Irina Lungu

Inflamatie, acuta sau cronica, a glandei lacrimale.

Compozitie Extract de Ruscus aculeatus continand 22% heteroside sterolice 150 mg; Hesperidin metil chalcona 150 mg; Acid ascorbic 100 mg. Excipient pentru o capsula: talc, stearat de magneziu, silice coloidala (aerosil R972), polioxietilenglicol 6000. Compozitia invelisului capsulei: corpul- galben de quinolina E104, galben E110, bioxid de titan E171, gelatina; capul- galben oranj S, bioxid de titan E171, gelatina.

Tratamentul care are ca rezultat vindecarea, lecuirea.

1. Regiune delimitata a corpului pe care se practica o interventie chirurgicala. 2. Bucata sterila de tesatura sau hartie aplicata pe piele si care delimiteaza zona ce face obiectul unei interventii chirurgicale.

Segment al membrului inferior care uneste gamba cu piciorul, format din articulatia tibiotarsiana si din tesuturile care o inconjoara. Patologie – Glezna sufera adesea traumatisme: entorse si fractura lui Dupuytren. – Entorsa este cauzata de o miscare fortata a piciorului spre inauntru, care genereaza o intindere sau o ruptura a fasciculelor ligamentului lateral extern. – Fractura lui Dupuytren, cauzata de o miscare fortata a piciorului in afara, este o fractura bimaleolara care necesita o reducere de urgenta pentru a evita o deformatie persistenta. Sinonim: glezna.

Dispozitiv de masurat caldura.

Semn clasic al inflamatiei care semnifica o crestere a temperaturii zonei inflamate.

Ansamblu al conducturilor organice goale sau pline situate unul in prelungirea celuilalt si vehiculand fluidele sau influxurile. Caile biliare, de exemplu, transporta bila elaborata de catre ficat pana in intestinul subtire (duoden); caile optice transmit senzatia vizuala primita pe retina pana la cortexul cerebral al lobului occipital. Caile trebuie sa fie deosebite de aparate si de sisteme, ele constituind elemente componente ale acestora din urma: caile biliare fac parte din aparatul digestiv, caile optice – din sistemul nervos, de exemplu. Sinonim: tract.

Structuri nervoase care transmit senzatia vizuala a retinei la cortexul occipital al creierului. Leziunile cailor optice pot fi urmarea unor boli vasculare, inflamatorii, degenerative si indeosebi tumorale. Tratamentul lor depinde de cauza lor. – Atingerea unui nerv optic, pe traiectul sau intre globul ocular si chiasma, se manifesta printr-o scadere a vederii la ochiul al carui nerv este lezat. – Atingerea chiasmei oculare se traduce printr-un deficit al campului vizual, variabil dupa localizarea leziunii. Atingerea chiasmei in portiunea ei laterala provoaca un deficit in campul vizual nazal de pe aceeasi parte; atingerea chiasmei in partea sa mediana antreneaza un deficit in campul vizual al ambilor ochi (hemianopsie bitemporala). Sinonim: tract optic.

Conditie caracterizata printr-o predispozitie de a forma calculi.

Sindrom caracterizat prin depuneri anormale de calciu in tesuturi sau organe. Calcinoza poate atinge diferite tesuturi ale corpului, in special pielea si cartilajele. Ea poate fi generalizata sau localizata (in special la nivclul urechii sau burselor). Tratamentul calcinozei este cel al cauzei sale directe. Chirurgia nu se impune decat pentru cazurile dureroase.

Depunere a calciului in tesuturi. Calcificarea este cel mai des un proces normal de fixare a calciului in tesutul osos, contribuind in mod major la soliditatea acestuia. Uneori, calcificarea, anormala, se produce in tesuturile moi. Ea este cel mai des consecinta unor alterari locale ale tesuturilor: leziunea ateromatoasa intr-o artera, hematomul intr-un tendon sau o articulatie, alterarea cartilaginoasa legata de o condrocalcinoza articulara, necroza tuberculoasa intr-un plaman, necroza tumorala la un cancer de san. Sinonim: calcifiere.

