Sari la conținut

Irina Lungu

Storyteller. Redactor medical. Traducător. Lucrez cu cuvintele de când mă știu, ador magia lor. Iubesc traducerile, iar domeniul medical m-a cucerit iremediabil. Vreau să transmit publicului informații relevante, de calitate, care să îi ajute în viața de zi cu zi și în problemele cotidiene cu care se confruntă zilnic. Un om informat va fi un om mai sigur pe sine. La rândul meu, mă ghidez după principiul ”Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume. Toți vor să îi schimbe pe ceilalți, dar uită că schimbarea începe din ei înșiși.”

Gurii (cancer al)

Cancer care poate afecta buzele, limba, planseul bucal, peretele intern al gingiilor si, mai rar, palatul, sub forma unui carcinom. Cancerul de gura este destul de frecvent: el reprezinta aproximativ 8% dintre cancere. Barbatii sunt mult mai des afectati decat femeile, mai ales dupa 50 de ani. Factorii favorizanti sunt tutunul (65% dintre bolnavi sunt fumatori), alcoolul, o proasta igiena bucala si aparate dentare prost adaptate care provoaca frecari cu mucoasa. Orice anomalie, leziune sau inmugurire care nu dispar in aproximativ zece zile, necesita o consultatie medicala. La debutul ei, o boala este foarte putin marcata: senzatii de arsura fugace, mici sangerari. Tumora se dezvolta sub forma unei ulceratii a mucoasei sau a unei inmuguriri insotita de sangerari. Atunci cand se afla pe limba, ea poate face deglutitia si fonatia dificile. In sfarsit, intr-un stadiu mai avansat al cancerului, durerea devine importanta. Diagnostic si tratament – Diagnosticarea unui cancer de gura nu se face prin biopsie. Cu cat diagnosticul este mai precoce, cu atat sunt mai mari sansele de vindecare. Sunt posibile trei terapii, dupa evolutia si dimensiunea tumorii canceroase: chirurgia, cobaltoterapia (radioterapia de inalta energie) sau chimioterapia, utilizate singure sau in asociere. Chirurgia este adesea mutilanta, antrenand o jena functionala si un prejudiciu estetic. O interventie chirurgicala ulterioara poate ameliora intrucatva inconvenientele estetice. Sinonim: cancer bucal.

Gura (bai de)

Baile de gura sunt recomandate in timpul sau dupa tratamentul bolilor gingiei (gingivita si parodontita). O baie de gura cu apa sarata calduta poate ajuta la calmarea inflamatiilor foarte dureroase cauzate de o incluzie a unui dinte de minte sau unei alveolite dentare, sau la drenarea lichidului purulent al unui abces dentar. Baile de gura cu substante continand fluor sunt utile in scop preventiv la copil, pentru a evita cariile, intarind smaltul dintilor si actionand direct impotriva placii. Ele sunt, de asemenea, recomandate in tratamentul curativ, de exemplu dupa o radioterapie a unui cancer al gurii sau cand coletul dentar este sensibil. Solutiile antiseptice si aromatizante vandute in comert servesc la clatirea gurii si la eliminarea resturilor alimentare. Ele trebuie sa fie utilizate o perioada scurta (4 pana la 7 zile) in cadrul unei infectii gingivale sau dentare. In fapt, utilizarea lor prelungita poate avea drept consecinte o iritatie a tesuturilor si afectiuni secundare. De altfel, capacitatea lor aromatizanta ofera o senzatie placuta trecatoare, dar nu rezolva cauza unei halene urat mirositoare, care provine, in general, din cauza unei inflamatii a parodontiului (ansamblu de tesuturi de sustinere a dintelui), a unui focar infectios nazal sau a unor tulburari digestive.

Gastroenterologie

Specialitate medicala consacrata studiului aparatului digestiv si al bolilor legate de acesta. Sinonim: hepatogastroenterologie.

