Irina Lungu

Metoda de examinare clinica a bolnavului utilizand mainile si degetele pentru a culege prin simtul tactil informatii utile in vederea stabilirii diagnosticarii. Palparea se efectueaza cu palma unei maini sau cu ambele maini puse de-a latul pe regiunea de examinat, ceea ce permite aprecierea amplasarii, formei, volumului si consistentei (moale, tare, dur, elastic) organului sau leziunii examinate. Palparea regiunii inimii, de exemplu, permite medicului sa perceapa vibratiile neobisnuite, provocate de trecerea anormala a sangelui in inima in caz de stenoza mitrala.

Aspect al pielii si al mucoaselor mai deschis decat de obicei. Aceasta poate fi provocata de o diminuare a cantitatii de sange care circula in vasele capilare ale pielii. Aceasta poate fi cauzata la randul ei de o scadere a tensiunii, de o reducere a debitului sangvin sau de o ingustare a vaselor, legate de frig sau emotii, sau de o obstructie a unui vas de catre un cheag. Paloarea mai poate fi provocata de o anemie.

Tulburare de limbaj, caracterizata prin repetarea involuntara, a unui cuvant sau a unei propozitii, in intregime sau partial, spuse de el. Tratamentul trebuie facut asupra bolii responsabile.

Tratament prin expunere la soare.

Boala ereditara legata de o anomalie a transportului unor acizi aminati. Tratamentul bolii consta in administrarea pe toata durata vietii a vitaminei PP.

(despre nucleul celular) Care poseda numai jumatate din numarul de cromozomi.

Virus A.R.N. din familia Bunyaviridae, responsabil de febra de Coreea, febra hemoragica cu insuficienta renala. Sinonim: Haantan (virusul lui).

Afecteaza vederea si auzul la aproximativ 70 milioane de indivizi din intreaga lume. – Deficientele vizuale cuprind indeosebi atingerile de acuitate vizuala (cecitate sau scaderea acuitatii vizuale), ingustarile campului vizual si atingerile pleoapelor si ale muschilor oculomotori. – Deficientele auditive se caracterizeaza printr-o acuitate auditiva insuficienta. Cauze – Cauzele handicapurilor senzoriale sunt variate: accidente, infectii, atingeri congenitale sau foarte precoce etc. Factori specifici pot, de asemenea, sa intervina in geneza unor astfel de deficiente. Astfel, foamea, lipsa de oxigen si epidemiile proprii tarilor in curs de dezvoltare cauzeaza handicapuri vizuale grave: tarile in curs de dezvoltare totalizeaza 80% dintre orbi. In ce priveste surditatea si hipoacuzia, acestea pot fi legate de toxicitatea unor medicamente, de expunerea la zgomot, de un barotraumatism (de exemplu de plonjare submarina prost controlata); de imbatranire. Tratament – Este de fiecare data cel al cauzei. In plus, se cauta compensarea deficientei: proteze auditive si vizuale (ochelari si lupe), implanturi cohleare, ajutoare tehnice (utilizarea microordinatoarelor capabile sa transpuna scrisul obisnuit in scrisul Braille sau sa sintetizeze vocea, subtitrarea emisiunilor televizate).

Definitie – Proeminenta mediala a capului primului metatarsian, asociata deplasarii laterale a halucelui (degetul mare), ce da impresia falsa si larg raspandita a unei productii de os/cartilaj de tip tumoral. Cauza – Conformatia particulara a antepiciorului, mostenita pe linie materna; incaltamintea, pe nedrept acuzata, este doar un factor agravant si nu unul cauzator/favorizant. Clinic – Deformatia specifica, numita popular „mont”, este insotita de jena locala sau durere articulara, uneori inflamatii/bursite, mers tot mai dificil si dificultati in portul incaltamintei. Diagnostic – este pur clinic, radiografiile fiind utile doar pentru estimarea procedeului chirurgical necesar. Tratament – Tratamentul conservator consta in evitarea conflictului mecanic local prin adaptarea incaltamintei si portul unor dispozitive textile/siliconice. Cel chirurgical necesita reaxarea halucelui cu primul metatarsian; se aplica cu succes la orice varsta, cu o evolutie simpla si previzibila, lipsita de dureri si recidive, mersul putand fi reluat precoce.

