Sari la conținut

Irina Lungu

Storyteller. Redactor medical. Traducător. Lucrez cu cuvintele de când mă știu, ador magia lor. Iubesc traducerile, iar domeniul medical m-a cucerit iremediabil. Vreau să transmit publicului informații relevante, de calitate, care să îi ajute în viața de zi cu zi și în problemele cotidiene cu care se confruntă zilnic. Un om informat va fi un om mai sigur pe sine. La rândul meu, mă ghidez după principiul ”Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume. Toți vor să îi schimbe pe ceilalți, dar uită că schimbarea începe din ei înșiși.”

Eco-doppler vascular

Examen care utilizeaza ultrasunetele pentru a masura viteza circulatiei sangvine. Indicatii – Examenul Doppler este prescris, in principal, in cardiologie (afectiuni ale inimii, ale arterelor si ale venelor) si in neurologie (afectiuni ale creierului). – Examenul Doppler cardiac permite studierea miscarilor sangelui intre diferitele cavitati cardiace. El este solicitat atunci cand se banuieste o comunicare anormala intre auricuie sau ventricule, ori o anomalie de functionare a val velor cardiace (ingustarea sau insuficienta valvulara) – Examenul Doppler transcranian permite studierea miscarilor sangelui in arterele intracerebrale, urmarite prin oasele craniului. – Examenul Doppler vascular permite studierea miscarilor sangelui in arterele sau in venele organismului. El permite, de asemenea, analiza unei arteriopatii a membrelor inferioare si depistarea unei flebite. Principiu – O sonda emite ultrasunete care se reflecta pe globulele rosii apoi sunt culese de un receptor situat pe aceeasi sonda. Se produce un efect Doppler: frecventa undelor reflectate depinde de viteza globulelor rosii (frecventa creste cu viteza) si permite deci masurarea vitezei. Aparatul emite un sunet cu atat mai ascutit cu cat viteza este mai mare si mai ales furnizeaza un grafic pe ecranul de televizor sau pe hartie. Cuplarea cu ecografia permite vizualizarea formei structurii anatomice examinate (artera, inima), vedere in sectiune, in acelasi timp cu fluxul sangvin care o traverseaza. Utilizarea diferitelor tipuri de sonde si a frecventelor variate permite studiul structurilor vasculare mai mult sau mai putin profunde. Desfasurare – Examenul Doppler nu necesita nici o pregatire deosebita, nici anestezie, nici spitalizare; el este nedureros. Regiunea examinata este dezbracata, iar medicul pune pe piele o sonda in forma de creion, apoi o deplaseaza, paralel cu traiectul arterei studiate, de exemplu. Dupa examen nu este necesara nici o supraveghere, deoarece acesta nu antreneaza vreun efect secundar. Sinonim: Doppler (examen), velocimetrie.

Eclampsie

Afectiune grava care survine, in general, la sfarsitul sarcinii, caracterizata prin convulsii asociate unei hipertensiuni arteriale. Semne si simptome – Boala incepe de cele mai multe ori in al treilea trimestru de sarcina la o femeie care n-a nascut niciodata; ea se manifesta mai intai printr-o hipertensiune arteriala, o prezenta excesiva de proteine in urina si edeme. Aceste semne se accentueaza astfel ca apar dureri de cap, vertije, zbarnaituri in urechi, fulgere vizuale si o durere in bara la inaltimea stomacului. In cele din urma survine eclampsia propriu-zisa, asemanatoare cu o criza de epilepsie: pierderea starii de constienta, redoarea membrelor urmata de convulsii. Ea se declanseaza uneori in timpul nasterii sau imediat dupa ea. In absenta unui tratament, eclampsia poate pune in joc viata mamei si, in aproximativ 50% dintre cazuri, viata copilului. Tratament – Tratamentul de urgenta, in mediu spitalicesc, cuprinde anticonvulsivante si declansarea nasterii sau cezariana. In marea majoritate a cazurilor, pacienta se vindeca fara sechele si nu exista vreo alta recidiva in timpul altor sarcini. Totusi, intre 5 si 10% dintre mame prezinta complicatii de durata (cerebrale, renale sau cardiace). Prevenirea eclampsiei consta in depistarea sistematica, in cursul oricarei sarcini, a semnelor de atingere renala (tensiune arteriala, proteinurie) si a celor imediat precursoare eclampsiei.

