Irina Lungu

Care se gaseste intr-o pozitie anormala.

Infectie cutanata caracterizata printr-o ulceratie care survine cel mai des pe membre. Ectima, provocata de o bacterie, streptococul, afecteaza in general subiectii debilitati. Ea se traduce printr-o ulceratie cu coji a pielii. Antibioticele (peniciline), luate in urgenta si in doze mari, permit oprirea infectiei. Ingrijirile locale sunt cele ale unei ulceratii (curatire locala, pansamente antiseptice).

Ecografie realizata cu ajutorul a unei sonde ecografice care se introduce in vagin si care permite vizualizarea organelor genitale interne, si a unei sarcini incipiente.

Boala parazitara provocata prin infestarea cu larva unei tenii de caine, Echinococcus granulosu. Frecventa in Magreb, Kenia si in bazinul mediteranean, echinococoza este o cestodoza. Larva se dezvolta in ficat, plamani si, mai rar, in alte organe. Echinococcus granulosus provoaca formarea unui chist hidatic, un fel de tumora rotunda de marime variabila (pana la 15 sau chiar 20 centimetri in diametru) marginita de un perete gros si umpluta cu un lichid mai mult sau mai putin limpede si cu scolecsi (capete de tenie) care pot sa dea din nou nastere, la om, unui alt chist si la caine unei tenii adulte Tenia adulta este gazduita mai intai de catre caine, care, defecand, raspandeste ouale teniei pe sol. Omul se contamineaza atunci cand ingera ouale de tenie raspandite pe sol care contamineaza apa sau legumele consumate crude, ori cand isi duce mainile la gura fara sa si le fi spalat, dupa ce a manipulat pamantul sau a mangaiat un caine a carui blana contine parazitul. Chisturile pot sa se dezvolte in diferite organe. Ele pot sa se rupa, eliberand in organism scolexul (sau scolecsii) susceptibil sa cauzeze multiple chisturi denumite secundare (echinocoza diseminata). – Un chist hidatic al ficatului provoaca o crestere in volum a ficatului, dureri localizate, un icter (pielea ia o culoare galbena) si pusee trecatoare de urticarie – Un chist hidatic al plamanilor provoaca o tuse, dureri toracice si, uneori, eliminarea unei cantitati mici de lichid continut in chist. Ablatia tumorii printr-o interventie chirurgicala este recomandata intotdeauna. Echinococozele diseminate pot fi tratate cu albendazol. Sinonim: hidatidoza, chist hidatic.

Boala parazitara cauzata de prezenta in ficat a larvei unei tenii de vulpe, Echinococcus multilocularis. Echinococoza multiloculara este o cestodoza care se intalneste in emisfera nordica si, in particular, in rasaritul Frantei. Vulpea se infesteaza mancand rozatoarele salbatice infestate, apoi isi depune scaunele continand oua de tenie pe pamant. Omul se contamineaza mancand fructe salbatice sau manipuland cadavrele vulpilor. Larva se dezvolta anarhic in ficat. lnfestarea se traduce printr-o durere surda in regiunea ficatului, prin pierdere in greutate si printr-un icter (galbinare). Tratamentul necesita ablatia partiala a ficatului sau grefarea unui ficat sanatos; prognosticul este rezervat. Prevenirea consta in spalarea fructelor salbatice inaintea consumarii lor si in spalarea mainilor dupa manipularea unui cadavru de vulpe. Sinonim: echinococoza alveolara.

Ingrosare localizata a stratului cutanat al epidermului pe o zona de frecare a piciorului.

Diminuarea importanta a continutului in calciu al organismului, in mod particular in oase si in dinti. Sinonim: decalcificare.

Aparat folosit pentru masurarea debitelor de curgere a lichidelor si gazelor.

In general, masurarea unui debit lichidian. Termenul se utilizeaza indeosebi cu referire la debitul urinar mictional, care normal este peste 40 ml/s.

Volum de aer inspirat sau expirat de catre plamini pe unitatea de timp si a carui masuratoare este utilizata in scopuri de diagnostic. Sinonim: debit ventilator.