Deformatie a articulatiei metatarso-falango-sesamoidiene, datorata degenerarii cartilajului articular si manifestandu-se prin rigiditate progresiva, osteofitoza exuberanta si mers dificil. Conceptia de tratament se adreseaza factorului cauzator al suferintei si este diferita de cea a hallux-valgus-ului (monturi).

Respiratie urat mirositoare, care poate fi determinata de o stare proasta bucodentara (gingivita, parodontita), de o stare de stress emotional sau de diferitele infectii ale nasului sau gatului. Tratamentul este al bolii de baza. Halena mai apare la unii bolnavi cronici, in special la persoanele cu insuficienta renala. Cand scade cantitatea de saliva, cresc conditiile de degajare a unui miros urat. Acest fenomen apare in cazul unor boli sau a unor terapii. De asemenea, este un fenomen propriu fumatorilor, la care halena se asociaza cu un alt miros, cel specific de tigara.

Aer care iese din plamani prin expiratie – dar si respiratie neplacut mirositoare. Cand halena este neplacuta, fetida, urat mirositoare, se numeste halitoza.

Haemophilus influenzae – bacterie care apartine genului Haemophilus, avand forma cocobacilara, dimensiuni reduse, este imobila si Gram-negativa. Poate determina diverse infectii (infectii acute respiratorii, meningita la copii mici etc.)

Necroza ischemica epifizara a capului humeral. Epifizita capului humeral.

Test de depistare neonatala a fenilcetonuriei. Testul lui Guthrie este practicat sistematic la nou-nascut. Scopul lui este de a diagnostica fenilcetonuria, boala ereditara cauzata de o acumulare de fenilalanina, care provoaca, in absenta tratamentului, o intarziere mintala. Testul, de obicei practicat intre a 8-a si a 14-a zi de viata, consta in dozarea fenilalaninei plecand de la cateva picaturi de sange ale copilului, recoltate pe hartie de filtru apoi puse in contact cu o cultura de bacterii a caror crestere este stimulata de catre fenilalanina, cresterea bacteriana fiind proportionala cu concentratia acesteia in sange. In caz de rezultat pozitiv (concentratie de fenilalanina mai mare de 20 miligrame pe mililitru), diagnosticul este confirmat prin alte examene mai precise, care permit sa se instituie fara intarziere un regim alimentar sarac in fenilalanina (restrictie protidica), necesar tratarii bolii.

Care are capacitatea de a favoriza aparitia gusei.

Crestere de volum a tiroidei insotita de hipofunctia acesteia, secundara deficitului de iod dintr-o regiune geografica (zona endemica).

Cavitate a fetei ce formeaza segmentul initial al tubului digestiv si asigura functiile digestiva, respiratorie si fonatorie. Gura este limitata in partea de sus de palat, structura osoasa prelungita prin valul palatin; in partea de jos, prin planseul bucal, format, in principal, de limba. Gura participa la functiile de fonatie, servind drept cavitate: – de rezonanta si de modulare pentru sunetele produse in laringe; – de digestie, asigurand degradarea alimentelor inainte de deglutitie, datorita enzimelor salivare; – de respiratie, inlocuind respiratia nazala atunci cand aceasta este impiedicata (dar aceasta suprima efectele benefice ale foselor nazale: incalzirea aerului si eliminarea particulelor); – de gustare, permitand senzatiile gustative datorita papilelor linguale. Gura poate fi sediul unor malformatii, infectii sau tumori.

Imbinare (punerea cap la cap) chirurgicala a stomacului si jejunului.

