Irina Lungu

Examen radiografic obtinut prin indepartarea sursei de radiatie (tub cu raze X) de organul examinat (capul, de exemplu). Indicatii – Teleradiografia este utilizata frecvent in neurochirurgia stereotaxica (reperarea geometrica intracerebrala in 3 dimensiuni), la spital, si in ortodontie (corectarea asezarii dintilor), la cabinetul medical. Tehnica asigura o egalizare a contrastelor si/sau o absenta a deformatiilor imaginii obtinute. Aceasta permite o masurare directa, in marime reala, a structurilor observate. Astfel, o teleradiografie a capului da o imagine a craniului si a masivului faciodentar adaptata masuratorilor de distanta si de unghiuri (cefalometrie) necesare instituirii si apoi urmaririi unui tratament ortodontic.

Transmitere a gandurilor la distanta.

Dilatatie permanenta a unui vas mic (arteriola, capilar sangvin, venula) situat in derm. Telangiectaziile formeaza linii fine rosii si violete, de cativa milimetri pana la cativa centimetri lungime, rectilinii sau sinuoase; ele deseneaza adesea retele, uneori stele micute (angioame stelare). Diferite tipuri de telangiectazie – Se disting forme dobandite si forme congenitale – Telangiectaziile dobandite sunt de departe cele mai frecvente. Unele au o cauza locala: traumatism, aplicatie prea indelungata de corticosteroizi, radioterapie. Altele sunt consecutive unei boli, care poate fi generala (sarcoidoza, sclerodermie, lupus eritematos) sau nu (cuperoza, angiom stelar, insuficienta venoasa cronica a membrelor inferioare). Altele sunt total izolate, fara cauza cunoscuta. – Telangiectaziile congenitale constituie un simptom al unei afectiuni ereditare complexe: sindromul Rendu-Osler, ataxie-telangiectazie etc. Tratament – Acesta nu se justifica decat in caz de jena estetica si consta in distrugerea locala, prin electrocoagulare sau prin laser cu argon, a telangiectaziilor.

Accelerarea activitatii electrice a nodului sinusal, stimulatorul fiziologic al inimii, la peste 90 de batai pe minut. Poate fi fiziologica, ca in cursul unor exercitii fizice, sau poate fi patologica (boli cardiace, boli pulmonare etc).

Simt prin care sunt primite informatii privind mediul, care sunt percepute prin contact cutanat direct.

Radiografierea trompei uterine prin introducerea in lumenul ei a unei substante de contrast.

Bacterie patogena a omului, responsabila de febra tifoida. Sinonim: Eberth (bacil al lui).

Ablatie chirurgicala a unei vene safene. Safenectomia este indicata in caz de insuficienta venoasa care se afla la originea greutatii resimtite, a durerilor, edemelor sau varicelor membrelor inferioare. Vena fiind scoasa, circulatia continua sa se efectueze in mod normal, in principal multumita trunchiurilor venoase profunde. Desfasurare si efecte secundare – Safenectomia utilizeaza, in general, tehnica numita „stripping” care necesita o anestezie generala sau locoregionala. Este o interventie benigna care poate fi practicata in regim ambulatoriu (fara spitalizare). Dupa incizarea tesuturilor superficiale, safena este sectionata la cele doua capete. Prin incizia inferioara, se introduce un fir special prin vena, care este facut sa inainteze prin vena pana cand iese prin incizia superioara. Unde firul este legat de vena. Tragand treptat de fir de la extremitatea cealalta, se scoate si vena o data cu firul. Safenectomia antreneaza uneori cateva dureri postoperatorii, dar subiectul poate merge normal dupa operatie. Pe traiectul venei apare un hematom, care dispare in cateva zile. Rezultat -Rezultatul safenectomiei trebuie judecat dupa vreo 3 luni de la interventie. In general, rezultatul este bun, atat in ce priveste tratamentul tulburarilor venoase, cat si aspectul estetic al gambei; mai persista uneori mici varicozitati, care pot fi sclerozate ulterior.

Durere in regiunea sacrului.

Zona anatomica unde este situata glanda hipofiza.

Sindromul Rubinstein-Taybi este intalnit la aproape 1 din 125.000 nou-nascuti. Caracteristicile celor diagnosticati cu acest sindrom sunt chip neobisnuit, degete mari, picioare groase, precum si retardare mintala.

