Boala ascunsă a milioane de români. O poți avea zeci de ani fără să știi

În spatele oboselii permanente şi a poftei scăzute de mâncare se poate ascunde hepatita cu virus C, care „s-a instalat” în urmă cu 10-20 de ani. În ciuda gravităţii, boala se poate vindeca.

Hepatita este o maladie care face aproape la fel de multe victime ca SIDA, cauzând aproximativ 1,5 milioane de decese în fiecare an. Cele mai recente statistici arată că în Europa 13,3 milioane de oameni trăiesc cu virusul hepatic B, ceea ce înseamnă 1,8% din populaţia adultă. Alte 15 milioane de persoane sunt infectate cu virusul hepatic C – ceea ce reprezintă 2% din populaţia adultă. România ocupă un loc fruntaş în aceste statistici la capitolul incidenţa hepatitei B în Europa, unul din zece români a suferit de această boală
Virusul hepatitic C (VHC) este unul dintre cele mai periculoase virusuri hepatitice și determină una dintre cele mai grave boli hepatice. Principala caracteristică a hepatitei acute C este tendința de a evolua către hepatită cronică, acest lucru întâmplându-se la aproximativ 80% din formele de hepatită virală C acută, în lipsa simptomelor.

Cum se manifestă hepatita C

Hepatita C este o infecţie virală a ficatului, transmisă prin sânge, care a fost identificată abia în anul 1989. În principal, acest tip de hepatită se transmite prin contact direct cu sângele unei persoane infectate, adică prin transfuzie, ace infectate folosite de consumatorii de droguri intravenoase, acupunctură şi tatuaje făcute cu instrumentar nesterilizat. Folosirea în stomatologie şi în medicină, în general, a unor materiale şi instrumente prost sterilizate pot duce la infectarea pacienţilor. De asemenea, se poate produce infectarea accidentală a personalului medical. Folosirea în comun a aparatelor de ras sau a periuţelor de dinţi pot infecta, prin contactul cu cantităti minime de sânge provenite de la răni sau tăieturi care par neimportante.

Perioada de incubaţie a acestui tip de hepatită este de 5-6 săptămâni. În majoritatea situaţiilor, această fază a bolii trece fără a se manifesta vreun simptom. De foarte multe ori, bolnavii sunt depistaţi când boala este în faze avansate. Foarte rar apar simptome precum:

• Oboseala
• Lipsa poftei de mâncare
• Greţuri şi vărsături
• Dureri musculare
• Dureri de cap
• Uneori, febră
• Lipsa concentrării

Medical, analizele de sânge arată că transaminazele cresc foarte mult (adeseori, de peste 20 de ori faţă de nivelul normal), ceea ce indică o leziune acută a celulelor hepatice. Următoarea etapă în depistarea bolii o reprezintă efectuarea unor teste (anticorpi antivirus hepatita C). Şi această analiză poate fi înşelătoare, aşa că următoarea etapă, edificatoare, este puncţia hepatică (se recoltează şi analizează o mostră din ficat). În timp ce în 20 la sută din cazuri hepatita C se vindecă spontan, în restul situaţiilor ea se cronicizează, evolund lent (în zeci de ani) şi putînd ajunge la ciroză hepatică şi cancer hepatic. În aceste din urmă situaţii, singura şansă de supravieţuire a bolnavilor este transplantul, o operaţie care se face rar (şi din cauza lipsei donatorilor) şi care este foarte costisitoare. Anul acestea, s-au făcut doar opt transplanturi hepatice, peste 100 de bolnavi fiind pe listele de aşteptare ale medicilor. Statisticile prezentatate la Congresul de Hepatologie care s-a desfăşurat de curând la Bucureşti susţin faptul că după infectarea cu virusul hepatitic C, circa 55-85% dintre bolnavi dezvoltă o boală cronică hepatică, 20-30% dintre aceştia evoluează spre ciroză hepatica, iar 1-5% spre carcinom hepatocelular (cancer). Boala poate evolua rapid (în 10 ani), mediu (20 de ani) şi lent (în 30 de ani).

Cum vă protejați

Sunt câteva măsuri pe care le poţi lua şi care te pot ajuta să previ contactarea acestui tip de hepatită. Cel mai simplu mijloc de prevenţie este păstrarea unei igiene cât mai riguroase.

* Tratamentele injectabile trebuie să se facă numai cu seringi şi ace de unică folosinţă, iar tratamentele stomatologice şi chirurgicale numai cu instrumente sterilizate conform standardelor.

* Periuţele de dinţi şi aparatele de ras trebuie să fie individuale.

* Transmiterea pe cale sexuală a hepatitei C este destul de rară. Rata de transmitere este relativ mică, riscul calculat la cuplurile heterosexuale fiind de 5 la sută. Riscul de transmitere a bolii creşte la cei care au mai mulţi parteneri sexuali şi la cei cu boli sexuale transmisibile. Obligatoriu, persoanele care au contacte sexuale multiple ar trebui să se protejeze folosind prezervativul.

Cum se tratează

Tratamentul hepatitei virale C

Tratamentul pentru hepatita virală C poate fi administrat sau nu în funcție de:

• cât de afectat este ficatul
• existența altor boli concomitente
• cantitatea de virus hepatitic C din organism
• genotipul virusului hepatitic C infectant

Este nevoie imediată de tratament după diagnosticul hepatitei virale C?

Dacă a fost stabilit diagnosticul de hepatită virală C nu înseamnă neapărat că persoana necesită tratament sau că poate beneficia de pe urma tratamentului. Este important să se facă în primul rând o evaluare a modului în care boala progresează și dacă pacientul are nevoie de tratament sau de o perioadă mai lungă de evaluare. Decizia de a trata și tratamentul propriu-zis depind de o serie de factori enumerați anterior. De asemenea, neîncrederea pacienților în modalitățile de tratament existente și/sau dorința acestora de a aștepta metode noi de tratament pot fi alți factori de amânare a tratamentului imediat după diagnosticare.

Cum este tratată hepatita virală C cronică?

Dacă testele de sânge și biopsia hepatică arată prezența infecției cronice dar nu există afectare hepatică, este posibil ca medicul să nu recomande tratament imediat. Dacă însă este evidențiată afectarea hepatică medicul poate recomanda medicamente care să lupte împotriva virusului infectant.

Este posibilă vindecarea de hepatită virală C fără tratament?

Din motive încă necunoscute, 15-25% din persoane, elimină virusul infectant fără tratament. În orice caz dacă pacienții refuză tratamentul medicul va recomanda monitorizarea frecventă a cazului și efectuarea biopsiei hepatice la intervale de 4-5 ani pentru a determina periodic starea de afectare a ficatului.