Irina Lungu

Examen radiologic asociat cu un studiu al presiunilor caii biliare principale (canalul coledoc), practicat in cursul unei interventii chirurgicale. Examenul radiologic biliar peroperatoriu este indicat in timpul ablatiei veziculei biliare, operatie impusa de o litiaza biliara (formarea de calculi). Acest examen permite sa se asigure ca pe calea biliara principala nu exista nici un obstacol (calcul sau obstacol functional). In anumite indicatii, el este completat printr-un studiu manometric biliar. O sonda dotata cu un aparat de masurare a presiunilor este introdusa atunci in canalul coledoc, accesibil in mod direct, urmata de o alta sonda care permite opacifierea aeestui conduct cu un produs radioopac pentru a putea obtine imagini radiologice.

Fotografiere pe film fotografic, cu ajutorul razelor X, a imaginii unui corp opac, imaginea insasi.

Inregistrare cinematografica a imaginilor unui organ in miscare, obtinuta prin radiologie.

Examen radiologic care exploreaza continutul canalului rahidian lombar si sacral si, indeosebi, al radacinilor nervilor rahidieni destinati membrelor inferioare. Indicatii – Saccoradiculografia este o forma de mielografie. Ea exploreaza terminatia maduvei spinarii, radacinile nervoase care pornesc de la ea si fundul de sac meningean. Ea da posibilitatea punerii in evidenta a compresiei unui nerv in cursul unei sciatici de durata sau complicata cu o hernie discala, de o tumora a unei radacini nervoase, de o ingustare a canalului osos, de o leziune directa sau indirecta a maduvei in caz de paralizie a membrelor inferioare, de pierdere a controlului sfincterelor si, mai ales, permite sa se stabileasca partea si nivelul leziunii. Ea mai permite si sa se efectueze prelevari de lichid cefalorahidian cu scopul ca acesta sa fie analizat in laborator. Contraindicatii – Saccoradiculografia nu este practicata la femeia gravida din cauza pericolului pe care il prezinta radiatiile X pentru fat. Tehnica – Injectarea, prin punctie lombara, a unui produs de contrast iodat hidrosolubil permite opacifierea lichidului cefalorahidian care circula in spatiul subarahnoidian. Se mai pot astfel observa limitele canalului rahidian (peretii laterali si fundul de sac inferior) si continutul lui. Acesta apare ca negativ (de culoare deschisa) pe fondul opac: partea inferioara a maduvei spinarii (conul terminal) si radacinile nervoase ale membrelor inferioare (coada de cal). Efecte secundare – Produsul de contrast iodat poate provoca o reactie trecatoare: greturi, varsaturi, eruptie cutanata de tip urticarie sau chiar scaderea presiunii arteriale. Daca pacientul este alergic la iodul din produsul de contrast, medicul ii prescrie un tratament antialergic cu cateva zile inainte de examen. Saccoradiculografia era, pana de curand, un examen prescris in mod curent. Dar, datorita caracterului lor mai simplu si mai eficace, scanerul si, actualmente, imageria prin rezonanta magnetica (I.R.M.) sunt preferate acesteia de acum inainte. Sinonime: mielografie dorsolombara, saccoradiculografie.

Se spune despre o manifestare patologica provocata de o radioterapie.