Al coloanei vertebrale.

Metoda terapeutica ce consta in administrarea unui medicament care contine un element radioactiv destinat fixarii lui intr-un tesut sau intr-un organ care trebuie iradiat selectiv in scop terapeutic. lodul radioactiv (iod 131) este utilizat de vreo cincizeci de ani in tratamentul bolilor glandei tiroide. Fosforul 32 este utilizat in tratamentul sindroamelor mieloproliferative (producere excesiva de celule sangvine de catre maduva osoasa), indeosebi a poliglobulei primitive (boala Vaquez). Strontiul 89, fosfonatii marcati cu reniu 186 sau cu samariu 153 sunt utilizati pentru atenuarea durerilor din cadrul metastazelor osoase ale cancerelor de prostata, atunci cand hormonoterapia nu mai este eficace, Ytriul 90, reniul 186 sau erhiul 169 sunt injectati sub forma unor solutii coloidale in articulatii cu scopul de a evita distrugerea lor prin fenomene inflamatorii severe: este vorba de sinoviorteza radioactiva, utilizata, in principal, in tratamentul poliartritei reumatoide. In sfarsit, metaiodobenzilguanidina marcata cu iod 131 este intrebuintata in tratamentul paliativ al unor feocromocitoame (tumori ale glandei medulosuprarenale) de natura maligna, cu metastaze viscerale sau osoase, precum si in cel al neuroblastoamelor inoperabile sau rezistente la chimioterapie.

Protectia persoanelor, bunurilor si mediului fata de radiatiile ionizante. Diferite tipuri de radioprotectie – Normele legislative si regulamentare sunt stabilite la scara nationala si internationala pentru a proteja persoanele fata de radiatii. Aceste norme sunt in legatura indeosebi cu radiatiile ionizante, cu instalatiile (localuri, perimetre interzise), cu transportul substantelor radioactive, cu limitarea iradierii populatiei in ansamblul ci si cu supravegherea persoanelor expuse profesional. Pot surveni leziuni atunci cand doza totala de radiatie pentru o expunere depaseste pragul de sievert. Evitarea expunerii constituie cea mai buna protectie. In afara radiatiei naturale, de origine telurica, solara si cosmica de riscurile de iradiere legate de instalatiile si de experimentele nucleare ci vile si militare, exista o iradiere legata de utilizarea medicala a radiatiilor ionizante. Prevenire – In caz de accident nuclear sau de expunere la gaze continand izotopi radioactivi, cea mai buna de a administra cat mai devreme posibil iod neutru, care satureaza tiroida si impedica iodul radioactiv sa se fixeze in ea. Supraveghere – Persoanele expuse accidental sau profesional unei iradieri excesive trebuie sa fie indepartate fara intarziere, mai multi ani, de locul de expunere la iradieri. Daca exista contaminare, se intreprind masurile de decontaminare in blocul medical prevazut in acest scop. Apoi este practicat, chiar imediat un examen clinic si biologic, care este repetat dupa o perioada scurta si apoi dupa una mai lunga.

Tehnica de imagerie medicala bazata pe utilizarea unei camere video care baleiaza, linie cu linie, ecranul unui amplificator de stralucire (aparat care amplifica lumina imaginii radiografice). Semnalul care provine de la camera video este analizat si transformat intr-o suita de numere formate din O si l (codaj binar). Imaginea numerizata astfel poate fi inregistrata de ordinator si tratata: este posibil sa i se moduleze contrastul, sa fie marita, sa fie adnotata si, mai general vorbind, sa i se imbunatateasca atat calitatea, cat si prezentarea. Dupa scanerul cu radiatii X, angiografia numerizata a fost prima aplicatie a radiologiei numerice.

