Irina Lungu

Disciplina medicala care se ocupa cu studiul utilizarii radiatiilor ionizante in investigatiile si tratamentul unor boli.

Imagine a dintilor si maxilarelor, obtinuta prin expunerea la radiatiile X. Indicatii – O radiografie dentara este practicata cu scopul de a cauta anomaliile nedecelabile la examenul clinic, carie in primele stadii, abces, chist sau granulom la extremitatea unei radacini, tumora sau, inca, fractura unei radacini sau a unui maxilar, dinte indus. Efecte nedorite – O radiografie dentara nu comporta nici un risc (in aceasta privinta parerile sunt impartite), iradierea fiind extrem de mica. Totusi, este preferabil ca femeile gravide sa fie protejate cu un sort cu plumb.

Boala cutanata provocata de radiatiile ionizante. Radiodermitele sunt cauzate, in general, de radioterapie si survin in cursul tratamentului unui cancer. Ele au devenit putin frecvente multumita unei mai bune stapaniri a tratamentului (reducerea dozelor de iradiere si a suprafetelor de aplicare, repartizarea dozelor in mai multe sedinte etc.). Ele afectau candva radiologii, mai ales la nivelul mainilor.

Afectiune a radacinilor nervilor spinali.

Durere situata in teritoriul inervat de catre o radacina nervoasa. O radiculalgie este provocata, in general, de o compresie a unei radacini, a unui nerv rahidian (legat de maduva spinarii) in apropierea coloanei vertebrale. Aceasta compresie poate fi consecutiva unei artroze a coloanei vertebrale, unei hernii discale, unei tumori osoase sau nervoase. O persoana atinsa de radiculalgie sufera de dureri de cele mai multe ori acute, de furnicaturi sau de o anestezie a pielii. Sinonim: durere radiculara.

Este o tumora maligna dezvoltata pe seama muschiului striat. Tratamentul consta in ablatia chirurgicala ampla, asociata cu o radioterapie si o chimioterapie.

Virus A.D.N., din familia papovavirusurilor, responsabil de diverse leziuni cutanate. Infectia cu un papilomavirus poate provoca indeosebi aparitia verucilor, a condiloamelor acuminate, numite si vegetatii veneriene.

Afectiune caracterizata printr-o inflamatie a tesutului grasos, mai ales subcutanat. Boala lui Weber-Christian apare la femei cu varsta cuprinsa intre 30 si 60 ani. Simptome si diagnostic – Aceasta afectiune, care nu are o cauza precis cunoscuta, se traduce printr-o alterare a starii generale (febra, oboseala), dureri articulare, abdominale si efuziuni pericardice si pleurale. In paralel, se formeaza noduli cu diametrul de 1-2 centimetri, care afecteaza in mod simetric gambele si gleznele si pot urca pana la nivelul coapselor, chiar al membrelor superioare. Aceste leziuni au trei forme posibile de evolutie: dupa cateva saptamani, fie ele dispar spontan, fie se deschid, lasand sa iasa un lichid galbui uleios, fie lasa o cicatrice afundata de marimea unei farfurioare. Tratament si evolutie – Tratamentul cuprinde repausul la pat si luarea de antiinflamatoare (antiinflamatoare nesteroidiene sau, daca este vorba de o forma severa, corticosteroizi pe cale generala) timp de 4 pana la 6 saptamani. In caz de ulceratie, sunt indispensabile ingrijirile locale. Boala evolueaza in mai multe pusee si poate chiar recidiva dupa mai multi ani. Sinonim: Weber Christian (boala a lui).

Insuficienta endocrina a glandei hipofizare, manifestata pe toate liniile hormonale.

Imbinare chirurgicala a pancreasului sau a canalelor sale cu jejunul (a doua parte a intestinului subtire). Sinonim: pancreatico-jejunostomie.

Ablatie chirurgicala, in intregime sau partiala, a pancreasului.

Malformatie congenitala caracterizata printr-o despicatura la nivelul palatului (plafonul gurii, care separa cavitatea bucala de cavitatile nazale).

Examen al glerei cervicale prelevate de pe colul uterin dupa un raport sexual cu scopul de a analiza compozitia acesteia si de a evalua numarul si mobilitatea spermatozoizilor prezenti. Testul lui Huhner completeaza spermograma (analiza spermei) in cursul studiului cauzelor unei sterilitati. Prelevarea este facuta la 8 ore dupa un act sexual, la cabinetul ginecologului sau la spital cu ajutorul unui specul si al unei pipete. Ea dureaza, cel mult, cateva minute si nu antreneaza nici un efect secundar. Sinonim: test postcoital, Huhner (test al lui).

Denumire comerciala a unor anticonceptionale orale.

Boala care asociaza o meningita si o uveita posterioara. Corticosteroizii pe cale generala sunt in ansamblu deosebit de eficace.

Proteina a sangelui, haptoglobina este o glicoproteina sintetizata de catre ficat. Varietatea anume de haptoglobina pe care o poseda un individ este ereditara, iar identificarea ci este utilizata in medicina legala in cursul cercetarilor de paternitate. Diminuarea concentratiei de haptoglobina din sange indica o hemoliza (distrugerea patologica a globulelor rosii). Cresterea sa este un semn de boala inflamatorie.