Gastrita

Afectiune inflamatorie a mucoasei stomacului. Gastritele pot fi acute sau cronice. Gastritele acute – Aceste inflamatii acute ale mucoasei stomacului au cauze foarte diferite: medicamentele (indeosebi antiinflamatoarele), alergia, stresul, agentii infectiosi. Simptomele bolii, inconstante, sunt in principal durerile gastrice (arsuri de stomac), declansate sau exacerbate de luarea unei mese. Principalul risc al acestei boli este hemoragia digestiva, a carei importanta este imprevizibila. Tratamentul face apel la un regim alimentar putin iritant (fara condimente, fara alcool, fara prajeli) si la pansamente gastrice si medicamente antisecretorii (care reduc aciditatea gastrica). Gastritele acute se vindeca in cateva zile. Gastritele cronice – Aceste inflamatii cronice ale mucoasei stomacului sunt cauzate de unii agenti iritanti, in particular tutunul si alcoolul, consumul de medicamente antiinflamatorii sau chiar de unele fenomene de autoimunitate (fabricarea de catre organism a unor anticorpi indreptati impotriva propriilor organe), ca in boala lui Biermer. O gastrita cronica poate sa se manifeste prin dureri gastrice. Cel mai des totusi, nu exista dureri gastrice, ci uneori doar o pierdere a poftei de mancare sau o mica hemoragie persistenta. Tratamentul consta, in principal, in atenuarea simptomelor, atunci cand ele exista (pansamente gastrice, regim fara alcool). In cazurile in care exista suspiciunea unei evolutii tumorale, este necesara o supraveghere gastroscopica.

Gamet

Celula reproducatoare. Gametii (spermatozoizii la barbat, ovulele la femeie) sunt produsi in glandele sexuale sau gonade (testiculele la barbat, ovarele la femeie), in cursul meiozei (diviziune celulara de un fel deosebit). Sinonim: celula sexuala.

Gamba

Segment al membrului inferior cuprins intre genunchi si glezna. Scheletul gambei este format din tibie si peroneu. In partea de sus, gamba este legata de coapsa prin intermediul genunchiului; in partea de jos, ea este legata de picior prin intermediul gleznei. Patologie – Fracturile reprezinta, in principal, traumatismele importante ale gambei. Ele se pot intampla in oricare portiune a acesteia. Cauzele sunt, in general, accidentele sau caderile, indeosebi de origine sportiva. Tratamentul depinde de tipul si de localizarea fracturii: punerea unei placi cu suruburi sau introducerea unui cui in canalul medular al osului fracturat pot fi necesare pentru a favoriza consolidarea lui. Imobilizarea dureaza, in general, intre 45 si 90 de zile. Gamba este, in plus, sediul cel mai frecvent al flebitelor (obliterarea unei vene profunde de catre un cheag). Acestea pot surveni dupa o imobilizare prelungita (in gips, in particular) sau dupa un traumatism.

Gamaglutamil transpeptidaza

Enzima prezenta in mai multe organe si, in mod deosebit, in ficat, facilitand transferul transcelular al acizilor aminati. Concentratia in plasma a gamaglutamil-transpeptidazei, numita si GGT sau gama-GT, creste in cursul a numeroase boli hepatice si, indeosebi, in cursul colestazei sau complicatiilor hepatice ale alcoolismului. Sinonime: gamaglutamil-transferaza sau Gama-GT.

Galenica

Relativ la prepararea medicamentelor. O forma galenica (sau farmaceutica, ori medicamentoasa) este un preparat pe care farmacistul il realizeaza fie intr-un laborator farmaceutic industrial, fie in oficina sa.

Fus orar (simptome ale decalajului de)

Modificare a ciclului biologic de 24 de ore consecutive, provocata prin schimbarea fusului orar prin calatoria cu avionul. Principalele simptome ale decalajului orar sunt tulburarile de somn, mai importante atunci cand zborul se face spre est (care scurteaza ziua), decat cele provocate de zborul spre vest; tulburarile digestive: tulburari de tranzit, ale digestiei etc.; dereglari psihice si fizice provocate de perturbarea secretiei de cortizol (hormonul secretat de glandele suprarenale), de obicei de doua pana la trei ori mai mare dimineata decat la sfarsitul dupa amiezii. Adaptarea organismului la un nou fus orar necesita adesea mai multe zile. Copiii foarte mici sunt mai sensibili la decalajul orar si au nevoie de un timp de adaptare mai lung.

Farmacologie

Ramura a stiintelor medicale care studiaza proprietatile chimice ale medicamentelor si clasificarea lor.

Farmacocinetica

Totalitate a fenomenelor si reactiilor care se produc dupa introducerea unui medicament in organism.