Echimoza

Efuziune superficiala de sange care se depune sub piele si formeaza o pata vizila. Pentru diminuarea durerii se poate aplica o panza umeda, continand bucati de gheata, ce se aplica pe durata a 10 minute.

E-uri

Aditivul alimentar reprezinta orice substanta naturala sau chimica care nu este consumata ca aliment in sine si nu este folosita ca ingredient constituent al unui aliment, care are sau nu valoare nutritiva si care se adauga intentionat, cu un scop tehnologic (incluzand modificari organoleptice) in timpul producerii, procesarii, prepararii, tratarii, impachetarii, ambalarii, transportului si stocarii unui aliment, devenind un component sau afectand intr-un fel caracteristicile alimentelor la care se adauga.

Decalcificare

Diminuarea importanta a continutului in calciu al organismului, in mod particular in oase si in dinti. Sinonim: decalcifiere.

Debitmetru de varf

Mic instrument in forma de tub utilizat de catre bolnavul asmatic pentru a-si controla starea respiratorie.

Debite expiratorii

Parametrii utilizati in spirometrie, necesari pentru precizarea caracteristicilor ventilatorii pulmonare ale unui subiect.

Debit volum (bucla)

Grafic desenat de un aparat de masura a respiratiei, utilizat pentru diagnosticarea si supravegherea afectiunilor respiratorii.

Debilitate mintala

Insuficienta a dezvoltarii intelectuale. Deficienta mintala se deosebeste de psihozele infantile primitive, de sindroamele de carenta (spitalismul) si de deficitele senzoriale, perceptive sau motorii (surditate, instabilitate psihomotorie, dislexie). Ea grupeaza ansamblul de afectiuni care impiedica accesul copilului la autonomie si la adaptare sociala. Cauze – Deficienta mintala poate fi congenitala: aberatii cromozomiale (trisomia 21), tulburare ereditara de metabolism, boala endocrina a tiroidei sau paratiroidei, malformatie craniocerebrala, facomatoza, epilepsie. Ea poate, de asemenea, sa fie dobandita, in urma unei boli infectioase (rubeoIa, toxoplasmoza) contractata de mama in timpul sarcinii, unei encefalite, unei meningite sau unei suferinte cerebrale (provocata de o anoxie, o hemoragie, un icter nuclear (sindrom caracterizat prin leziuni ale nucleilor cenusii ai creierului). In 50% dintre cazuri, cauza ramane necunoscuta. Tratament – Orientarea si tratamentul copilului depind de mai multi factori: structura afectiva (uneori foarte bogata); starea functiilor senzoriale, motorii si instrumentale; stabilitatea comportamentului; armonia familiala; toleranta mediului etc. Copilul are mai ales nevoie sa simta incredere in altii si in el insusi. Asociata cu o sustinere psihoterapeutica, reeducarea permite adesea sa se obtina progrese apreciabile; in caz de agitatie sau de agresivitate a copilului, se asociaza uneori neuroleptice usoare. Sinonime: arieratie mintala, deficienta mintala, oligofrenie.

Dandy-walker (sindrom)

Sindrom caracterizat prin obstructia foramenelor Magendie si Luschka (orificii de comunicare intre ventriculii cerebrali), ce afecteaza circulatia normala a lichidului cefalorahidian avand drept consecinta aparitia hipertensiunii intracraniene.