Inflamatie a stomacului si a intestinului care provoaca tulburari digestive acute: in general trecatoare. O gastroenterita este de cele mai multe ori de origine infectioasa, virala (adenovirus, coronavirus, rotavirus, virusul lui Norwalk) sau bacteriana (salmonelle, shigelle, stafilococi) si ele se contracteaza prin ingestia de apa sau de alimente contaminate sau chiar prin transmisia orofecala (fecale duse la gura prin intermediul mainilor); astfel de forme apar intr-o maniera epidemica in colectivitate. O gastroenterita poate surveni, de asemenea, in caz de intoleranta alimentara sau medicamentoasa. O gastroenterita se traduce printr-o diaree de intensitate variabila care survine de cele mai multe ori brusc, este insotita de dureri gastrice, abdominale, si formele cele mai grave pot antrena o deshidratare. Tratamentul consta, in principal, in odihna si in absorbtia de importante cantitati de lichide carora li s-au adaugat zahar si sare de bucatarie pentru a compensa apa si electrolitii pierduti prin diaree si vome. De asemenea, se pot administra pacientului carbune medicinal si un antiseptic intestinal. Formele cele mai grave pot necesita o rehidratare in mediu spitalicesc.

Inflamatie a mucoasei stomacului si duodenului.

Legatura stransa in jurul unui membru, al carei scop este de a intrerupe circulatia sangvina intr-o portiune a membrului.

Solutie medicamentoasa utilizata pentru clatirea gurii si a gatlejului. Gargarismele servesc la tratarea anginelor si a tuturor inflamatiilor gurii. Sunt utilizate diverse solutii: antibiotice, antiseptice, astringente sau emoliente. Solutia trebuie sa fie scuipata. Inghitirea unei mici cantitati din greseala este un fapt fara gravitate.

Fasceita necrozanta (infectia necrozanta a fasciei si tesutului subcutanat) localizata la nivelul scrotului, perineului sau regiunii genitale.

Ingramadire de celule, formand o mica umflatura pe traiectul nervilor. Un ganglion nervos contine corpii celulari ai neuronilor (celule nervoase), micile centre de comanda ale neuronilor ale caror prelungiri formeaza nervii.

Organ mic ce apartine sistemului limfatic, care joaca un rol fundamental in functia imunitara. Ganglionii limfatici sunt mici organe sferoide situate pe traiectul vaselor limfatice, formate dintr-o aglomerare de celule limfoide. Ganglionii limfatici sunt organe limfopoietice (produc limfocite) si centri de fagocitoza. Structura – Ganglionii limfatici sunt plasati pe traiectul limfei care circula din tesuturi spre sange: regiunea inghinala, regiunea axilara, gat etc. Unii ganglioni sunt superficiali si palpabili la subiectii firavi, altii sunt profunzi si vizibili la examenul radiologic (scaner, imagerie prin rezonanta magnetica). Un ganglion este constituit din tesut limfoid, tesut in care stau si se multiplica globulele albe de tip limfocite. Patologie – activarea si multiplicarea limfocitelor se traduce printr-o crestere a marimii ganglionului de la cativa milimetri la cativa centimetri.

Glucid caracteristic laptelui.

Scurgere laptoasa prin mamelon in afara momentelor in care copilul este hranit la san. O galactoree poate fi unilaterala sau bilaterala si se poate produce printr-unul sau mai multi pori ai mamelonului.

Examen radiologic ce permite vizualizarea canalelor galactofore (prin care se scurge laptele) ale glandei mamare. O galactografie este indicata in cazul unei scurgeri de sange printr-un por al mamelonului. Ea permite sa se vizualizeze o anomalie in interiorul canalelor, indeosebi o tumora, de cele mai multe ori benigna (papilom). Examenul consta in injectarea cu ajutorul unui mandren (ac gaurit), in porul respectiv, a unui produs de contrast opac la razele X inainte de a lua un cliseu radiografic. Acest examen nu este dureros si nu necesita nici spitalizare, nici anestezie.