Irina Lungu

Grefa cutanata libera de piele totala.

Macrofage fixe fagocitare inglobate in sistemul reticulohistiocitar.

Afectiune endemica in China (in provincia Keshan) caracterizata prin aparitia unei cardiomiopatii cu evolutie variabila, care poate merge pana la tulburari grave de ritm si soc cardiogen. Afecteaza in principal femeile si copiii. In etiologia este se pare ca este implicat deficitul de seleniu din sol.

Inflamatie care afecteaza simultan corneea si uvea.

Proteza optica transparenta care se implanteaza in cornee pentru a inlocui o zona opacifiata.

Deformare in forma de con a corneei legata de o subtiere a acesteia ca urmare a unei anomalii a colagenului sau. Un keratocon, de cauza necunoscuta, prezinta adesea un caracter ereditar si poate insoti alte anomalii ca trisomia 21 (mongolismul) sau atopia (predispozitia la alergie). Simptome si semne -Keratoconul se manifesta printr-un astigmatism care apare tardiv, creste treptat si devine din ce in ce mai neregulat. In paralel, corneea continua sa se subtieze si pot aparea opacitati in jurul zonei deformate, antrenand o scadere a acuitatii vizuale. In majoritatea timpului evolutia este foarte lenta, intinzandu-se pe mai multi ani. Tratament -Acesta face apel la corectarea astigmatismului cu ochelari apoi, atunci cand acesta devine prea important, cu lentile de contact de un anumit fel. Pentru a preveni perforarea corneei foarte subtiate, este necesar sa se procedeze la o grefa de cornee, care da rezultate deosebit de satisfacatoare in majoritatea cazurilor. Sinonim: keratoconus.

Denumire generica a tuturor inflamatiilor corneei. Ea se manifesta prin roseata conjunctivei, durere vie, lacrimare, clipit, fotofobie. Instilatia de colir cu fluoresceina arata o alterare a epiteliului cornean. Keratita poate fi de origine microbiana, virala, micotica, medicamentoasa sau alergica, de unde existenta a numeroase tipuri de keratita.

Aparitie treptata a keratinei (substanta fibroasa si rezistenta) intr-un tesut. Keratinizarea este un proces fiziologic al epidermului permitand acestuia sa-si formeze stratul sau cel mai de suprafata, protector indeosebi.

Proteina caracteristica a epidermului. Diskeratozele sunt afectiuni cutanate in care keratina se dezvolta in mod anormal, antrenand perturbatii locale ale functiilor cutanate; natura lor (canceroasa, virala) si aspectul lor sunt foarte diverse. Keratozele, ca durilloanele si verucile, sunt caracterizate printr-o ingrosare cenusie, tare, aspra, neplacuta la pipait, a stratului cornos al epidermului; ele sunt tratate prin aplicarea de keratolitice (medicamente destinate distrugerii keratinei).

Metoda de aspirare a continutului uterin. Este indicata pentru a goli continutul uterin fie cu ocazia unei intreruperi voluntare a cursului sarcinii, fie dupa un avort spontan incomplet.

Nivel al potasiului in plasma sangvina. Kaliemia este cuprinsa in mod normal intre 3,5 si 5 milimoli la litru. Acest nivel este mentinut constant multumita actiunii aldosteronului, hormon care regleaza echilibrul intre sodiu si potasiu moduland excretia lor renala. Sinonim: potasemie.

Prefix indicand o pozitie langa elementul indicat de cuvantul la care este atasat.

In limbaj medical, jonctiunea este zona sau punctul in care doua tesuturi sau structuri diferite intra in contact.

Tulburare de limbaj caracterizata printr-o exprimare neinteligibila, cu sunete fara semnificatie. Poate fi intalnita in afazia motorie, demente, leziuni cerebrale.

Manifestare a epilepsiei de lob temporal, exprimata prin lipsa sentimentului de cunoastere a mediului familial.