Structura osoasa constituita din 33 de vertebre suprapuse, intinzandu-se de la baza craniului la bazin, care inconjoara si protejeaza maduva spinarii si sustine capul si trunchiul. Structura si functie – Cele 33 de vertebre sunt compuse din 7 vertebre cervicale, 12 vertebre dorsale, 5 vertebre lombare, 5 vertebre sudate ale sacrumului si din 4 vertebre sudate ale coccisului. In fiecare interval dintre doua vertebre se afla un disc format din cartilagiu fibros si dens la periferie si dintr-un nucleu central elastic, nucleus pulposus. Fiecare vertebra prezinta, in spatele corpului sau o cavitate centrala. Cum vertebrele sunt suprapuse, aceste cavitati formeaza un canal lung, denumit canal rahidian. Acesta inchide in interior maduva spinarii, de la care pornesc radacinile nervilor periferici. Patologie – Rachisul poate fi afectat de anomalii congenitale, mecanice sau degenerative, precum leziunile inflamatorii sau infectioase: – Anomaliile congenitale sunt reprezentate prin spina bifida (defect de inchidere a canalului rahidian). – Deformatiile rachisului pot sa se traduca printr-o lordoza (curbura accentuata la nivelul vertebrelor cervicale sau lombare), de o cifoza (curbura accentuata la nivelul vertebrelor dorsale) sau de o scolioza (deviatie laterala) – Infectiile cele mai frecvente ale rachisului sunt osteomielitele (infectii ale osului si maduvei osoase). Inflamatiile articulatiilor vertebrale, ca o spondilodiscita (inflamatia simultana a unui disc intervertebral si a vertebrelor adiacente, adesea de origine infectioasa), pot antrena o redoare permanenta sau o deformatie a coloanei. – Leziunile ca ruptura musculara, entorsa ligamentara, luxatia, hernia discala pot fi provocate de gesturi excesive – Degenerescenta rachisului se caracterizeaza printr-o artroza a cartilagiului articular. Ea este cauzata de uzura si atinge indeosebi subiectii peste 60 de ani. Persoanele in varsta, femeile dupa menopauza sunt expuse osteoporozei. Sinonim: coloana vertebrala, spate.

Metoda de tratament al bolilor cutanate care asociaza administrarea de psoralene (substante care exercita o actiune fotosensibilizanta) cu expunerea la radiatiile ultraviolete. Indicatii – Puvaterapia este indicata mai ales in tratamentul psoriazisuIui, dar si in cel al bolii numita vitiligo, in care poate contribui la repigmentarea pielii, si in cel al altor afectiuni ca parapsoriazisul, micozisul fungoid sau mastocitozele. Ea este, de asemenea, utilizata pentru prevenirea cazurilor de lucita (eruptii declansate de expunerea la soare). Mecanismul de actiune al puvaterapiei este fixarea psoralenei pe A.D.N.-ul celulelor (constituent ai cromozomilor), care blocheaza diviziunea celulara a keratinocitelor (celulele epidermului) si provoaca o fotosensibilizare: celulele devin mai sensibile la radiatii. Desfasurare – Bolnavul absoarbe psoralenele pe cale orala cu o cantitate mica de produs lactat cu 2-3 ore inaintea sedintei. Aceasta se desfasoara intr-o cabina speciala si dureaza dupa caz intre 2 si 15 minute; subiectul este complet dezbracat, dar trebuie sa poarte o protectie oculara (ochelari speciali) si, daca este barbat, o protectie genitala. Tratamentul se intinde pe mai multe luni, mai intai cate 3 sedinte saptamanal, apoi cate una pe saptamana. Contraindicatii – Puvaterapia este contraindicata in caz de sarcina (din cauza psoralenelor), de insuficienta hepatica, de insuficienta renala, de cataracta (risc de leziuni oculare grave), de cancer al pielii sau de leziune cutanata (alunita) susceptibila la malignizare; se procedeaza in acest ultim caz la ablatia leziunii inainte de a intreprinde un tratament. Sinonim: fotochimioterapie.

Tumora benigna care se dezvolta la nivelul ductelor galactofere ale glandei mamare.

Portiune a peretelui duodenal unde se imbina canalul coledoc (canalul biliar principal, vehiculul bilei) si canalul lui Wirsung (canalul pancreatic, vehicul al sucului pancreatic). Sinonim: Vater (ampula a lui).

Muschii papilari sunt muschii de la nivelul valvelor cardiace; au rol in inchiderea si deschiderea valvulara.

Mica proeminenta a pielii, a unor mucoase.

Test diagnostic pentru afectiunile maligne sau premaligne ale colului uterin prin examenul citologic exfoliativ. Se disting cinci clase: – I: frotiu normal – II: frotiu inflamator – III: frotiu suspect cu celule modificate – IV: frotiu tipic neoplazic, cu celule atipice si celule normale – V: frotiu neoplazic cu un mare numar de celule atipice. Sinonime: test Papanicolau, frotiu Papanicolau.