Dacriocistita

Inflamatie, acuta sau cronica, a sacului lacrimal, situat intre unghiul intern al ochiului si nas. Sacul lacrimal este situat intre unghiul intern al ochiului si nas. Se disting doua tipuri de dacriocistita: – dacriocistita acuta, insotita de o tumefactie sau umflatura, de culoare rosie, calda la pipait si susceptibila de a se transforma intr-un abces de culoare deschisa; – diacriocistita cronica, care determina si aparitia chisturilor care contin mucus, numit mucocel. Mucocelul este o tumora benigna formata prin acumularea de mucus. In oftalmologie, mucocelul este constituit de sacul lacrimal, cand canalele lacrimale nu permit trecerea lichidului lacrimal (lacrimile), insotita de o obstructie/infundare a canalului nazal. Diocriocistita se datoreaza obstructiei canalului lacrimal, mai precis a canalului lacrimo-nazal. Canalul lacrimo-nazal face legatura intre sacul lacrimal si nas. Simptome – Simptomele acestei afectiuni sunt lacrimarea si durere insotita uneori de febra. Tratament – Tratamentul consta intr-o dacriocistitorinostomie, adica de o desfundare a canalului lacrimo-nazal. Aceasta se face de catre medicul oftalmolog. Aceasta interventie chirugicala, care poate fi realizata si de catre un chirurg plastician, restabileste legatura intre sacul lacrimal si deschizatura foselor nazale atunci cand canalul este infundat. In unele cazuri, aceasta operatie (care dureaza in jur de 30 de minute) se face sub anestezie locala cu ajutorul laserului. In caz de dacriocistita acuta este necesara incizia abcesului, urmat imediat de un drenaj chirurgical, acoperind toata portiunea cu antibiotice.

Cale lacrimala (cai lacrimale)

Ansamblu al conducturilor care vehiculeaza lacrimile provenind de la glandele lacrimale spre canalul lacrimonazal, care se deschide in fosele nazale. Sinonim: tract lacrimal.

Cale biliara

Ansamblu al canalelor care asigura colectarea si transportul bilei care provine din ficat si este excretata in intestinul subtire. Sinonim: tract biliar.

Calcitonina

Hormon secretat de glandele paratiroidiene, tiroida si timus, care are rol in metabolismul calciului (favorizeaza trecerea calciului din sange in os). Faciliteaza fixarea calciului pe oase si diminueaza nivelul calciului sangvin. Calcitonina antreneaza astfel o diminuare a nivelului sangvin al calciului cand acesta este anormal de ridicat; ea limiteaza absorbtia calciului de catre intestin si favorizeaza eliminarea lui pe cale renala. Calcitonina este de origine animala (porc, somon) sau sintetica (reproducand exact calcitonina umana). Utilizare terapeutica – Ea este indicata in bolile osoase ca osteoporoza, boala lui Paget, algodistrofia si in hipercalcemie. Administrarea de calcitonina se face prin injectii, cel mai des intramusculare. Efecte nedorite – Dintre efectele adverse sunt alergiile, bufeurile vasomotorii (inrosiri bruste) si tulburarile digestive (greturi, voma, diaree, dureri abdominale). Sinonim: tirocalcitonina.

Buton

Leziune benigna a pielii luand, in general, forma unei mici tumefactii, uneori inflamata. Termenul se aplica, in folosirea curenta, tuturor felurilor de leziuni cutanate, printre care terminologia medicala distinge mai precis: macula (pata plana), papula (mica pata usor suprainaltata), vezicula (mica ridicatura umpluta cu un lichid limpede), bula (ridicatura mai mare umpluta cu lichid), pustula (ridicatura continand puroi), nodul (sfera mica sau medie, mai mult sau mai putin profunda).

Bursita

Bursita reprezinta inflamatia (acuta sau cronica) a unei burse seroase. O bursita se manifesta printr-o durere locala cu umflare si prezenta unui lichid in bursa. Inflamarea capsulei articulare invecinate poate insoti uneori bursita. Tratamentul presupune administrarea de unei medicatii antiinflamatorii completata cu manevre de mica chirurgie (punctie).