Fanta labiopalatina

Malformatie caracterizata printr-o fanta a buzei superioare si/sau a palatului. Fanta lobiopalatina este cea mai frecventa la baieti, in cimp ce sectionarea palatului se intalneste cel mai des la fete. Cauze si simptome – Fanta labiopalatina se prezinta ca o intrerupere a buzei rosii si a buzei albe cu, uneori, largirea importanta a narinei. Atunci cand copilul deschide gura, se vede in palat o fanta care merge pana la omusor. Panta labiopalatina antreneaza nu numai un aspect inestetic ci, uneori, si tulburari functionale: dificultati la hranire, la vorbit sau chiar ale auzului, consecutive unei eventuale obstructii a orificiului trompei lui Eustachio din ureche. Diagnostic si tratament – Ecografia prenatala pune in evidenta astfel de anomalii, ceea ce permite pregatirea psihologica a familiei. La nou-nascut, malformatia este imediat vizibila. Tratamentul este chirurgical si intervine cat mai repede dupa nastere. Buza, nasul si valul palatin (palatul moale) sunt reparate inaintea varstei de 6 luni. Bolta palatina (palatul tare) este, in general, operata ceva mai tarziu. Atunci cand risca sa se manifeste tulburari ale vorbirii, se intervine chiar pe faringe. In sfarsit, un specialist in otorinolaringologie va verifica libertatea de trecere a aerului in trompa lui Eustachio. In momentul adolescentei sunt uneori necesare mici retusuri. Sinonim: buza de iepure.

Fanera

Organ de protectie caracterizat printr-o keratinizare intensa. Parul, dintii, unghiile si perii sunt fanere. Keratina, proteina fibrosa si principalul constituent al paturii superficiale a epidermului, este o substanta dura, rezistenta si protectoare.

Fallot (tetralogie sau tetrada a lui)

Cardiopatie congenitala care asociaza o comunicare interventriculara, o hipertrofie ventriculara dreapta si o pozitie defectuasa a aortei. Sangele dezoxigenat poate trece in aorta, antrenand o cianoza a unghiilor si buzelor. Tratamentul chirurgical, este practicat, cand greutatea copilului a atins 15 kg.

Fagocitoza

Capturare, ingestie si distrugere de catre o celula a particulelor sau a altor celule. Capacitatea de fagocitoza este proprie anumitor celule, numite fagocite, ca polinuclearele neutrofile si celulele macrofage.

Factor von willebrand

Glicoproteina sintetizata de endoteliu, de megacariocite dar si de tesutul conjunctiv subendotelial, cu roluri importante in hemostaza. In deficitul de factor von Willebrand apar tulburari de coagulare.

Factor predispozant

Factor care creste riscurile de aparitie a unei boli. Exista factori predispozanti care tin de mediu (canalizarile, gazele de esapament, fumul de uzina, produsele chimice, radioactivitatea, bolile infectioase etc.) susceptibili sa fie raspunzatori de unele boli. Ereditatea, tabagismul, mai ales atunci cand fumul este inhalat, iar consumul este mai mare de sase tigarete pe zi, obezitatea, hipertensiunea arteriala, hiperlipidemia (nivel ridicat al lipidelor sangvine), mai ales hipercolesterolemia cu niveluri coborate ale lipoproteinelor de mare densitate (HDL), hiperglicemia (nivel ridicat al lipidelor sangvine), diabetul, sedentarismul, stresul etc., sunt factori predispozanti ai unei boli coronariene. Hipertensiunea arteriala este cel mai important factor de risc pentru un accident vascular cerebral. Sinonim:factor de risc.

Factor de necroza tumorala

Substanta a sistemului imunitar avand mai ales rol in lupta impotriva celulelor canceroase. In engleza: Tumor Necrosis Factor (TNF). Factorii necrozanti ai tumorilor fac parte dintre citokine (proteine secretate de o celula si care se fixeaza pe o alta celula pentru a declansa aici diverse fenomene, ca multiplicarea sa sau diferentierea sa). Sinonim: TNF.

Extrinsec

Situat in afara unui organ, de exemplu muschii extrinseci ai globului ocular.

Extrasistola

Contractie cardiaca anormala, survenind in mod prematur in cursul ciclului cardiac. Cauze si simptome – Extrasistolele sunt de cele mai multe ori hiperexcitabilitati electrice ale unei zone limitate a miocardului. Ele pot trece complet neobservate sau, invers, sunt insotite de o senzatie de lovituri in piept, de palpitatii, de indispozitie sau pauza cardiaca. Diagnostic – Extrasitolele sunt usor detectate prin luarea pulsului si mai ales prin auscultarea cardiaca prelungita, care deceleaza neregularitatea batailor cardiace. Ele sunt confirmate prin electrocardiografie. Atunci cand medicul considera necesar, prescrie o inregistrare electrocardiografica pe o durata de 24 de ore (inregistrarea Holter), care da posibilitatea sa se precizeze caracteristicile extrasistolelor: sediul si numarul, repetitia la intamplare sau identica, existenta si lungimea unei pauze extrasistolice, variabilitate pe 24 de ore. Tratament – Acesta nu este sistematic si depinde de caracterul simptomatic sau nu al extrasistolelor, precum si de sediul lor, de frecventa lor si de asocierea lor sau nu cu o cardiopatie. De fiecare data cand aceasta este posibil, tratamentul extrasistolelor este cel al cauzei lor. El face adesea apel la administrarea de antiaritmice.

