Storyteller. Redactor medical. Traducător. Lucrez cu cuvintele de când mă știu, ador magia lor. Iubesc traducerile, iar domeniul medical m-a cucerit iremediabil. Vreau să transmit publicului informații relevante, de calitate, care să îi ajute în viața de zi cu zi și în problemele cotidiene cu care se confruntă zilnic. Un om informat va fi un om mai sigur pe sine. La rândul meu, mă ghidez după principiul ”Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume. Toți vor să îi schimbe pe ceilalți, dar uită că schimbarea începe din ei înșiși.”
Rigiditate musculara permanenta, ireductibila si dureroasa a peretelui abdominal. Sindrom ce nu trebuie sa fie mascat prin administrarea de analgezice sau antibiotice, impunandu-se o interventie chirurgicala de urgenta. Acest simptom este caracteristic pentru peritonita generalizata, indiferent de originea acesteia (apendicita, ulcer perforat, perforatie colica etc.).
Urgenta chirurgicala cauzata de lezarea unuia sau a mai multor organe abdominale ca urmare a unui traumatism sau unei boli.
Colectie circumscrisa de puroi, localizata in parenchimul pancreatic.
Acesta traduce cel mai des o reactie inflamatorie a organismului la dezvoltarea anumitor bacterii (stafilococi, streptococi) sau a unei amibe (Entamoeba histolytica), care poate provoca formarea unui abces in ficat. Bacteria sau microorganismul sunt vehiculati de circulatia sangvina sau limfatica si ajung astfel intr-un tesut unde, gasindu-se incarcerati, provoaca infectia. Un alt mod de a patrunde este prin piele, in caz de lezare (intepare, ranire). Simptome si semne – Abcesul cald se formeaza rapid si se inconjoara frecvent de o membrana, camasa sau carcasa, care il delimiteaza; el prezinta toate semnele locale ale unei inflamatii (roseata, caldura, umflare, durere), carora li se adauga semnele generale (febra, frisoane, insomnie) si, adesea, o adenopatie (umflarea ganglionilor limfatici). Supurarea antreneaza o crestere in volum a tesuturilor, o durere intermitenta si, daca abcesul este superficial, o fluctuenta (deplasarea puroiului la palpare). Abcesul cald se poate resorbi spontan, se poate inchista sau se poate sparge in tesuturile invecinate (fistulizare). Tratament – Un abces cald trebuie sa fie drenat. – Atunci cand este superficial, tratamentul abcesului este chirurgical: incizarea, evacuarea puroiului si drenarea cavitatii. Inainte de formarea abcesului, luarea de antibiotice si aplicarea de pansamente calde si impregnate cu alcool sunt suficiente adesea pentru a resorbi inflamatia. Acest tratament poate totusi sa se dovedeasca insuficient, riscand sa transforme inflamatia intr-un abces cronic. – Atunci cand este profund, abcesul cald trebuie sa fie drenat fie chirurgical, fie prin punctie sub control radiologic (ecografie sau scanografie). Tratat corect, abcesul cald se vindeca repede, dar, in anumite cazuri (germene foarte virulent, stare precara a organismului, diabet), infectia se extinde local (flegmon difuz), adesea chiar migreaza la distanta.
Compus organic solid, cristalizat, cu mare putere de indulcire.
Infectie provocata de o bacterie Yersinia. Yersinia este un gen bacterian din familia enterobacteriilor, constituit din bacili (bacterii in fonna de bastonas) gram negativi. Acest gen bacterian comporta trei specii care infecteaza un mare numar de animale si, mai putin frecvent, omul. – Yersinia enterocolitica, foarte raspandita in sol, apa si plante, si prezenta in cantitate mica in fecalele a numerosi indivizi (purtatori sanatosi), este, in unele cazuri, responsabila de enterocolite (inflamatie a mucoasei intestinului) complicandu-se uneori cu septicemie, cu atingerea ganglionilor mezenterici, cu eritem nodos sau cu poliartrita. – Yersinia pseudotuberculosis sau bacilul lui Malassez si Vignal este responsabil de septicemie la om (stare infectioasa generalizata) si de atingere a ganglionilor, cei mezenterici indeosebi. Aceasta bacterie provoaca uneori simptome comparabile cu cele ale apendicitei. -Yersinia pestis sau bacilul lui Yerlin este agentul pestei (ciumei). Diagnostic si tratament – Bacilii sunt izolati prin coprocultura (examen bacteriologic al fecalelor) sau prin cultura realizata pornind de la un prelevat ganglionar in caz de infectie digestiva. Toate yersiniozele sunt sensibile la antibiotice.