Bursa

Formatie anatomica in forma de sac, plina cu un lichid vascos.

Bejel (boala)

Boala infectioasa contagioasa consecutiva unei infestari neveneriene cu Treponema pallidum. Bejelul exista in stare endemica in regiunile de semidesert ale Orientului Mijlociu si Sahelului. Transmiterea sa, a carei modalitate este prost cunoscuta, se face in timpul copilariei pe cale bucala. Bejelul provoaca ulceratii cantonate la nivelul mucoaselor si zonelor umede ale pielii (gura, zona anogenitala), nedand loc unei alte complicatii si lasand subiectul intr-o stare generala buna. Mai tarziu pot aparea leziuni cutanate de mica gravitate (keratodermie palmoplantara – ingrosarea stratului cornos al boltei plantare). Treponema pallidum sta, de asemenea, la originea sifilisului; interpretarea serologiei poate fi dificila la adult. Tratamentul bejelului consta in administrarea de penicilina. Sinonim: sifilis endemic.

Bcf

Prescurtare de la “bataile cordului fetal”.

Bazinet

Segmentul colector al rinichiului, format prin reunirea calicelor si care se prelungeste cu ureterul.

Bartoneloza

Boala infectioasa provocata de o bacterie Gram negativa, Bartonella bacilliformis, transmisa omului prin intepatura unei insecte, flebotomul, din genul Lutzomya. Bartoneloza face ravagii in stare endemica in vaile inalte ale Anzilor; omul este singura gazda cunoscuta a acestui germene. Tratamentul, eficace daca este aplicat inca din faza initiala, consta in administrarea de antibiotice. Sinonime: anemie de Peru, boala a lui Carrion, febra de Oroya.

Bartholinita

Inflamatie a uneia sau chiar a celor doua glande ale lui Bartholin. O bartholinita survine cel mai des plecand de la o infectie vaginala. Ea poate, de asemenea, sa succeada infectarii unui pseudochist (chist fara epiteliu), format dupa obturarea canalului excretor al glandei. Simptomele sunt o umflatura rosie si dureroasa a partii posterioare a vulvei, insotita de febra. Ca urmare, se poate forma un abces, semnalat printr-o tumefiere cu prezenta puroiului subiacent. La inceputul inflamatiei, tratamentul face apel la antibiotice. Daca exista un abces, tratamentul este chirurgical.

Barotraumatism

Orice manifestare patologica legata de variatiile de presiune din interiorul organismului. Un barotraumatism survine la plonjarea submarina sau in avion fie la coborare, fie la urcare (accident de decompresie). De asemenea, mai pot surveni accidente zise barometrice la subiectii aflati sub ventilatie asistata (subiecti intubati sau traheotomizati, expusi la suprapresiunea unui respirator artificial).

Barlow (sindrom al lui)

Tulburare cardiaca asociind un zgomot anormal si un suflu in timpul sistolei. Sinonim: balonizare valvulara. Sindromul lui Barlow este legat de o scapare de sange printr-o valva sau chiar prin doua valve mitrale. Aceasta scapare este consecinta unei leziuni speciale, numita prolaps, caracterizata printr-o miscare anormala a valvei care face o proeminenta in cavitatea auriculului stang. Acest prolaps, cauzat de o anomalie a texturii valvei, este detectat la aproximativ 5% din populatie, dar numai la o foarte mica proportie da nastere unor complicatii, cel mai adesea benigne (amplificarea scaparii mitrale, tulburari ale ritmului cardiac) sau, in mod exceptional, mai grave (embolie, infectie a valvei).

Bariu

Este un metal moale, alcalino-pamantos, de culoare alba-argintie, fiind utilizat in medicina ca substanta de contrast pentru explorarea radiologica a tubului digestiv.