Examen destinat determinarii numarului de globule rosii si de globule albe eliminate in urina pe minut. In urina unui subiect normal, debitul hematiilor trebuie sa fie mai mic de 5.000 si cel al leucocitelor mai mic de 10.000. Un debit pe minut ridicat al hematiilor nu permite localizarea originii sangerarii. Un debit pe minut ridicat de leucocite este cel mai des urmarea unei infectii urinare. Sinonim: numaratoare a lui Addis-Hamburger.

Cantitatea de sange expulzata de fiecare ventricul intr-un minut. La omul sanatos, valoriile medii variaza intre 5,5 si 6,5 l.

Se spune despre o afectiune (ca este debilitanta) care este capabila sa provoace o dizabilitate, un handicap.

Diclor-difenil-tricloretan, insecticid organo-clorurat. Este utilizat in dilutie ca pulbere, solutie uleioasa sau spray.

Unitate de masura utilizata in biologia moleculara. Este egala cu masa unui atom de hidrogen. Simbol: Da.

Studiul amprentelor digitale pentru indentificarea indivizilor, cu aplicatii indeosebi in antropometria judiciara si in genetica.

Hipertrofie a degetelor.

Inflamatia unui deget de la mana sau picior.

Semne efectuate cu ajutorul degetelor, utilizate pentru comunicare de catre persoanele cu deficiente de auz si vorbire (surdo-muti).

Parte superioara a trunchiului, separata de abdomen printr-un muschi numit diafragm, continand principalele organe ale respiratiei. Structura – Toracele se intinde de la radacina gatului la partea de sus a abdomenului. El se articuleaza cu cele doua membre superioare prin articulatiile scapulohumerale. Toracele este compus dintr-un invelis cutanat si muscular, care contine cei doi plamani, esofagul, inima si vasele mari care pleaca de la ea sau care se despart. Examene – Examenul clinic (inspectie, palpare, percutie si auscultare) al toracelui permite indeosebi sa se studieze inima si plamanii. Examenele complementare sunt fie globale (radiografie toracica, scaner, imagerie prin rezonanta magnetica (I.R.M.), fie selective. Patologie – Peretele toracic poate fi sediul plagilor sau al fracturilor de coaste. Principalele patologii care afecteaza organele toracelui sunt: – pentru inima, insuficienta coronariana, infarctul de miocard, valvulopatiile, miocardopatiile, pericarditele; – pentru vase, malformatiile congenitale (coarctatia sau ingustarea aortica, persistenta canalului arterial, transpozitia vaselor mari, comunicatia interauriculara sau interventriculara), anevrismul aortic, embolia pulmonara; – pentru plamani, tuberculoza, pneumopatiile, astmul, bronsiectazia, emfizemul, fibroza, cancerul bronhopulmonar; – pentru pleura, pleureziile, pneumotoraxul, mai rar, cancerul; – pentru esofag, esofagita, refluxul gastroesofagian, cancerul; – pentru mediastin, adenopatiile, limfoamele, mediastinitele. Sinonim: torace.

Protuberanta situata la suprafata de masticatie a dintelui.

Capabil sa produca caldura.

Dilatatie sau distensie a calicelor renale, cel mai adesea asociata cu hidronefroza; se pune in evidenta prin ecografie sau urografie intravenoasa. Sinonim: hidrocalicoza.

Formatiuni intalnite la nivelul rinichiului – au forma unei cupe. Este locul unde se varsa urina provenita de la mai multi nefroni (cei care produc urina); de la nivelul calicelor (mici si mari) urina trece in bazinetul renal, apoi in ureter, vezica urinara (unde este depozitata intre mictiuni) si uretra.

Ansamblu al organelor cavitare ale aparatului respirator care conduc aerul pana la alveolele pulmonare, unde se efectueaza schimburile gazoase intre sange si aer (oxigenarea sangelui, in principal). Sinonim: tract respirator.

Ansamblu al vaselor limfatice care dreneaza limfa pana in circulatia sangvina prin canalul toracic. Sinonim: tract limfatic.