Elemente chimice care au acelasi numar de ordine in tabloul lui Mendeleev, dar difera intre ei prin masa atomica.

Prescurtare folosita, in functie de context pentru: – intrerupere voluntara a sarcinii – insuficienta ventriculara stanga.

Inflamatie a ileonului si a colonului indelungata, manifestata prin diaree, anemie, febra si leziuni cu caracter ulcerativ.

Factorul de crestere insulin-like care include IGF-I si IGF-II.

Medicament antiviral care contine iod si care inhiba dezvoltarea virusurilor – este folosit in tratarea infectiilor herpetice.

Denumire data manifestarilor cardiace de cauza exclusiv ventriculara.

Termen preluat din vechea teorie umorala si insemnand initial o constitutie particulara a unui individ, datorita unui anumit amestec al umorilor fundamentale. A fost utilizat apoi pentru a desemna reactivitatea patologica a unei persoane fata de diverse substante (alimente, medicamente, polen,etc.) care nu provoaca nici o reactie suparatoare la majoritatea indivizilor. Astazi, fiind cunoscut ca este vorba de reactii alergice, termenul a iesit din uz. Idiosincrazie psihica – repulsie nemotivata fata de obiecte, persoane, fenomene din mediul inconjurator.

Care se refera la o actiune evocata printr-o idee.

Icter prelungit pe o perioada de cateva saptamani dupa nastere la copiii alaptati la san, la care nu a fost decelata nici o cauza.

Conceptie materialista in medicina care explica toate procesele fiziologice numai prin legi ale fizicii.

Parte a alchimiei care se ocupa cu aplicarea chimiei in medicina.

Boala ereditara provocata de acumularea anormala a compusilor glucidici (mucopolizaharide) in viscere, rezultand dintr-un deficit intr-o enzima, alfa-hialuronidaza. Gena purtatoare a bolii trebuie sa fie primita si de la mama si de la tata pentru ca boala sa se dezvolte la copil. Copiii afectati pot parea normali la nastere, simptomele bolii nemanifestandu-se intre 6 si 12 luni, agravandu-se cu timpul. Se observa opacitati corneene, alteratii osoase vizibile pe o fata in forma de burlan, un ficat si o splina anormal de mari, o intarziere mintala si, uneori, tulburari cardiace. Boala poate fi diagnosticata inainte de nastere prin dozarea activitatii enzimei responsabile.

Afectiune neurologica ereditara a adultului caracterizata prin asocierea miscarilor anormale (coree), tulburarilor mintale si a unei deteriorari intelectuale. Miscarile unui subiect atins de coree sunt involuntare, ample: rapide, sacadate. Tulburarile psihice severe (anxietate, iritabilitate, depresie) sunt insotite de o deteriorare intelectuala care progreseaza pana la dementa. Primele simptome apar intre 35 si 50 ani. Din cauza aparitiei tardive a simptomelor, o persoana atinsa de coreea lui Huntington poate avea copii inainte de a sti ca sufera de aceasta boala. Tratament – Singurul tratament cunoscut actualmente este prescrierea de medicamente neuroleptice, care amelioreaza miscarile. Descoperirile recente asupra genei lui Huntington lasa sperante de a se ajunge la un tratament al bolii.

Boala ereditara caracterizata prin acumularea de compusi glucidici (mucopolizaharide) in viscere si printr-un deficit in iduronat-sulfat sulfataza, o enzima continuta in lizozomi (formatiuni intracelulare). Boala lui Hunter se transmite prin unul dintre cei doi cromozomi X ai mamei si doar baietii sunt afectati. Ea se semnaleaza printr-o supraincarcare a urinei in polizaharide, prin alterari osoase vizibile pe un facies in forma de burlan, printr-un ficat si o splina anormal de mari, prin tulburari cardiace si printr-o intarziere mintala. Boala lui Hunter poate fi diagnosticata inainte de nastere prin dozarea activitatii enzimei responsabile.