Tumora maligna care se dezvolta pe seama pancreasului exocrin (adica a tesutului glandular care secreta enzimele digestive), de cele mai multe ori sub forma unui adenocarcinom (cancer al tesutului glandular), mult mai rar pe seama pancreasului endocrin (adica al tesutului glandular care secreta insulina), sub forma unui insulinom. Cancerul de pancreas afecteaza indeosebi barbatii trecuti de 50 ani si pare a fi favorizat de tabagism sau de diabet. Simptome si semne -Un adenocarcinom al pancreasului nu este descoperit de cele mai multe ori decat tardiv, prin dureri epigastrice. Alterarea starii generale este rapida, cu pierderea in greutate, lipsa de pofta de mancare, oboseala si uneori varsaturi. In tumorile capului de pancreas, se observa instalarea unui icter, provocata prin compresia caii biliare principale de catre tumora. Cancerul pancreasului poate sa mai fie descoperit si prin metastazele hepatice, prin dezechilibrul inexplicat al unui vechi diabet tratat corect etc. Diagnostic – Diagnosticul consta din diferite examene: ecografie, scaner abdominal, ecoendoscopie; eventual, o arteriografie este realizata preoperator. Se observa uneori o crestere a nivelului sangvin al amilazei (enzima pancreatica) si o colestaza (oprirea scurgerii bilei in caile biliare). Tratament – Tratamentul este chirurgical (ablatia totala sau partiala a pancreasului). Atunci cand ablatia este imposibila, cancerul fiind deja prea avansat, tratamentul consta in administrarea de analgezice si in aportul nutritional. Cancerul de pancreas are un prognostic sever.

Boala inflamatorie care afecteaza toate cele trei straturi ale inimii: pericardul, miocardul si endocardul.

Reprezinta o senzatie de batai ale inimii mult mai rapide si mai putin regulate decat de obicei. Ele sugereaza existenta unei tulburari de ritm cardiac, dar pot sa insoteasca un efort mare, o emotie sau un bufeu de angoasa.

Bacterie responsabila de gastrite si ulcere. Helicobacter pylori este gasita la unii bolnavi atinsi de gastrita cronica sau de ulcer al duodenului. Antibioticele permit o vindecare completa, fara recidive.

Fractiune a colesterolului sangvin transportata de catre lipoproteine. Cantitatea de HDL colesterol nu trebuie sa fie mai mica de 1 milimol, adica 0,4 grame, la litru; cu cat nivelul lui este mai ridicat, cu atat riscul de boala coronariana (angor, infarct) este mai scazut.

Boala tiroidiana benigna cu evolutie cronicia, antrenand adesea o hipotiroidie. Se manifesta prin gusa tare, de volum moderat si prin semne de hipotiroidie. In absenta tratamentului evolueaza prin pusee spre o tiroidita profunda.

Harmalina este un alcaloid fluorescent psihoactiv care provine din grupul de alcaloizi harmala si beta-carbolina. Harmalina este un stimulent al sistemului nervos central si un „inhibitor reversibil al MAO-A (RIMA)” – monoamina oxidaza. Deoarece harmalina este un inhibitor reversibil al MAO-A, acesta ar putea creste efectele adverse ale anumitor medicamente. Supradozele de harmalina conduce la ataxie temporara si are proprietati halucinogene, dar care se difera semnificativ de halucinogenele „clasice”. Momentan nu se stie daca harmalina determina dependenta psihica si fizica.

Virus A.R.N. din familia Bunyaviridae, responsabil de febra de Coreea, febra hemoragica cu insuficienta renala. Sinonim: hantavirus.

