Irina Lungu

Intoxicatie cu cafeina manifestata prin: neliniste, tremuraturi, agitatie psihomotorie, insomnie, cresterea diurezei, inrosirea fetei, crampe abdominale.

Formatiune care margineste un orificiu sau o cavitate. La cavitatea bucala (gura) – fiecare dintre cele doua parti carnoase limitand, sus si jos, orificiul extern al cavitatii bucale. Buza superioara poate fi sediul unei malformatii, fanta labiala (fanta mediana, denumita in mod obisnuit buza-de-iepure). Alte afectiuni ale buzelor sunt cheilitele (inflamatii), tumorile benigne si tumorile maligne, care se observa, in principal, la marii fumatori. La organele genitale feminine – cele doua buze mari si cele doua buze mici ale aparatului sexual extern feminin. Sinonim: labiile mari si labiile mici. Buzele mari (labiile mari) este vorba de cele doua pliuri cutanate ale vulvei (ansamblul organelor genitale externe ale femeii). Buzele mici (labiile mici)- este vorba de cele doua mici pliuri cutanate din interiorul buzelor mari, de o parte si de alta a vestibulului vulvei. Buzele mici, dreapta si stanga, se unesc si formeaza, in fata, capisonul care acopera clitorisul si, in spate, furseta. Buzele mici, sau nimfele, marginesc meatul uretral si orificiul vaginului. In timpul unei excitari sexuale, buzele mici, din cauza sensibilitatii lor proprii, exercita atunci o stimulare a clitorisului si participa astfel la orgasm.

Boala parazitara cauzata de infestarea celulelor pielii si mucoaselor (in particular cele ale fetei) cu protozoarele flagelate din genul Leishmania. Leishmaniozele cutaneomucoase se intalnesc mai ales in America Centrala si in America de Sud. Contaminare – Parazitul, care masoara cativa microni in diametru, este gazduit de animale si se transmite prin intepatura micilor insecte din genul Phlebotomus sau Lutzomiya. Intepatura insectelor femele este dureroasa (insectele masculi nu inteapa). Simptome – Leishmaniozele cutaneomucoase se manifesta prin ulceratii pe fata, care pot lasa cicatrice, chiar mutilari insemnate. Durata de evolutie a bolii este variabila si se poate intinde pe mai multi ani. Tratament – Injectarea directa in ulceratiile bolnavului a unor medicamente ca antimoniatul de meglumina, lomidina, amfotericina B sau stibiogluconatul de meglumina accelereaza vindecarea. Sinonim: buton de Bahia, Leishmanioza cutanata.

Este cel de al doilea stadiu eruptiv al bartonelozei. Sinonim: veruca peruana.

Grefon osos aplicat chirurgical in apropierea unei articulatii cu scopul de a-i creste suprafata. Termen francez adoptat in limbajul medical. Grefonul, cel mai des prelevat de la pacientul in cauza, poate fi aplicat la sold pentru a trata o displazie (malformatie sau anomalie a dezvoltarii), cu scopul de a creste suprafata portanta a articulatiei si de a Incetini aparitia unei artroze. Grefonul este adesea asociat cu o osteotomie (corectare chirurgicala) a femurului, destinata recentrarii capului femural In articulatia marita prin „butee”. In caz de artroplastie totala a soldului (Inlocuirea articulatiei printr-o proteza), un „butee” osos poate fi realizat in cavitatea articulara pentru a asigura mentinerea de durata a protezei. El mai poate fi realizat si la umar atunci cand cavitatea articulara a omoplatului a fost deteriorata prin luxatii repetate: asociat unei repuneri sub tensiune a capsulei articulare, grefonul permite prevenirea altor luxatii.

Punga limitata printr-o membrana de aceeasi natura cu o membrana sinoviala articulara si destinata facilitarii alunecarii pielii, unui muschi sau unui tendon pe un os.

Bacil KOCH (bacil al lui) – Mycobacterium tuberculosis, o bacterie care determina tuberculoza.

Malformatie caracterizata printr-o deschidere anormala a orificiului calului uterin. Cauze – Beanta colului uterin este cel mai des de origine traumatica: ea apare dupa o nastere dificila sau dupa un avort provocat traumatic. Cand este congenitala, beanta este asociata adesea cu alte malformatii uterine. Simptome si diagnostic – Beanta colului uterin se manifesta numai in timpul sarcinii si poate antrena fie un avort tardiv (in cursul celui de al doilea trimestru de sarcina), fie o nastere prematura. Diagnosticul este stabilit prin calibrarea colului cu o bujie (instrument cilindric pentru masurarea unui canal sau unui orificiu). Diagnosticul este confirmat prin histerografie si/sau histeroscopie. Tratament – Se bazeaza pe serclajul calului uterin In primele trei luni de sarcina.