Afectiune oculara constand intr-o uscare a conjunctivei si a corneei. In lumea intreaga, in fiecare an, mai multe sute de mii de persoane sunt afectate de xeroftalmie. Cauze – Afectiunea are drept cauza principala o carenta in vitamina A, frecventa la copiii din tarile in curs de dezvoltare. Simptome si evolutie – O xeroftalmie se manifesta printr-un aspect botit al conjunctivei si prin prezenta pe aceasta membrana a unor pete albe cu aspect grunjos, cauzate de absenta secretiei lacrimale. Corneea poate fi sediul unei inflamatii dureroase (keratita), apoi a unei infectii a ochiului, cu riscul de perforatie corneeana. Uscaciunea oculara duce la o keratinizare a tesuturilor corneene (modificare a structurii tesuturilor, mai bogate in proteine), apoi eventual la distrugerea lor. Evolutia spre cecitate este lenta, dar frecventa in absenta tratamentului. Diagnostic si tratament – Examenul la biomicroscop confirma diagnosticul de xeroftalmie. Pot fi utilizate colire sau pomezi care protejeaza corneea, dar tratamentul cel mai rapid posibil este cel al cauzei (administrarea orala de vitamina A) care este cea mai eficace.
Afectiune ereditara caracterizata prin cancere cutanate multiple care se dezvolta in timpul copilariei. Xeroderma pigmentosum, boala foarte rara, se transmite, in general, in mod recesiv: gena purtatoare a defectului trebuind sa fie primita atat de la tata, cat si de la mama pentru ca boala sa se dezvolte la copilul acestora. Aceasta este cauzata de cele mai multe ori de o insuficienta a capacitatii de reparare a ADN-ului, ceea ce face celulele, indeosebi celulele cutanate, foarte sensibile la expunerea la radiatia solara. Simptome si semne – Aproape de la nastere apar inrosiri, umflaturi cutanate, basicute apoi, treptat, o poikilodermie (piele prea sau insuficient pigmentata, cu aspect pestrit, o dilatare a vaselor superficiale ale dermului). Apoi, catre 3 sau 4 ani, se formeaza tumori cutanate, mai intai benigne, transformandu-se rapid in diferite cancere (epiteliom, melanom). Alte anomalii observate cuprind o atingere oculara (fotofobie, eversiune a marginii pleoapelor, conjunctivita, chiar cancer al pleoapelor, al conjunctivei sau al corneei), o intarziere a cresterii si tulburari neurologice (intarziere mintala, epilepsie). Tratament si prevenire – Tratamentul vizeaza ingrijirea simptomelor, prevenirea aparitiei unor tumori cutanate (protectie solara, prescrierea de retinoide) sau indepartarea lor pe cale chirurgicala. Totusi, prognosticul afectiunii xeroderma pigmentosum ramane foarte sumbru. In familiile afectate, sfatul genetic joaca un rol major in prevenirea transmisiei bolii.
Grefa in care donatorul si primitorul apartin unor specii diferite. Sinonim: heterogrefa.
Substanta organica azotoasa care se gaseste in majoritatea tesuturilor si fluidelor din organismele vegetale si animale. Este o molecula intermediara in degradarea adenozin monofosfatului in acid uric, fiind formata prin oxidarea hipoxantinei.
