Din cuprinsul articolului
Medicii atrag însă atenţia că acest tip de pește conține 70 de tipuri de paraziți și este expus numeroasele substanțe chimice periculoase folosite în fermele piscicole pentru a controla infecțiile și bolile.
De exemplu, somonul norvegian este unul dintre cei mai populari pești la nivel global, dar un nou studiu realizat în domeniul sănătății ridică semne de întrebare cu privire la siguranța consumului său.
În ultimii ani, o mare parte din cantitatea de somon disponibilă pentru consumatori nu este prinsă în sălbăticie, ci este crescută în fermele piscicole. Acest proces se numeşte acvacultură şi asigură mai mult de jumătate din cantitatea de somon vândută la ora actuală în întreaga lume.
Peștii crescuți în ferme sunt hrăniți cu un amestec de furaje procesate, care conțin făină de pește, dar și diverși aditivi chimici. Pentru a preveni bolile, crescătorii folosesc antibiotice și pesticide, iar unele dintre aceste substanțe ajung în carnea peștelui și, implicit, în organismul consumatorilor.
Mai mult, angajații fermelor piscicole sunt obligate să poarte echipamente de protecție speciale, inclusiv măști și combinezoane, din cauza substanțelor toxice folosite pentru menținerea igienei bazinelor. Aceste chimicale, deși menite să protejeze peștii, pot avea efecte nocive asupra sănătății umane.
Diferenţe între somonul sălbatic şi cel de crescătorie
Un alt aspect important evidențiat este diferența dintre somonul de creștere și cel sălbatic. În timp ce somonul sălbatic se hrănește natural și are un profil nutrițional echilibrat, cel din ferme conține niveluri mai mari de grăsimi nesănătoase și contaminanți toxici.
De asemenea, somonul norvegian are un conținut caloric de aproximativ 212 calorii la 100 de grame, comparativ cu 115 calorii în cazul somonului sălbatic.
Pentru cei care doresc să beneficieze de acizi grași Omega-3 fără riscurile consumului de somon de creștere, specialiștii recomandă alternative mai sigure, precum sardinele. Acești pești sunt surse excelente de Omega-3.
Atenţie la substanţele toxice!
Cele mai periculoase substanţe sunt bifenililor policloruraţi (PCB), substanţe cu potenţial toxic şi cancerigen. Pentru a reduce expunerea la aceste substanţe, este recomandată tăierea zonelor grase ale peştilor, îndepărtarea pielii înainte de gătire şi prepararea prin coacere sau fierbere, nu prăjire.
Utilizarea antibioticelor la peştii de crescătorie este, de asemenea, îngrijorătoare. Deoarece acvacultura implică un număr mare de peşti înghesuiţi în bazine, aceste specimene au un risc mai mare de infecţii, drept urmare li se administrează antibiotice. În ultimii ani, utilizarea antibioticelor în acvacultură a fost bine reglementată, însă chiar şi aşa nu există date exacte despre cantităţile folosite.