Vaccin B.C.G – Vaccinul antituberculos. B.C.G.-ul (sigla bacilului lui Calmette si Guerin, inventatorii vaccinului) a fost fabricat plecand de la o cultura de bacili Mycobacterium tuberculosis bovis. Vaccinul B.C.G., un vaccin viu atenuat, permite sa se obtina o imunitate durabila fata de tuberculoza. El mai este utilizat si ca imunostimulant in anumite boli maligne (cancer de vezica sau leucemie). Vaccinarea, obligatorie in 64 de tari, este recomandata in multe alte tari. Vaccinarea se practica uneori chiar de la nastere in mediile de risc (membru al familiei unui tuberculos, copiii personalului spitalicesc etc.), dar cel mai des inaintea intrarii in colectivitate (cresa, gradinita), prin injectare intradermica sau prin multiinjectare (inel) aplicata pe brat sau pe coapsa. Un test de control in ce priveste dobandirea imunitatii este realizat 3 luni mai tarziu prin intradermoreactia la tuberculina, cu inel sau timbru. Vaccinarea trebuie sa fie recomandata daca rezultatul testului este negativ; tentativa poate fi reinnoita de trei ori maximum. Vaccinul nu provoaca decat usoare reactii locale (mica pustula cicatriceaIa). Acestea evolueaza in mod exceptional intr-o ulceratie sau cu diseminarea leziunii. Bolile de piele si starile de imunodepresie constituie contraindicatii ale acestei vaccinari.

Celula sangvina din grupul leucocitelor (celule albe ale sangelui) care are afinitate pentru colorantii bazici.

Cea de-a treia perioada a vietii, urmand copilariei si vietii adulte. Granita dintre varsta adulta si batranete este trecuta in cursul celui de-al saselea deceniu de viata. Din punct de vedere medical, batranetea este marcata prin cea mai mare frecventa a afectiunilor majore: arterioscleroza, cancere, boli degenerative. Din punct de vedere social se pot distinge doua perioade de batranete. In timpul primeia, uneori denumita si varsta a treia, subiectii, fie ca sunt sau nu bolnavi, raman autonomi. Aceasta parte de viata, care merge de la 60 la 80 ani aproximativ, este astazi mult mai bine traita decat in secolul trecut, multumita in particular progreselor igienei, prevenirii si terapeuticii. Cea de-a doua, corespunzand la ceea ce se numeste varsta a patra, priveste subiectii foarte in varsta, afectati adesea in grade diferite de tulburari motorii si de deficite senzoriale si/sau intelectuale, care ii priveaza in masura mai mare sau mai mica de autonomia lor.

Stiinta care se ocupa cu studiul bacteriilor.

Tratament medical cu un amestec de oxigen si ozon.

Un hormon secretat de catre hipofiza, care are ca roluri: contractia uterului in timpul travaliului, stimularea secretiei si eliberarii de lapte de la nivelul glandei mamare.

Colectie anormala de lichid, delimitata de o membrana si situata in interiorul unui ovar Marimea unui chist ovarian este foarte variabila (de la cativa milimetri la mai multi centimetri in diametru). Un ovar care prezinta mai multe chisturi se numeste polichistic. Diferite tipuri ale chistului de ovar: – Chistele functionale reprezinta 90% dintre cazuri. Ele rezulta dintr-o hiperfunctionare a hormonilor care regleaza ovarul. – Chistele organice, de cauza necunoscuta, cuprind chistul dermoid, format dintr-o structura celulara identica cu cea a pielii, chistul mucoid, provocat de o secretie locala de mucina (suhstanta de consistenta unei paste) si chistul seros (de continut mai fluid). Simptome si semne -In numeroase cazuri, un chist al ovarului nu se traduce prin nici un semn si este descoperit cu ocazia unui examen ginecologic (tuseu vaginal asociat cu palparea abdomenului). In alte cazuri, chistul provoaca o senzatie de greutate abdominala, dureri in timpul raporturilor sexuale, o amenoree (oprirea fluxului menstrual) sau o sangerare, sau o jena la urinat. Unele chisturi secreta hormoni feminizanti (estrogeni) sau masculinizanti (androgeni). Primele nu dau simptome, celelalte antreneaza o inasprire a vocii si o pilozitate abundenta. Tratament – Tratamentul chisturilor functionale face apel la un medicament ca „pilula”, care blocheaza ovulatia; chistul dispare In mod normal dupa cateva cicluri menstruale. Chisturile organice sunt tratate prin ablatie, realizata de cele mai multe ori prin celioscopie. In cele mai multe cazuri, ovarul este pastrat, iar fecunditatea nu are de suferit.