Tehnica de interventie in scopuri de diagnostic sau terapeutice controlata vizual prin intermediul unei aparaturi de imagerie medicala. Radiologia interventionala permite – sub control vizual ecografic sau radiologic – punctiile si biopsiile organelor profunde, drenarea abceselor. Tratamentul anumitor hernii discale din regiunea lombara prin nucleoliza enzimatica (injectarea unei enzime in discul vertebral) sau prin fragmentarea percutanata, tratamentul unor cancere prin perfuzie locala de antimitotice (medicamente anticanceroase), punand la adapost restul organismului fata de efectele nedorite, ori neurochirurgia stereotaxica sunt alte exemple de radiologie interventionala. Radiologia vasculara interventionala comporta mai multe tehnici. Obliterarea unui vas prin intermediul unor particule solide sau al unui cheag sangvin poarta numele de embolizare. Ea este utilizata pentru a provoca oprirea unei sangerari consecutive unei leziuni sau pentru diminuarea abundentei unei hemoragii in cursul unei interventii chirurgicale. Ea mai este folosita pentru a face sa regreseze o leziune vasculara (anevrism). In alte cazuri, imaginea permite sa se controleze introducerea in vase dupa obliterarea acestora – a unor sonde dotate la extremitatea lor cu echipament care este ales in functie de patologia care urmeaza a fi tratata: balonas detasabil pentru a umple punga formata de un vas fragilizat (anevrism), sau un balonas nedetasabil pentru a dilata local o artera ingustata: filtru in forma de „umbrela” pus in vena cava inferioara pentru a proteja plamanii de riscul unei embolii. Aceste tehnici diferite permit sa se evite costurile – si uneori, limitand calea de abordare, riscurile – legate de o interventie chirurgicala clasica. Ele necesita totusi o spitalizare.

Tehnica de laborator care utilizeaza compusi radioactivi conjugati cu antigene in scopul dozarii anticorpilor. Dezvoltata initial pentru dozarea hormonilor circulanti, radioimunologia este utilizata pentru a depista anticorpii prezenti in sangele unui bolnav in timpul unei boli ca lupusul eritematos diseminat sau in timpul unei alergii.

Diagnostic anatomic si clinic intreprins cu ajutorul tehnicilor de radiologie utilizand radiatiile X.

Boala infectioasa grava transmisa de la animalele vertebrate la om si este provocata de un virus ARN din familia Rhabdoviridae. Rabia este boala care afecteaza atat omul, cat si animalele. Virusurile transmise omului prin muscatura unui animal bolnav sau, mai rar, simplu rezervor al acestui virus neurotrop (fixandu-se de preferinta pe sistemul nervos), ating direct celulele cerebrale, provocand o meningoencefalita ireversibila fatala in 5 pana la 20 zile. Cauze – Vehiculul contaminarii este saliva, foarte bogata in virus la animalul turbat inca din perioada de incubare; de asemenea, boala este contractata uneori prin simpla lingere a unei plagi. Animalele implicate in transmisia rabiei sunt lupul (Asia), cainele salbatic (America de Sud), vulpea (Europa), liliecii carnivori (America), dar toate mamiferele pot fi ele insele victime ale bolii si pot deveni astfel periculoase pentru om (calul, berbecul, cainele domestic etc.). In Franta, vulpea turbata constituie o adevarata problema in toata partea de nord-est a tarii. Simptome si semne – Boala debuteaza, dupa o incubatie de aproximativ 3 saptamani – dar uneori mult mai indelungata, prin dureri localizate in zona plagii de inoculare, urmate de tulburari ale starii de spirit: un sentiment de teama si, in mod deosebit, o hidrofobie (teama de apa, bolnavul refuzand orice i se da sa bea) si o aerofobie (teama de miscarile de aer). Boala se mai manifesta prin accese de febra, tremuraturi, contracturi, prin aparitia unor spasme dureroase la cea mai mica excitatie, printr-o modificare a vocii si printr-o salivatie intensa. Boala nervoasa debuteaza la putin timp dupa aceasta; ea poate surveni sub forma unei encefalite care ajunge repede la starea comatoasa, constand in tulburari ale starii de constienta si in paralizii flasce care sunt cauzate de un deficit motor asociat cu tulburari ale tonusului muscular (rabie paralitica); ea mai poate sa se prezinte ca o stare de excitatie furioasa (rabie furioasa), in care contracturile sunt exacerbate in crize generalizate ce preced moartea; aceasta survine intr-un interval de X zile din cauza tulburarilor respiratorii sau a unei atingeri inflamatorii a miocardului (miocardita virala). Aceste semne se asociaza cu febra, in general, foarte ridicata (41 „C) si cu hipersalivatie caracteristica. Diagnostic – Acesta este asigurat prin cautarea virusului in saliva (cultura, microscopie electronica) sau mai simplu, prin serologie sangvina comparata cu cea a lichidului cefalorahidian. Tratament – Acesta nu este eficace decat pana la aparitia semnelor clinice ale bolii, dupa care evolutia este influentabila fatala; de asemenea, ea trebuie intreprinsa cat mai devreme, in caz de muscatura suspecta, mai intai trebuie curatata plaga cu apa si sapun sau cu solutii antiseptice, se administreaza un ser (sau rapel vaccinal) antitetanic si antibiotice. Animalul presupus atins de rabie trebuie pus sub observatie veterinara timp de 15 zile. Daca animalul a fost omorat, creierul lui trebuie examinat pentru determinarea la examenul microscopic daca sunt sau nu prezenti corpusculii Babes-Negri (formatiuni alungite care se afla in neuronii subiectilor atinsi de rabie, atunci trebuie ca persoana in cauza sa se adreseze centrului antirabic cel mai apropiat, care decide daca sa se faca sau nu o vaccinare antirabica (6 doze injectate pe o perioada de 3 luni), insotita, in caz de muscatura grava (a fetei) de o seroterapie specifica (ser antirabic sau imunoglobuline umane specifice antirabice). Vaccinul initial, obtinut plecand de la maduva spinarii de iepure, era responsabil de complicatii neurologice serioase; vaccinul utilizat actualmente este obtinut pe culturi celulare si nu antreneaza nici o complicatie nervoasa. Prevenire – Vaccinul antirabic este utilizat in scop preventiv in profesiunile cu risc: veterinari, agricultori, paznici, forestieri etc. El se administreaza in doua doze la interval de o luna cu rapel la 1 an si la 3 ani dupa prima vaccinare. Nu exista contraindicatii ale acestei vaccinari, chiar si in timpul sarcinii. Rabia animala se traduce prin modificari ale comportamentului obisnuit al animalului: daca este un animal domestic, el devine agresiv in mod anormal si fara motiv; daca este un animal salbatic se indreapta spre om in loc sa se indeparteze. Astfel de modificari comportamentale trebuie sa atraga atentia, mai ales cand sunt insotite de tulburari ale mersului si de hipersalivatie. Prevenirea rabiei animale consta in vaccinarea tuturor animalelor domestice, iar cea a vulpilor devine posibila multumita unui vaccin oral (cocoloase de mancare cu vaccin raspandite in aria de activitate a acestor animale). Aceasta prevenire este intarita prin controlul sanitar veterinar la frontiere, prin izolarea animalelor muscate si prin strangerea animalelor vagabonde. Sinonim: turbare.