Parte posterioara a piciorului. Scheletul calcaiului este constituit din osul calcaneu; el formeaza punctul de sprijin posterior al piciorului. Afectiunile calcaiului pot rezulta fie dintr-o atingere a calcaiului (calcaneita, osteocondrita a calcaneului la adolescent, fractura etc.), fie a tendonului lui Ahile, care se insera pe calcaneu, sau inca mai poate fi o consecinta a prabusirii podului plantar, de exemplu in cazul unei imobilizari prelungite. In toate cazurile, un exces de greutate sau o tulburare statica a piciorului (orientare defectuoasa a axei calcaneului, indeosebi) pot agrava simptomele.

Strat (mucoasa) care captuseste peretii uterului in timpul sarcinii, fiind eliminata dupa nastere. Sinonim: decidua.

Insuficienta renala acuta ce survine in caz de afectare grava a musculaturii. Sindromul lui Bywaters survine ca urmare a leziunilor intinse ale muschilor scheletici, provocate prin fenomene de compresie sau zdrobire. El este consecinta eliberarii in circulatia sangvina a unui pigment continut in mod normal in celulele musculare, mioglobina. Prezenta in cantitate mare in sange, aceasta devine rapid toxica si blocheaza tubulii renali, ceea ce provoaca o insuficienta renala acuta. Tratamentul face cel mai des apel la hemodializa, vindecarea efectuandu-se, in general, fara sechele. In paralel, un tratament chirurgical al leziunilor musculare se dovedeste uneori a fi necesar. Sinonim: sindrom de zdrobire.

Malformatie caracterizata printr-o fanta a buzei superioare si/sau a palatului. Sinonim: fanta labiopalatina.

Boala parazitara cauzata de infestarea celulelor pielii si mucoaselor (in particular cele ale fetei) cu protozoarele flagelate din genul Leishmania. Leishmaniozele cutaneomucoase se intalnesc mai ales in America Centrala si in America de Sud. Contaminare – Parazitul, care masoara cativa microni in diametru, este gazduit de animale si se transmite prin intepatura micilor insecte din genul Phlebotomus sau Lutzomiya. Intepatura insectelor femele este dureroasa (insectele masculi nu inteapa). Simptome – Leishmaniozele cutaneomucoase se manifesta prin ulceratii pe fata, care pot lasa cicatrice, chiar mutilari insemnate. Durata de evolutie a bolii este variabila si se poate intinde pe mai multi ani. Tratament – Injectarea directa in ulceratiile bolnavului a unor medicamente ca antimoniatul de meglumina, lomidina, amfotericina B sau stibiogluconatul de meglumina accelereaza vindecarea. Sinonim: leishmanioza cutaneomucoasa.

Adenovirus din familia papovavirusurilor. B.K. virusul este caracterizat printr-o lunga perioada de latenta; el este responsabil de o encefalita demielinizanta cu evolutie lenta. Aceasta encefalita rara, dar observandu-se in cazurile de imunodepresie (SIDA, grefa renala), este prima boala de acest tip care a fost raportata categoric la un virus. B.K. virusul nu trebuie sa fie confundat cu bacilul lui Koch, raspunzator de tuberculoza.

Calozitate dureroasa pe un deget de la picior.

Esofagul Barrett este o afectiune in care epiteliul scuamos normal care captuseste esofagul este inlocuit cu un epiteliu columnar datorat refluxului gastro-esofagian sau, ocazional, esofagitei corozive.

Ramura a medicinei care studiaza actiunea profilactica si curativa a apelor termale sau minerale si a namolurilor.

Boala parazitara a colonului cauzata de infestarea cu Balantidium coli. Balantidioza, prezenta pe toata suprafata globului, dar mai ales in zona tropicala, afecteaza porcul si, mai rar, omul. Contaminarea se face prin parazitii inchistati (chistul fiind forma de rezistenta a protozoarelor in mediul exterior), prin ingerarea apei infestate sau a carnii de porc insuficient gatita. Aceasta zoonoza (boala a animalului transmisibila la om) se traduce printr-o dizenterie cu scaune mucoase si sangerande, prin dureri abdominale si, uneori, prin hemoragii intestinale, o peritonita si o colita cronica.