Anomalie congenitala a activarii electrice cardiace. Sindromul lui Wolff-Parkinson-White este o tulburare a conductiei legata de prezenta unei cai anormale (sau a unei cai accesorii) de conductie, fasciculul lui Kent, banda subtire de tesut miocardic care face sa comunice direct auriculele cu ventriculele, scurtcircuitand astfel calea normala – constituita de nodul auriculoventricular urmat de trunchiul fasciculului lui His si de ramurile sale. Astfel fasciculul lui His poate fi responsabil de o transmisie anormal de rapida a influxurilor auriculare spre ventricule. Simptome si semne – Sindromul lui Wolf-Parkinson-White este cel mai frecvent dintre sindroamele de preexcitare (afectiuni caracterizate printr-o activare anormal de precoce a anumitor structuri cardiace). El poate sa nu fie insotit de nici un simptom si poate fi descoperit in mod intamplator cu ocazia unei electrocardiografii de rutina. Totusi, el mai poate sa se afle la originea unor simptome (palpitatii, gafaiala, stari de rau, pierderi ale constientei), in special in caz de aparitie a unei tahicardii auriculare care, atunci cand fiecare influx auricular este transmis ventriculelor prin fasciculul lui Kent, este insotit de un raspuns ventricular excesiv de rapid. In anumite cazuri, rare, aceasta transmisie anormal de rapida poate degenera chiar in fibrilatie ventriculara, mortala in absenta tratamentului. Sindromul lui Wolff-Parkinson-White mai poate sa se afle la originea acceselor de tahicardie paroxistica benigne, asemanatoare celor observate in cursul bolii lui Bouveret. Diagnostic si tratament – Diagnosticul se pune pe baza electrocardiografiei. Un sindrom al lui Wolf-Parkinson-White fara simptome nu justifica nici un tratament. Crizele de tahicardie putin frecvente si putin grave sunt tratate cu medicamente antiaritmice. In caz de crize frecvente sau grave (sincope), poate fi realizat in centre specializate un tratament al cauzei anomaliei: reperarea si distrugerea fasciculului lui Kent cu ajutorul unui curent electric (curent de radiofrecventa).
Afectiune ereditara caracterizata prin asocierea unei hipertrofii a radacinii nasului si a sprancenelor cu malformatii ale ochiului (depigmentarea irisului, leziuni ale retinei, departare excesiva a orbitelor una de alta), ale urechii, ale pielii (pete depigmentate amplasate mai ales pe gat, frunte, piept, burta, genunchi si spatele mainilor) si ale fanerelor (suvite de par alb).
Viteza de sedimentare a hematiilor sau a eritrocitelor masurata prin analiza medicala, cresteri foarte mari ale VSH se intalnesc in aproape toate infectiile acute microbiene si virale, in tuberculoza, in reumatism, in anemie, in unele boli parazitare, in boli hepatice, ale rinichilor, in boli tumorale, etc.
Totalitatea vaselor sangvine sau limfatice ale unui organ, unei structuri biologice.
Termen care se refera la vasele de sange.
Este o boala caracterizata printr-o proliferare maligna a precursorilor globulelor rosii. Boala se manifeste, in general la persoanele trecute de 40 de ani, si prezinta simptome numeroase si pronuntate cum ar fi : inrosirea fetei si a mucoaselor, dureri de cap, vertije, senzatii mai mult sau mai putin dureroase de intepenire, furnicaturi, mancarimi cauzate de contactul cu apa. Boala se diagnosticheaza prin numararea formulei sangvine, care evidentiaza o crestere marcata si fara cauza vizibila a numarului de globule rosii, cat si o proportie anormal de mare de plachete si de polinucleare neutrofile in raport cu alte celule ale sangelui. Se va proceda la practicarea de sangerari repetate si abundente, destinate sa reduca masa de globule rosii in raport cu masa totala a sangelui. Sinonim: poliglobulia primitiva a lui Vaquez.
Instrument pentru efectuarea valvulotomiei.
Procedeu chirurgical practicat in scopul corectarii unui reflux de sange la nivelul unuia dintre orificiile inimii.
Formatiune anatomica in forma de plica acoperind incomplet un orificiu.
Care se departeaza spre exterior in raport cu axa corpului. Termenul genu valgum desemneaza astfel o deviere a axului gambei spre exteriorul axei coapsei; atunci cand genunchii se ating, subiectul are picioarele departate. In acelasi fel, halux valgus este o deviere a degetului mare de la picior catre celalalt, responsabila de o tumefiere dureroasa, denumita curent batatura (mont).
Sectionarea nervului vag cu ajutorul interventiei chirurgicale. Sectionare chirurgicala a nervului pneumogastric, ori nervul vag, la nivelul abdomenului. Indicatii – Vagotomia este o interventie eficace in caz de ulcer gastroduodenal rebel la orice tratament medicamentos. Nervul pneumogastric este, de fapt, responsabil de secretia acida a stomacului, care favorizeaza aparitia ulcerelor. Desfasurare – Vagotomia este realizata prin chirurgie clasica sau prin celioscopie (cu ajutorul unor tuburi dotate cu un sistem optic sau cu instrumente chirurgicale, introduse prin mici incizii abdominale). Interventia, fara gravitate, nu lasa sechele si nu necesita nici un regim deosebit.