Boala infectioasa cronica ce se caracterizeaza printr-o atingere a pielii, mucoaselor si nervilor. Lepra este inca o boala frecventa in regiunile inter tropicale ale Africii, Asiei, Oceaniei si Americii Latine. Este o boala endemica, adica o boala care face in permanenta un numar mare de victime. Cauze -Afectiunea este cauzata de o bacterie in forma de bastonas, bacilul lui Hansen sau Mycobacterium leprae. Contagiunea nu este posibila decat in unele forme de lepra (lepra lepromatoasa); ea se face pornind de la secretiile nazale sau de la plagile cutanate ale unui bolnav, care contamineaza pielea sau mucoasele (mucoasa respiratorie) unui subiect sanatos. Simptome si semne – Evolutia leprei este foarte lenta si se intinde pe mai multi ani. Primele leziuni sunt mici pete depigmentate, in general albe, cu diametrul de cativa milimetri, unde pielea este insensibila si nu transpira. Boala ia apoi fie o forma numita tuberculoida, fie o forma zisa lepromatoasa, sau chiar o forma intermediara. – Lepra tuberculoida, cea mai frecventa, se intalneste la subiectii care au mijloace de aparare imunitara relativ eficace. Ea lezeaza mai ales nervii, indeosebi in regiunile cotului, gambei sau gatului, si acestia devin palpabili sub forma unor cordoane groase regulate sau avand portiuni cu umflaturi si strangulatii. Evolutia se face catre o extindere a leziunilor, o deshidratare progresiva a pielii, alterari ale muschilor si nervilor care duc la mal perforant plantar (ulceratii), retractii ale tendoanelor si aponevrozelor picioarelor si mainilor. – Lepra lepromatoasa, cea mai grava, se intalneste la subiectii cu mijloace de aparare imunitara insuficiente. Ea se traduce prin aparitia de leproame, noduli de culoare rosie-bruna durerosi, care sangereaza sub piele si sunt suficient de numerosi pentru a fi mutilanti. Fata, atunci cand este atinsa de astfel de leziuni, se numeste leonina (amintind de un leu). Leproamelor li se asociaza o rinita inflamatorie foarte contagioasa care poate antrena o prabusire a cartilagiilor, atingeri ale ochilor, gurii si viscerelor, o febra si o insemnata oboseala generala. Tratament – Lepra este tratata prin administrarea de sulfone; totusi, deoarece au aparut numeroase fenomene de rezistenta la acest medicament in ultimii ani, actualmente se face apel la alte produse (sulfamide, rifampicina, dofazimina). Tratamentul trebuie sa fie urmat vreme indelungata, intre 6 luni si 2 ani, chiar si mai mult in formele evoluate. El duce la vindecarea formelor debutante si impiedica evolutia formelor grave. Sinonim: lepra, boala lui Hansen.

Boala rara caracterizata prin proliferarea si acumularea unui tip special de leucocite (histiocite) in diverse tesuturi si organe din corp. Sinonime: histiocitoza cu celule Langerhans, histiocitoza X, boala Letterer-Siwe

(substanta) care produce halucinatii.

Tulburare psihica constand in perceperea unor lucruri sau fenomene care nu exista in realitate.

Termen folosit in cazul unui microorganism care necesita prezenta unor concentratii crescute de clorura de sodiu pentru o dezvoltare optima.

Afectiune cutanata ereditara, caracterizata prin bule si vezicule. Tratamentul care consta din aplicatii locale cu antiseptice si de corticosteroizi, este deceptionant, dar prognosticul este per ansamblu benign. Sinonim: pemfigus benign familial.

Gen de bacili Gram negativi responsabili de afectiuni respiratorii, de otite, de meningite, de epidemii sezoniere de conjunctivita si de sancru moale.

Teama excesiva de intuneric.

Asistenta respiratorie de urgenta, aplicabila in asteptarea ajutoarelor medicale in caz de stop respirator sau cardiocirculator, care consta, pentru un salvator, in insuflarea de aer pe care il expira, inca bogat in oxigen, subiectului neinsufletit. Salvatorul culca subiectul pe spate, ii elibereaza gura de orice corp strain, scoate eventualele proteze dentare ale subiectului si ii trage maxilarul inferior in fata pentru a degaja intrarea in caile respiratorii, intrare obstruata la bolnavul inconstient prin caderea limbii in spate. Dupa ce a prins nasul persoanei neinsufletite intre police si index si a efectuat o inspiratie profunda, salvatorul isi pune gura deschisa pe cea a subiectului si expira profund. Inaltarea imediata a toracelui subiectului atesta eficacitatea ventilatiei.

Imbinarea chirurgicala a stomacului cu duodenul.

Infectie difuza necrozanta, foarte grava, a tesutului muscular, produsa de germeni anaerobi gram pozitivi (clostridii). Germenii patrund in organism de obicei al nivelul unor plagi contaminate cu pamant.

Procesul de formare a gametilor.

Boala a sistemului imun caracterizata prin anomalii ale celulelor seriei limfoplasmocitare. Pot fi afectiuni maligne (mielomul multiplu, Boala Waldenstrom, Boala lanturilor grele), sau pot fi benigne avand drept cauza o patologie autoimuna diversa: hepatite autoimune, hepatite cronice virale, colagenoze.

Zgomot supraadaugat zgomotelor cardiace normale care se asculta la nivelul cordului.