Prezenta a bacteriilor in urina. Desi urina este in mod normal sterila, o bacteriurie nu este sinonima intotdeauna cu o infectie a cailor urinare. In fapt, urina poate fi contaminata in momentul emisiei sale sau al prelevarii: atunci se vorbeste de bacteriurie nepatologica. Pentru ca o bacteriurie sa fie „semnificativa” (adica ea sa ateste o infectie a vezicii, a uretrei sau a rinichilor), sunt cerute criterii foarte stricte, mai ales un numar de bacterii mai mare de 10.000 pe mililitrul de urina. Germenii prezenti in urina se cauta cu ajutorul unui examen citobacteriologic al urinii (E.C.B.U .), asociat cu o numaratoare de germeni.

Este o ingrosare anormala a uneia sau mai multor unghii de la degetele de la maini sau de la picioare. Sinonim: scleronichie.

Tratament prin imbogatirea in oxigen a aerului inspirat. Oxigenoterapia constituie unul dintre tratamentele hipoxiei (oxigenarea insuficienta a tesuturilor) cauzata de o insuficienta respiratorie. Ea este utilizata atat in mod temporar, in afectiunile acute (infectie, edem), cat si in mod indelungat si zilnic, in afectiunile cronice (bronsita cronica evoluata, de exemplu). In anumite insuficiente respiratorii cronice, tratamentul, efectuat la domiciliu, este cvasicontinuu. Tratamentul amelioreaza imediat starea si calitatea vietii subiectului si, pe termen lung, evolutia bolii. Desfasurare -In mediu spitalicesc, oxigenul poate fi furnizat prin conducte care ajung pana la patul bolnavului (fluide medicale). Exista, de asemenea, butelii si canistre cu oxigen comprimat sau lichid, utilizabile oriunde. De altfel, daca debitul necesar nu este prea ridicat, se recurge la extractoare de oxigen pornind de la aerul ambiant. Oxigenul ajunge la pacient pe cale nazala, cu ajutorul unei mici sonde sau al unei masti. El mai poate fi furnizat si printr-o canula de traheotomie sau de catre un respirator artificial. Atunci cand oxigenoterapia este practicata la domiciliu, bolnavul trebuie sa fie instruit pentru a deprinde utilizarea aparatelor.

1. Element constitutiv fundamental al materiei vii, in acelasi fel ca si carbonul, hidrogenul si azotul. 2. Gaz incolor, inodor, constituit din doi atomi de oxigen (02), care formeaza partea de aer necesara respiratiei. Oxigenul reprezinta, in volum, aproximativ o cincime din aerul atmosferic. In organism, el este vehiculat in sange dupa fixarea sa pe hemoglobina globulelor rosii. Acest oxigen este cedat tesuturilor, unde intervine in respiratia celulara (reactii de oxidoreducere producatoare de energie).

Acumulare in diferite tesuturi ale organismului, si cu precadere in rinichi, de cristale de malat de calciu, legata de o productie excesiva de acid oxalic Oxaloxa este o boala ereditara. Boala, care se manifesta in general din frageda copilarie, se traduce prin colici nefretice si mai ales printr-o insuficienta renala cronica. Atunci cand insuficienta renala este intr-un stadiu foarte avansat, o epurare a sangelui prin hemodializa devine indispensabila. Sinonim: hiperoxalurie congenitala.

Celula rezultata din diviziunea unei ovogonii, gamet femel produs de ovar.

Disciplina medicala care se dedica prevenirii, diagnosticarii si tratarii bolilor si anomaliilor care afecteaza gura si dintii.

Distrugerea morfologica a tesuturilor dentare, prin vicii metabolice sau inflamatorii.