Edem

Retentie patologica de lichid in tesuturile organismului, in particular in tesutul conjunctiv. Cauze – Trebuie deosebiti mai multi factori. – Factorii mecanici pot provoca edeme. Obstruarile venoase (flebita, insuficienta cardiaca etc.) sau limfatice (limfangite) deranjeaza circulatia lichidelor in organism. – Factorii fiziochimici pot, de asemenea, sa dea nastere unui edem. Astfel pot sta lucrurile in afectiuni renale, ca sindromul nefrotic sau carentele in proteine. Simptome si semne – edemul se manifesta mai intai printr-o crestere in greutate. Atunci cand se agraveaza, se constata o umflare care atinge cel mai des membrele inferioare. Aceasta forma de edem este insotita, in general, de oboseala si se manifesta cel mai frecvent seara. Printre edemele membrelor inferioare, se deosebesc edemul bilateral si edemul unilateral, consecutiv adesea unei insuficiente venoase la bolnavii care au varice sau flebita unei vene profunde. Edemul poate, de asemenea, sa afecteze alte parti ale corpului (abdomen, gamba, piept, fata etc.). Retentia lichidiana poate cuprinde cavitatea peritoneala, realizand o ascita, sau cavitatea pleurala, formand o efuziune pleurala. Tratament – edemele nu pot fi tratate decat prin stimularea evacuarii lichidului in urina de catre rinichi. Pentru a ajunge la acest rezultat, se impune administrarea de diuretice si tinerea unui regim alimentar hiposodat. Tratamentul difera totusi dupa tipul de edem si dupa cauza edemului. Un edem unilateral al unui membru inferior, cauzat de o flebita, se reduce In urma unui tratament anticoagulant. Daca el este cauzat de o insuficienta venoasa, poate fi ameliorat prin purtarea unui ciorap de varice. Un edem bilateral al membrelor inferioare, imputabil unei insuficiente cardiace, se trateaza prin administrarea de medicamente antidiuretice, cardiotonice si vasodilatatoare.

Edem cerebral

Crestere in volum a creierului, consecutiva unei cresteri a continutului de apa al tesuturilor sale. Edemul cerebral insoteste diferitele boli ale encefalului: tumora, traumatism, infectie, inflamatie, accident vascular cerebral. Craniul fiind rigid, edemul cerebral antreneaza o hipertensiune intracraniana, care se traduce prin semne ca paralizii, vome, dureri de cap, coma, si poate fi mortal. Tratamentul necesita o spitalizare de urgenta si asociaza antiedematoase cerebrale (macromolecule, corticosteroizi) la tratamentul cauzei. Antiedematoasele nu sunt eficace decat in cazul unui edem vasogenic.

Edem angioneurotic

Este o reactie alergica ce este caracterizata printr-o eruptie edematoasa subcutanata. Acest edem se poate declansa prin absortia de alimente, de o intepatura de insecta sau e luarea unor medicamente. Edemul afecteaza mucoasele bucale si ale cailor respiratorii superioare, precum si tesuturile subcutanate laxe ale fetei. Se manifesta printr-o umflatura bine delimitata, tare, de culoare roz pal, nepruriginoasa, dar care produce o senzatie de arsura. Poate cauza asfixia din cauza localizarii lui. Se impune un tratament de urgenta, mai ales daca exista o jena respiratorie, cu corticosteroizi injectabili cu actiune rapida, asociati cu clorhidrat de adrenalina. In caz ca tratamentul nu da roade si edemul continua sa evolueze, este imperativ transportul bolnavului la reanimare. Sinonim: Quincke (edem al lui), angioedem.