Inflamatie a peretilor vaginali ce poate aparea la femei la orice varsta. Cauze – O vaginita este provocata de cele mai multe ori de o infectie cu bacterii sau cu ciuperci (Candida albicans, Trichomonas, Gardnerella vaginalis), de o reactie la prezenta unui corp strain (obiect introdus de fetite, tampon vaginal uitat), de o alergie (la un produs de mentinere a igienei) sau de o atrofiere postmenopauzica a vaginului, cauzata de o micsorare a secretiei hormonale. In mod normal, vaginul este sediul unei flore microbiene, care creeaza un mediu acid protector impotriva germenilor nocivi. Daca, dintr-un motiv oarecare, echilibrul acestei flore este rupt, se instaleaza o vaginita. Cauzele aparitiei inflamatiei pot fi extrem de diferite: agenti infectiosi, folosirea antibioticelor, stresul, reactia la utilizarea unor anumite feluri de sapun, excitatia in urma unei bai fierbinti, infectie cu bacterii sau ciuperci, ca reactie la prezenta unui corp strain. Simptome si semne – Inflamatia se traduce prin pierderi vaginale anormale (leucoree), uneori sangerande, printr-o senzatie de arsura, prin mancarimi. Raporturile sexuale pot fi dureroase (dispareunie). Se manifesta printr-un miros neplacut de peste sau o secretie excesiva, cremoasa, de culoare cenusie sau cu aspect de branza de vaci usturime, dureri intensificate de urinat si de raporturi sexuale, pierderi vaginale anormale (leucoree), uneori sangerande. Uneori se instaleaza si mancarimi violente. Diagnostic si tratament – O prelevare de secretii vaginale permite sa se stabileasca germenele in cauza. Tratamentul face apel la aplicatii locale de antimicozice sau de antibacteriene (ovule ginecologice) sau la administrarea de antibiotice pe cale generala, in caz de infectie cu trichomonas sau cu Gardnerella Vaginalis. In cazul femeii aflate la menopauza, tratamentul poate cuprinde administrarea locala de hormoni (estrogeni), care refac grosimea si supletea vaginului. Tratamentul vaginitei trebuie aplicat ambilor parteneri, deoarece barbatul aparent sanatos, este in realitate purtator de de parazit si poate reinfecta femeia. El consta in administrarea orala a medicamentelor specifice, femeia insa trebuie sa faca si un tratament local cu ovule si irigatii vaginale. In perioada tratamentului este obligatorie abstinenta sexuala.
Malformatie uterina caracterizata prin prezenta unui sept care poate imparti total sau partial uterul in doua cavitati.
Este imbinarea chirurgicala a ureterei la colon.
Reprezinta reimplantarea chirurgicala a ureterei in vezica.
Substanta organica incolora, cristalizata, care se gaseste in urina si in sange.
Lichid fiziologic continut in camera anterioara a ochiului (intre cornee si cristalin). O crestere a secretiei de umoare apoasa sau o piedica in excretia ei pot provoca o crestere a presiunii intraoculare.
Vibratie sonora cu o frecventa de peste 20 000 hertz, pe care omul nu o poate auzi. Ultrasunetele sunt utilizate in diagnosticarea si tratamentul diferitelor afectiuni: – In scop diagnostic, ultrasunetele sunt intrebuintate in ecografie si in examenul Doppler. – In scop terapeutic, ultrasunetele sunt exploatate in tratamentul simptomatic al afectiunilor tesuturilor moi (muschi, ligamente, tendoane). Aceasta tehnica permite reducerea intlamatiei imbunatatind circulatia locala. – Litotripsie.
Materie grasa de origine vegetala, animala sau minerala. Uleiurile alimentare au proprietati dietetice diferite dupa compozitia lor in acizi grasi si dupa continutul in vitamine, dar valoarea lor energetica este intotdeauna identica: 900 kilocalorii pentru 100 grame. Pentru prevenirea bolilor cardiovasculare legate de aterom (depunere de colesterol pe peretele arterelor, responsabila de ateroscleroza), este recomandabila folosirea uleiurilor care contin acizi grasi nesaturati (ulei de soia, de masline, de samburi de strugure, de nuca, de floarea soarelui si de germeni de porumb) si uleiurile de peste zise „omega”, de asemenea nesaturate.