Ansamblu al organelor cavitare ale aparatului digestiv. Incepand de sus in jos, se disting: cavitatea bucala, faringele, esofagul, stomacul, intestinul subtire (duodenul, jejunul, ileanul), colonul – care se termina prin sigmoid – rectul si anusul. Sinonim: tract digestiv.

Element chimic prezent in natura si in corpul uman, unde este indispensabil pentru asigurarea soliditatii osoase si functionarii celulelor musculare si nervoase. Calciul (Ca) este depozitat in oase (acestea contin in jur de 1 kilogram de calciu, adica 99% din calciul organismului), carora le asigura soliditatea, sub forma de fosfat de calciu si citrat de calciu. El intervine in functionarea muschilor, in particular a miocardului, si in comandarea muschilor de catre nervi. Calciul joaca, de asemenea, un rol in permeabilitatea membranelor celulare fata de ioni, in receptionarea mesajelor hormonale de catre celule si in activarea enzimelor. In sfarsit, el intervine in mai multe etape ale coagularii sangelui. Surse si necesar – Calciul este continut in principal de produsele lactate. Ele aduc intre 60 si 80% din calciul total consumat. Laptele furnizeaza 120 miligrame pe 100g, branzeturile proaspete intre 70 si 170 miligrame pe suta de grame, iar cele uscate intre 150 si 1200mg/100g. Aportul zilnic de calciu recomandat este de: 600-1200 miligrame pana la adolescenta, apoi de 900 miligrame la adult (cel putin 1200 miligrame pentru femeia aflata la menopauza, 1200-1500 miligrame in timpul sarcinii si alaptarii). Se recomanda sa se consume cel putin un produs lactat la fiecare masa. Utilizari terapeutice – Calciul utilizat in scopuri terapeutice se ia pe cale orala si pe cale injectabila: – pe cale orala, calciul este indicat daca alimentatia este carentata in calciu, in demineralizarile osoase (rahitism, osteoporoza), in completarea altor tratamente si uneori in spasmofilie (totusi fara a exista dovada stiintifica a eficacitatii sale) – pe cale injectabila, este indicat in hipocalcemie si tetanie hipocalcemica. Contraindicatii si efecte adverse – Calciul este contraindicat daca exista deja o supraincarcare cu acest mineral (hipercalcemie, calcul urinar) si la pacientii tratati cu digitalice (medicamente utilizate in cardiologie). Efectele nedorite ale calciului sunt in mod exceptional tulburarile digestive. Supradozarea provoaca o hipercalcemie care necesita uneori un tratament de urgenta.

Boala caracterizata prin formarea de depuneri de cristale dintr-o sare de calciu, apatita, in tendoane. Boala atinge toate articulatiile, dar locul sau de predilectie este tendonul muschiului supraspinal, care acopera umarul. Calcificarile pot sa devina deranjante daca, prin marimea lor, limiteaza mobilitatea tendoanelor sau daca ele se rup. Cristalele de calciu formate provoaca o periartrita acuta care se vindeca fara sechele. Tratament – Tratamentul consta in infiltratii locale de corticosteroizi si, in caz de jena majora, poate necesita o ablatie chirurgicala.

Os al tarsului, cel mai voluminos, situat la partea inferioara si posterioara a piciorului care formeaza calcaiul. Patologie – Fracturile de calcaneu, frecvente, sunt urmarea, in general, a unei caderi violente. Tratament – Tratamentul lor poate fi functional (reeducare imediata cu carje), ortopedic, chiar chirurgical in cazul unei deplasari osoase importante. O inflamatie (calcaneita) afecteaza uneori zona in care se fixeaza – sub calcaneu – tendoanele situate la talpa piciorului. Ea antreneaza o durere, chiar o umflare, aparand la mers. Mai mult, radiografia poate pune in evidenta prezenta unei spine calcaneene (mica excrescenta osoasa situata la partea inferioara a osului). Tratamentul se bazeaza pe purtarea de incaltaminte ortopedica, asociata cu infiltratii cortizonice locale.