Eczema

Afectiune cutanata alergica, acuta sau cronica, caracterizata prin zone rosii suprainaltate de mici vezicule lichidiene deosebit de pruriginoase. Tipuri – Dupa cauza lor se disting trei tipuri principale de eczema, care pot, fiecare dintre ele, sa imbrace o forma acuta sau cronica. – Eczema alergica de contact sau dermita de conlact survine cu ocazia contactelor repetate cu o substanta alergica (nichel, cauciuc, detergenti, unele substante medicamentoase etc.). Unii subiecti, cel mai des adultii, ajung astfel sa faca un puseu de eczema la fiecare nou contact. – Eczema atopica, numita, de asemenea, eczema constitutionala sau dermatita atopica, afecteaza subiectii atinsi de atopie, adica predispusi ereditar la alergii. Ea este foarte frecventa la sugar. Simptomele si puseele sunt declansate, in principal, de catre pneumalergene (praf de casa, animale microscopice ca acarienii, polenuri) sau de catre alte alergene prezente in unele alimente: lapte, oua, soia etc. – Eczema prin sensibilizare interna este cauzata de prezenta unui focar infectios care declanseaza un fel de alergie cu manifestari la nivelul pielii. Se poate intampla ca o afectiune cutanata (psoriazis) sa aiba leziuni asemanatoare celor provocate de eczema; aceasta complicatie este datorata cel mai des aplicarii de medicamente alergizante. Simptome si semne – Dupa cum este acuta sau cronica, eczema imbraca forme foarte diferite. Eczema acuta se manifesta prin aparitia de placi de un rosu aprins prost delimitate, pruriginoase; apoi apar vezicule (basici minuscule) care in continuare se rup, provocand o scurgere; in sfarsit, se formeaza cruste mai mult sau mai putin groase, care cad dupa una-doua saptamani si lasa cicatrice de culoare roz. Eczemele cronice, mai variate, se clasifica in trei categorii principale: – formele uscate, care se traduc prin placarde rosii si cu cruste, prost delimitate, cu o descuamare cand fina, cand in lambouri mari; – formele lichenifiate, care se caracterizeaza prin plaje de piele groasa si de culoare violet-purpuriu, parcurse de santuri cu desen cu romburi; – formele dishidrozice, care se traduc prin aparitia de vezicule pe fetele laterale ale degetelor; acestea pot sa se rupa si sa formeze cruste sau fisuri, in particular pe palme si pe suprafete le plantare. Tratament – Tratamentul este, in primul rand, cel al cauzei, atunci cand aceasta este posibil. Doar suprimarea contactului cu alergenul vindeca eczemele de contact, dar acesta este dificil de realizat in practica. In caz de eczema atopica, suprimarea pneumalergenelor (acarienii) este uneori posibila, ca si cea a alergenelor alimentare. In sfarsit, o desensibilizare (injectii repetate cu alergene in doze foarte mici) poate fi intreprinsa in unele cazuri de eczema atopica. In caz de eczema prin sensibilizare interna, antibioticele vindeca definitiv atat infectia, cat si eczema. Alte tratamente vizeaza suprimarea sau atenuare a simptomelor locale sau generale. Tratamentele locale implica antiseptice (mai ales in eczema acuta) si dermocorticosteroizii (mai ales in eczema cronica). Tratamentul general consta in administrarea orala de antihistaminice cu scopul de a calma mancarimile. Ingrijirea psihologica, schimbarea climatului ca si curele termale constituie tot atatea ajutoare de avut in vedere in tratamentul eczemei, mai ales cand ea este cronica. Prevenirea eczemei atopice consta in evitarea la toti copiii, dar mai ales in caz de precedente familiale, a contactelor precoce si repetate cu alergenele potentiale Acesta constituie unul din motivele pentru care se recomanda actualmente diversificarea progresiva a alimentatiei sugarului.