Procesul de dezvoltare a dintilor.

Element celular al pulpei dentare, rezultat din diferentierea celulelor mezenchimale din papila germenului dentar.

Durere la deglutitie (inghitire).

Parte a sistemului optic al unui microscop prin care observatorul priveste pentru examinarea preparatului. Sinonim: oftalmic.

Este o oprire a circulatiei in artera centrala a retinei sau in una dintre ramurile in care ea se imparte. Cauze – Aceasta ocluzie este provocata de cele mai multe ori de prezenta, pe peretele intern a unei artere cu destinatie cefalica (artera carotida primitiva sau interna, artera toracica etc.), a unei placi de aterom (depunere grasoasa). Un fragment de placa desprins (sau embol) este atunci uneori antrenat in circulatie si obtureaza brusc artera centrala a retinei. Simptome si semne -Un subiect afectat de ocluzia arteriala a retinei pierde brusc vederea cu un ochi, in cateva secunde. Daca ocluzia atinge o ramura a arterei, pierderea vederii este partiala si corespunde portiunii de retina atinse. Aceasta pierdere a vederii este uneori precedata de episoade identice, dar mai scurte. Tratament -Tratamentul este urgent deoarece, in cateva ore, ocluzia arterei centrale a retinei antreneaza cecitatea definitiva de partea atinsa. Tratamentul unei ocluzii arteriale retiniene cauzata de o embolie consta in administrarea de medicamente vasodilatatoare si anticoagulante pe cale generala.

Inchiderea sau micsorarea sectiunii conductei prin care trece un fluid sau material pulverulent.

Intrerupere totala a circulatiei normale a materiilor solide sau lichide intr-un conduct al organismului.

Studiul starii femeii din momentul fecundatiei pana la sfarsitul lauziei.

Exces de greutate prin cresterea masei tesutului adipos.

Boala ereditara care se traduce prin prezenta de mici chisturi in medulara (partea profunda) a rinichiului.

Scleroza a arterelor si arteriolelor renale provocata de o hipertensiune arteriala. Nefroangioscleroza este consecinta unei hipertensiuni arteriale prost echilibrate. Ea evolueaza pe termen lung spre insuficienta renala, necesitand, in cazurile cele mai severe, dializa.

Care se refera la rinichi.

Ablatie chirurgicala partiala sau totala a unui rinichi sau a ambilor rinichi. Diferite tipuri de nefrectomie – Nefrectomia bilaterala sau binefrectomia, nu este practicata decat in mod exceptional, atunci cand ambii rinichi sunt distrusi si pot constitui sursa de complicatii sau in caz de tumora maligna. – Nefrectomia partiala este ablatia unei parti a parenchimului renal si a caii excretorii (calice), corespunzatoare. Aceasta interventie este indicata in caz de tumora a rinichiului (atunci cand aceasta este benigna, de dimensiuni mici etc.) sau de infectie renala localizata (provocata de calculi, de o tuberculoza). Nefrectomia totala simpla este ablatia totala a rinichiului, a capsulei fibroase care o inconjoara si a partii inalte a ureterei, respectand loja renala. Ea se practica pe un rinichi distrus (prin pielonefrita, de exemplu) sau inutil din punct de vedere functional. Atunci cand celalalt rinichi este sanatos, ablatia totala sau partiala a unui rinichi nu are nici o consecinta asupra functiei renale globale a pacientului. Nefrectomia bilaterala antreneaza in schimb o insuficienta renala terminala, necesitand o epurare extrarenala (dializa, hemodializa) pe viata sau o grefa de rinichi.

Administrarea unui medicament lichid prin pulverizari nazale sau bucale. Nebulizarile sunt indicate in cursul unor boli respiratorii cronice: astm, mucoviscidioza, bronsiectazie (dilatare a bronhiilor). Medicamentele (antibioticele, de exemplu) sunt atunci administrate cu ajutorul unui aparat, numit nebulizator, fie pneumatic, fie cu ultrasunete. Nebulizatoarele pulverizeaza produsul (nebulizatul) prin intermediul unei masti pe care subiectul si-o aplica pe fata. In timpul nebulizarii, respiratia pacientului trebuie sa fie ampla, cu scopul ca cea mai mare cantitate posibila de produs sa poata fi depusa in caile sale respiratorii.