analize de sânge, cum ar fi estradiolul, hormonul antimüllerian (AMH) și/sau inhibina-B, precum și o ecografie transvaginală pentru a face o numărătoare a foliculilor antrali (numărul de foliculi sau de saci de ovule observate în prima parte a ciclului menstrual).

Boala care afectează femeile. Cum se pune diagnosticul corect

Testarea rezervei ovariene este mai importantă pentru femeile care au un risc mai mare de rezervă ovariană diminuată, cum ar fi femeile care au peste 35 de ani, un istoric familial de menopauză precoce, au un singur ovar, au antecedente de intervenție chirurgicală ovariană, chimioterapie sau radioterapie pelviană, au infertilitate inexplicabilă sau au prezentat un răspuns slab la stimularea ovariană cu gonadotropine.

Ecografia transvaginală 

O sondă cu ultrasunete plasată în vagin va permite medicului să verifice uterul și ovarele pentru anomalii precum fibroame, chisturi ovariene, polipi, aderențe sau cicatrici.

Sonohistograma

Este o metodă de evaluare a interiorului uterului și de detectare a anomaliilor, mai sensibilă și mai precisă decât ecografia transvaginală standard. În timpul procedurii se introduce în canalul cervical un cateter subțire care are la capăt un balon foarte mic. Acest balon este umflat puțin pentru a bloca astfel canalul cervical, apoi se injectează prin cateter o cantitate mică de soluție salină sterilă care să îndepărteze ușor pereții uterului în vederea identificării oricărei anomalii din interiorul acestei cavității.

Histeroscopia

Este o altă metodă de evaluare a cavității uterine și poate fi efectuată ca o alternativă la  sonohisterogramă. Este cel mai adesea utilizată pentru a trata sau elimina anomalii care sunt identificate mai întâi prin metode mai simple, cum ar fi ecografia transvaginală standard sau o sonohisterogramă.

Histerosalpingografia

O histerosalpingografie este un test de diagnosticare utilizat pentru a evalua atât cavitatea uterină (dacă are formă normală) cât și trompele uterine (dacă sunt deschise, permeabile).

Laparoscopia

Aceasta este o procedură chirurgicală utilă pentru a evalua cavitatea pelviană pentru endometrioză, aderențe pelviene și alte anomalii, dar nu este o opțiune de primă linie în evaluarea unei paciente.

Spermograma

Analiza spermei partenerului furnizează informații despre numărul, mișcarea și forma spermatozoizilor. O analiză a materialului seminal este necesară chiar dacă partenerul a mai fost tatăl unui copil.

Pentru cele mai bune rezultate, evaluarea infertilității ar trebui să fie individualizată în funcție de circumstanțele specifice fiecărui caz, potrivit Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în infertilitate.