Ecografie obstetricala

Examen care permite vizualizarea unui fat, prin folosirea tehnicii cu ultrasunete. Indicatii – In primul trimestru de sarcina, ecografia obstetricala permite sa se realizeze diagnosticarea vitalitatii embrionului, sa se determine varsta sarcinii si sa se detecteze o sarcina multipla sau extrauterina. – In al doilea trimestru (catre a 22-a saptamana de amenoree aproximativ), ea serveste la controlul inaltimii fatului, al miscarilor sale si al batailor inimii fatului. Ea permite, de asemenea, sa se verifice daca se desfasoara normal cresterea sa. – In al treilea trimestru (catre a 32-a saptamana de amenoree), ea permite verificarea morfologiei fatului si detectarea eventualelor malformatii tardive, evaluarea cantitatii de lichid amniotic si a pozitiei placentei. Ecografia mai permite in plus sa se cunoasca sexul copilului, chiar daca este vorba de gemeni sau tripleti, cu o mica marja de eroare, doar in cazurile rare in care pozitia impiedica sa i se vada organele genitale. Atunci cand sunt necesare analize, ecografia obstetricala permite sa se ghideze o punctie de lichid amniotic sau de sange fetal, sau chiar prelevarea de vilozitati coriale (tesut placentar). In anumite cazuri, in sfarsit, ecografia permite sa se realizeze in utero mici interventii privind anomaliile care sunt luate in grija de indata ce nasterea copilului va fi posibila, in functie de maturitatea pulmonara. Tehnica – O sonda este pusa pe piele si plasata pe corpul pacienrului deasupra zonei de explorat. Ea este dotata cu un emitator de ultrasunete (unde acustice nepercepute de urechea umana) care traverseaza organele, dar sunt in parte reflectate dupa diferentele de densitate ale tesuturilor intalnite. Desfasurare – Inainte de a 4-a luna de sarcina, ecografia obstetricala necesita ingerarea unei cantitati de apa suficiente pentru a umple vezica, astfel ca ea sa nu apara. Examenul este nedureros si dureaza intre 10 si 20 de minute. Pacienta este lungita pe spate, cu abdomenul dezgolit. Abdomenul este uns in prealabil cu gel pentru a favoriza transmiterea ultrasunetelor. Medicul aplica atunci sonda si o deplaseaza observand tot timpul fatul pe ecranul sau de control. El poate da imediat indicatii cu privire la rezultat. Ecografia nu comporta riscul pe care il prezinta razele X. Nu exista efect secundar cunoscut.

Ecoendoscopie

Tehnica de examinare care asociaza explorarea ecografica, prin reflexia ultrasunetelor in organe, si endoscopia. Indicatii – Ecoendoscopia serveste mai ales la explorarea tubului digestiv. Pe calea superioara sau inalta (endoscopul introdus prin gura), tehnica este utilizata, in principal, pentru a determina existenta si intinderea tumorilor esofagiene sau gastrice, benigne sau maligne. Studiul afectiunilor acute sau cronice ale pancreasului (tumorale, infectioase) fac, de asemenea, apel la aceasta tehnica, ca in cazul bolilor biliare cu diagnostic are dificila Ecoendoscopia inferioara sau joasa, cu introducerea endoscopului prin anus, studiaza indeosebi tumorile rectale si permite sa se aprecieze intinderea unei tumori si cercetarea ganglionilor adiacenti. Desfasurare – Ecoendoscopia inalta (superioara) necesita de cele mai multe ori o anestezie generala, usoara, care nu adoarme complet pacientul. Acesta este examinat pe nemancate. Un fibroscop-endoscop, dotat cu fibre de sticla care trimit o imagine pe un ocular (sistem optic plasat pe partea ochiului observatorului) sau pe un ecran, este introdus prin gura. Apoi un endoscop, dotat la extremitatea sa cu un balonas plin cu apa pentru a favoriza trecerea ultrasunetelor, este introdus pe aceeasi cale pana in esofag, stomac sau duoden. Examenul dureaza intre 15 si 30 minute. Ecoendoscopia pe calea joasa (inferioara) se desfasoara in acelasi mod, dar nu necesita anestezic.

Ecocardiografie

Tehnica de imagerie utilizand ultrasunete si destinata explorarii inimii. Ecocardiografia transtoracica – Acest examen utilizeaza o sonda ecografica plasata pe torace in fata inimii. Bolile cardiace congenitale pot fi decelate prin ecocardiografie transtoracica. Sunt utilizate diferite planuri de sectiuni, sub diferite incidente. Ecocardiografia transesofagiana – Ecocardiografia transesofagiana completeaza ecografia transtoracica in cazul cautarii unui trombus (cheag) intr-un auricul, a unei comunicari interauriculare, a unei anomalii valvulare mitrale (prolaps, vegetatii de endocardita) sau a unei anomalii a aortei toracice (anevrism, trombus, disectie). Ea furnizeaza imagini mai precise ale auriculelor, ale septului interauricular si ale valvulei mitrale. Dupa anestezie locala, este introdusa o sonda prin gura si coborata pe esofag, pana la nivelul auriculelor Acest tip de ecografie se efectueaza in maniera bidimensionala. Acest examen necesita existenta unui material de reanimare, deoarece se poate produce o tulburare de ritm sau o falsa-ruta dupa varsaturi.