Distrugere a tesutului muschilor striati, antrenand eliberarea in sange a unui pigment muscular toxic, mioglobina. Cauzele pot fi numeroase, un traumatism important cu strivire (sindromul Bywaters) sau, mai rar, exercitiul muscular intens, crizele convulsive prelungite, electrocutarea, intreruperea circulatiei sangvine intr-un membru, etc. Aceasta boala se manifesta prin dureri ale muschilor atinsi si printr-o coloratie mai inchisa a urinelor. Mioglobina fiind eliminata prin rinichi, antreneazaa o insuficienta renala acuta. Tratamentul va fi cel al cauzei, iar in caz de insuficienta renala acuta, se va realiza un tratament prin dializa timp de cateva zile sau saptamani.

Afectiune a pielii, care consta in aparitia unor ulceratii la nivel cutanat, mai ales la nivelul membrelor inferioare. Etiologia este incomplet cunoscuta; se presupune ca ar fi o tulburare a sistemului imunitar.

Boala cauzata de contaminarea cu virus herpetic a unui sugar atins de o eczema intinsa. Sindromul lui Kaposi-Juliusberg se caracterizeaza prin pustule adesea hemoragice care se intind rapid de pe fata pe intregul corp. Starea generala a copilului este alterata, febra este ridicata. Tratament si prevenire -Tratamentul este urgent si necesita spitalizarea copilului si medicatie antivirala (aciclovir). Vindecarea este rapida. Prevenirea consta, in principal, in impiedicarea oricarei persoane afectate de un herpes bucal (buton de febra) sa aiba vreun contact cu un sugar suferind de eczema. Sinonim: Kaposi Juliusberg (sindrom al lui).

Origine a nervului optic situata pe retina, pe fundul ochiului, unele unesc fibrele optice iesite din celulele ganglionare ale retinei.