Caracterizat printr-o disfunctie sau printr-o reducere a activitatii fizice a unui individ (absenta mobilitatii, miscari parazite), handicapurile motorii afecteaza membrele, trunchiul sau capul. Ele constituie rangul al doilea in estimarile consacrate privind handicapurile severe la tineri. Cauze – La copil, handicapurile motorii provin dintr-o malformatie congenitala si sunt consecinta unei leziuni cerebrale sau unei atingeri a maduvei spinarii survenita inainte, in timpul sau dupa nastere. Este vorba fie de absenta unei parti sau a totalitatii unui membru (agenezie), fie de pierderea totala sau partiala a motricitatii prin afectarea muschilor (miopatie) sau a nervilor care comanda muschii, fie de miscari anormale, fie de atingeri articulare. – Handicapurile motorii dobandite mai tarziu afecteaza copiii si adultii si sunt consecutive unor accidente sau boli. In ariie industrializate, accidentele de masina si de motocicleta (frecvente la tineri) sunt responsabile de amputatii, de paralizii, de incapacitati de control, de handicapuri grave in urma unor fracturi multiple asociate sau nu unor leziuni viscerale. Creierul sau maduva spinarii pot fi atinse, iar o leziune pe traiectul nervului sciatic intre maduva spinarii si muschi poate provoca o sciatica paralizanta. Atingerile articulare (poliartrite, artroza) sunt, de asemenea, responsabile de deficientele motorii. Tratament – Acesta consta in reconstituirea integritatii fizice a subiectului printr-o interventie chirurgicala, in efectuarea unei reeducari motorii pentru a reduce importanta miscarilor anormale sau in compensarea absentei unui membru printr-o proteza, care il inlocuieste in totalitate, sau unei orteze, care se adapteaza pe membrul mutilat. Dezvoltarea ajutoarelor tehnice, multumita domoticii si creatiei de roboti, permite un control al mediului de la domiciliu.

Procedeu de cura chirurgicala a cancerului mamar prin amputatia mamelei la care se asociaza evidare ganglionara regionala si rezectia muschilor pectorali.

Inel colorat in jurul luminii vazut de persoanele cu glaucom acut congestiv si uneori, de pacientii cu cataracta.

Deformare a oaselor piciorului prin deplasarea degetului mare spre celelalte, avand drept consecinte deformarea celorlate degete si proeminenta capului metatarsianului I (al degetului mare de la picior).

Proces de resorbtie osoasa.

Aspectul general al individului considerat ca expresie exterioara a starii de sanatate sau de boala.

Virus A.R.N. din familia Bunyaviridae, responsabil de febra de Coreea, febra hemoragica cu insuficienta renala. Sinonim: hantavirus.

Reflexul lui Haab este un reflex pupilar care consta din contractia sau dilatarea pupilei fara modificarea pozitiei ochilor (acomodare ori convergenta) cand atentia este indreptata spre un obiect luminos situat la periferia campului vizual. Poate indica o leziune corticala.

Boala provocata de depunerea sarurilor acidului uric in regiunea articulatiilor si manifestata prin reactia inflamatorie a articulatiilor, insotita de dureri violente. Aceste depuneri se fac sub forma unor cristale. Initial articulatiile se umfla, se inrosesc si devin foarte dureroase. Apoi boala cuprinde toate articulatiile, iar sub piele apar depozite de urati de sodiu si de calciu, care se pot ulcera. Cauzele principale favorizante ale bolii sunt obezitatea, consumul exagerat de alcool si cafea si bolile renale.

Unul dintre cele cinci simturi, dand informatii cu privire la savoarea si compozitia aiimentelor. Senzatiile gustative isi au originea in mugurii gustativi, receptorii senzoriali raspanditi in mucoasa limbii, in cea a valului palatin si in peretii laterali si posteriori ai gatlejului. Exista patru feluri de muguri ai gustului, sensibili la patru tipuri fundamentale de savoare – dulce, sarat, acid, amar – din a caror amestecare rezulta orice savoare. Gustul rezulta, de fapt, din conjunctia stimulatiilor senzoriale provenind de la sistemul gustativ si olfactiv: la expiratie. O parte a particulelor ingerate sunt expulzate pe cale nazala si stimuleaza receptorii olfactivi prin componentele lor odorante. Patologie – Ageuzia (pierderea gustului) poate fi consecutiva unei pierderi a mirosului, unei boli bucale (infectie, cancer) sau hormonale (hipotiroidie, diabet). Ea influienteaza comportamentul alimentar, uneori si psihicul, pana la provocarea unei depresiuni.