Aproape jumătate dintre copiii români răcesc și de trei ori pe an. Cât de corect știi să îți tratezi juniorul?

Infecțiile respiratorii conduc, de departe, în topul bolilor care afectează copii, arată un studiu recent realizat de Societatea Națională de Medicina Familiei. Deși nu sunt afecțiuni care pun viața în pericol, exceptând complicațiile grave, acestea alterează starea generală a copilului, părinții fiind nevoiți să găsească rapid soluții de ameliorare. Cea mai mare provocare se regăsește la categoria de vârstă 7-12 ani, întrucât nu există prea multe opțiuni de tratamente gata dozate, special concepute pentru această categorie de vârstă și greutate.

Mai bine de o treime dintre juniorii cu vârste între 7 și 12 ani se confruntă și cu trei episoade de răceală și gripă în cursul unui an, arată studiul SNMF, realizat pe o platformă, în perioada 11-18 iulie, pe un eșantion de 471 de părinți. În acest caz, cea mai mare provocare pentru părinți este administrarea unui tratament corect, adecvat vârstei și greutații copilului, lucru confirmat și de recenta cercetare. Tratamentul pentru răceală și gripă îi pune în dificultate pe jumătate dintre părinții cu copii cu vârste cuprinse între 7 si 12 ani, pe motiv că nu există prea multe opțiuni în materie de analgezice și antipiretice pentru această categorie de vârstă gata dozate și, astfel, sunt mai dificil de mânuit/adaptat de către părinți. Astfel, părinții se văd în situația fie de a le administra tratamente pentru copii mai mici, riscând să nu dozeze bine tratamentul, fie destinate adultului, riscând să supradozeze.

Ce înseamnă prea mult sau prea puțin la medicamente?

Care sunt riscurile, însă, în cazul unui tratament neadecvat, în doză prea mica sau prea mare? „Atunci când îi administrăm unui copil o doză de medicament mai mică decât cea recomandată, nu apare efectul terapeutic așteptat. De exemplu, la medicamentele care combat febra, dozele mai mici fac ca febra să nu scadă sub 37,2 grade Celsius, la nivelul axilei. De cealaltă parte, când dozele sunt mai mari, efectul terapeutic așteptat apare dar, odată cu dozele mari, cresc și riscurile de efecte adeverse și/sau toxicitate ale medicamentului. În ambele cazuri, medicamentul poate fi cotat că „nu e bun”, „nu e folositor”, „e nociv”, „e apă de ploaie”, „e toxic” etc.”, explică dr. Ileana Efrim, medic de familie. Mai există o situație care poate avea impact negativ asupra sănătății copiilor: administrarea medicamentelor neadaptate indicatiei terapeutice la copil: risc mare de reactii adeverse sau toxicitate, similar unei „otraviri”, adaugă medicul de familie.

Cum pot să își ia copiii singuri medicamentele, în siguranță

De ce sunt însă importante, pentru categoria de vârstă 7-12 ani analgezicele și antipireticele gata dozate? „Preparatele gata dozate sunt mai sigure și mai ușor de administrat inclusiv în cazul copiilor care își administrează singuri medicamentele – copii care rămân singuri acasă, care își iau tratamentul la școală, în tabără etc. – sau care stau cu bone, bunici. Preparatele gata dozate au avantajul că nu necesită ajustare permanentă și se poate reconstitui administrarea pe o zi în caz de suspiciune că tratamentul a fost subdozat sau supradozat”, mai explică Dr. Ileana Efrim.

Aspectul, important pentru copiii mai mari

Pe lângă faptul că doza nu este, de cele mai multe ori, potrivită categoriei de vârstă, și toleranța copiilor la administrarea medicamentelor reprezintă o problemă pentru aproximativ 60% dintre părinți. O treime dintre aceștia susțin că singura condiție cu care copiii lor acceptă medicamentele este ca acestea să aibă un gust plăcut, iar 15% spun că le acceptă doar dacă sunt ușor de înghițit. Și asta pentru că la 7-12 ani, copiii au deja multe obiceiuri și gusturi formate, pot să refuze pe criterii clare un produs medicamentos, de aceea, eforturile în conceperea formei de administrare și a caracteristicilor organoleptice (miros, gust, aspect etc.) sunt importante. „La această vârstă, ei pot să respingă siropurile, pentru că se percep deja „mari” și „apți” de gesturi noi și curajoase, au tendința de a se compara cu adulții și de a copia atitudini de adulți, deci și tratamentele pentru această categorie de vârstă ar trebui să răspundă tendințelor și cerințelor pacienților”, mai spune medicul.