1. Aplicare pe o plaga a compreselor mentinute cu bandaje sau cu banda adeziva si destinate sa protejeze leziunea, acoperita astfel, de socuri si de infectie 2. Material utilizat pentru protejarea si ingrijirea unei plagi. Exista diferite feluri de pansamente care exercita, in functie de caz, o actiune cicatrizanta, absorbanta, dezinfectanta sau compresiva. Pansamentul uscat – Acest pansament se caracterizeaza prin utilizarea de comprese neimpregnate, mentinute printr-o banda adeziva si care acopera o plaga simpla, curatata in prealabil cu ajutorul unei comprese sterile imbibata intr-un produs antiseptic. Pansamentul umed – Acest pansament poate fi de doua feluri. – Pansamentul alcoolizat este constituit din comprese imbibate in alcool, in general de 70, si acoperite cu un strat gros de vata si apoi de un bandaj. Acest pansament provoaca o vasodilatatie locala si o actiune antiinflamatorie si calmanta. El se aplica indeosebi pe panaritii si pe plagile foarte infectate. Acest pansament trebuie reinnoit cu regularitate, cel putin de 4 ori pe zi. – Pansamentul pe baza de pasta antiflogistica are o actiune decongestionanta si antiseptica. El este utilizat mai ales in caz de dermatoza acuta si zemuinda. Pasta, incalzita la bain-marin, se pune intre doua comprese, mentinute daca este posibil printr-un bandaj. Pansamentul este aplicat cu grija, cu scopul de a evita o arsura pe zona inflamata. El trebuie sa fie reinnoit de doua ori pe zi. Pansamentul gras -Acest pansament este format dintr-o compresa si substanta grasa. Pansamentul gras favorizeaza cicatrizarea. El nu adera la plaga si permite reconstituirea epidermului. – Pansamentele grase preunse sunt facute din tifon impregnat cu ulei, camfor, amestecuri de produse cu actiune antiinflamatorie si antibiotica sau doar cu antibiotice – Pansamentele grase pe baza de pomada sau balsam sunt acoperite cu comprese uscate, mentinute cu banda adeziva. Substantele utilizate au proprietati protectoare si favorizeaza regenerarea epidermului. Pansamentul pelicula -Acest pansament se obtine prin pulverizarea unei substante, cu ajutorul unui aparat de aerosoli. El se aplica de plagile in curs de cicatrizare si realizeaza o protectie cutanata invizibila, sterila, permeabila la aer, constituita dintr-un film (pelicula) de material plastic sau acrilic. Pansamentul compresiv – Acest pansament, care exercita o presiune asupra plagii, este aplicat atunci cand plaga sangereaza. El este mentinut cu ajutorul unei benzi elastice adezive timp de maximum 20 de minute.

Radiografie care permite vizualizarea pe un singur cliseu a arcadelor dentare, a maxilarelor si a partilor inferioare ale foselor nazale si ale sinusurilor maxilare.

Glanda de forma alungita, situata langa stomac, avand secretie mixta, care ajuta la digestia hranei si la reglarea zaharului in organism.

Medicament cu eficacitate de moment.

Parte posterioara a palatului, care separa cavitatea bucala de nazofaringe (partea faringelui situata in spatele foselor nazale). Marginea posterioara a valului palatin prezinta in mijloc lueta (omusorul) si, de fiecare parte a acestuia doua pliuri, stalpii palatini, de care sunt lipite amigdalele sau tonsilele palatine. Patologie – Aceasta poate fi tumorala (tumora benigna sau maligna), malformativa (fanta a valului palatului, ori fenta velara) ori neurologica (pamlizie). Valul palatului este deosebit de lung la persoanele care sforaie, ceea ce conduce la propunerea ablatiei sale partiale (faringoplastie) in tratamentul sforaitului. Sinonime: val palatin sau al palatului, palat musculomembranos.

Aliment fabricat din faina, apa, sare si drojdie, framantat, fermentat si copt in cuptor. Painea este un aliment esentialmente bogat in glucide (intre 49 si 58%), dar mai aduce si proteine (8%) si apa aproximativ 30%). In plus, painea contine minerale, ramane din grupul B si fibre, in cantitati mai importante in painea integrala decat in painea alba. Valoarea energetica pe zi este intre 244 si 274 kilocalorii pe 100 grame. Cantitatea medie recomandata pentru un adult este cuprinsa intre 280 si 350 grame pe zi.