Cea mai grea bătălie este atunci când tu te lupți cu organismul tău, în zadar. Gândești pozitiv, încerci cu orice mijloc să repari și, totuși, ceva în organismul tău face ce vrea. Te întrebi ce e? De ce? Ei bine, cineva s-a cuibărit în interiorul tău și face ce vrea. Da, are un nume: boala autoimună. Apare atunci când unii dintre anticorpii noștri atacă, din anumite motive, mai mult sau mai puțin cunoscute, propriul corp
Cristina Mathias
În loc să atace microbii, virusurile și alte particule străine din corp, acești anticorpi „confuzi” se luptă cu celule din organele proprii.
De fapt, patrulele autoapărării noastre au misiunea de a ataca tot ce e străin. În momentul când întâlnesc celulele cu documente de identitate necunoscute, ele dau alarma, cheamă întăriri și încep să producă anticorpii corespunzători. În timus, o glandă situată între stern și inimă, așa-numitele limfocite T primesc instructajul necesar, pentru a ști să recunoască toate tipurile de celule ale corpului, în întreaga lor diversitate, și evită să le atace. Însă, în cazul afecțiunilor autoimune sunt puse în circulație limfocite ce reacționează la țesuturile proprii ca la un corp străin. Astfel, iau naștere inflamații care nu se mai resorb, țesutul nu-și mai poate îndeplini funcțiile și, în cele din urmă, se distruge.
Zestre genetică și mai ce?
Un lucru e sigur: există o predispoziție congenitală. Trebuie spus că sunt grupuri întregi de gene, care fac diferența dintre bolnavi și oamenii sănătoși și că mare parte dintre acestea se întâlnesc la mai multe afecțiuni autoimune, de exemplu boala Crohn și psoriazis. „Însă genele respective nu înseamnă niciodată un verdict categoric, ci compun doar o constelație de riscuri”, precizează specialiștii. Zestrea genetică nu reprezintă o explicație suficientă pentru creșterea spectaculoasă a incidenței bolilor autoimune în ultimii ani. Contribuția factorilor externi trebuie să fie enormă.
Cauzele exacte ale dezvoltării afecțiunilor autoimune sunt necunoscute, se bănuiește uneori că dezechilibrul este declanșat de intervenția unor bacterii, virusuri, toxine sau chiar a unor medicamente la un individ cu predispoziție genetică pentru dezvoltarea de boli autoimune. Există o multitudine de boli autoimune, unele afectează doar un organ, altele pot să cuprindă tot organismul. Cele mai comune organe și țesuturi afectate de afecțiunile autoimune sunt: celulele roșii ale sângelui, vasele de sânge, glandele endocrine, precum tiroida sau pancreasul, musculatura, țesutul conjunctiv, articulațiile, pielea. O persoană poate avea în același timp afectarea autoimună a mai multor organe.
Boală sau doar închipuiri?
Adesea, simptomele bolilor autoimune sunt vagi: senzație de oboseală, furnicături în brațe și picioare, care par să treacă și apoi revin, dureri de mușchi sau poate chiar dureri de cap. Ne putem întreba – e vorba de o boală sau doar de închipuiri?
Mulți dintre cei care comunică aceste simptome medicului pot fi catalogați drept ipohondri sau anxioși. Însă, aceste manifestări pot fi semnele unei boli autoimune, cum ar fi tiroidita Hashimoto, lupusul sau scleroza în plăci, care se dezvoltă treptat și afectează într-o proporție mai mare femeile, cu vârste cuprinse între 20 și 40 de ani.
Și hormonii…
Afecțiunile tiroidiene, larg răspândite, sunt cam de cinci ori mai frecvente în rândul femeilor decât printre bărbați, artrita reumatoidă de trei ori, iar sindromul Sjögren, care afectează glandele salivare și lacrimale, chiar de nouă ori.
Este evident că hormonii sexuali feminini joacă un rol important: adesea, boala apare în urma unui eveniment hormonal major, cum ar fi o naștere sau intrarea în menopauză. Însă estrogenul poate produce de asemenea și o ameliorare: multe paciente cu artrită reumatoidă se simt incomparabil mai bine în cele nouă luni de graviditate. Sistemul imunitar al viitoarei mame își modifică reacțiile, pentru a tolera corpul străin care este copilul și probabil că aceasta reduce intensitatea atacurilor asupra organismului propriu.
Atunci când ești diagnosticat cu o afecțiune autoimună cronică, este absolut normal să pui la îndoială starea ta de bine și abilitatea de a putea face față schimbărilor din viața ta, care îți pot oferi o altă calitate a vieții. Pune întrebări medicului despre boala ta, mai ales despre schimbările și simptomele care ar putea să apară pentru că este foarte important să urmezi tratamentul stabilit de medic. Vei trece prin diverse reacții emoționale, te poți simți izolat de ceilalți și să-ți fie teamă de viitor. Cum poți să le depășești? Înțelegând aceste reacții emoționale și efectele sale sau contactând grupurile de suport, asociațiile de pacienți care te pot ajuta cu informații utile și schimb de experiență.
