Din cuprinsul articolului
Apelul unui monah de la Muntele Athos pentru toți românii din lume: „E timpul să vă întoarceți acasă. Vin vremuri grele”.
Părintele Pimen Vlad, starețul Chiliei „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” de la Schitul Lacu din Sfântul Munte Athos, face un apel către toți românii din toată lumea. „E timpul să vă întoarceți acasă”, spune el.
Părintele Pimen îi îndeamnă pe creștini să se adune laolaltă și să formeze comunități în părăsite ale României, păstrând mereu legătura cu duhovnicul și mănăstirile.
Pledoaria monahului de la O chilie athonită este centrată pe combaterea fricii de moarte, care ne împiedică să mai trăim viața cu frumusețile și greutățile ei, și cultivarea în schimb a atitudinii creștine.
Acesta face o serie de previziuni, care sunt menite să ne întărească în aceste vremuri de criză.
Apelul unui monah de la Muntele Athos pentru toți românii din lume: „E timpul să vă întoarceți acasă. Vin vremuri grele”
„O să vină timpuri grele, ascultați-mă! O să vreți să vă întoarceți din străinătate și n-o să mai puteți! Cei care sunteți între două (opțiuni), să vin, să nu vin, îi timpul să vă întoarceți!
Cei care aveți afaceri, case acolo știți voi mai bine cum să le întrebuințați, cum credeți, cum vreți! Dar cei care sunteți între (două luntri), n-aveți nimic acolo și doar de pe-o zi pe alta vă chinuiți, nu are rost să mai stați acolo!
Dacă aveți nimic acolo, cu nimic puteți trăi și-n România! Cum v-am spus, cu ziua! Uite, în sat la mine dacă mai este un om, doi care lucrează cu ziua pe-aici, pe colo. N-au oamenii (pe nimeni) să-i ajute la treburi, la ceva. Plătesc 150 – 200 la zi, nu se găsesc oameni! Deci se găsește de lucru, dragii mei!
(…) Se găsește de lucru în România! Greu cum este, dar e țara noastră, să nu uităm, pe care ne-a încredințat-o Dumnezeu în primul rând! Că fiecare popor va fi judecat și ca popor, în afară de personal, cu ce-ai contribuit tu la neamul ăla care te-o încredințat Dumnezeu acolo, ți-o dat o rânduială, niște tradiții. Fiecare popor e deosebit. Vom fi judecați și ca popor cu ce am contribuit noi în bine. Ați înțeles, dragii mei?
Despre frica de moarte: Trăiți, dragii mei, frumos, cu dragoste, ajutați-vă unii pe alții
„Deci cumva, cum am mai spus: când nu mai trăim, cum se zice, stăm permanent într-o stare de panică, cu frica morții în noi și din cauza asta ajungem din frica de a nu muri, ajungem să nu mai trăim, dragii mei! Ați înțeles?
Din frica de a nu muri, ajungem să nu mai trăim, suntem paralizați, tot timpul în panică – văleu, cutare. Trăiți, dragii mei, frumos, cu dragoste, ajutați-vă unii pe alții, duceți-vă, ajutați-i pe cei care nu pot, aveți două mâini, picioare, putere, duceți-vă, mai ajutați pe unul, pe altul!
Puneți în traista sufletului câte un pic! Din dragostea voastră se adună. Că mâine, poimâine plecăm, nu știm când. Faceți tot ce puteți!”
Legea duhovnicească nu se potrivește cu legea lumii
„Totdeauna când faci un lucru bun, faci ceva folositor, se ridică tot iadul împotriva ta, ca să știi! Că dacă o luăm pe calea lui Dumnezeu nu înseamnă că toate o să ne meargă bine, o să trăim Raiul aici. Nu! O să avem necazuri, suferințe, o să fim prigoniți, o să fie de toate astea, da? Deci asta ne așteaptă în viață, de toate: greutăți, necazuri, dar salvarea noastră va fi când vom pleca dincolo.
De-asta, dragii mei, revin cu străinătatea, cu asta, ca să trăim mai bine, să facem… Nu vă gândiți că sunteți veșnici aici pe pământ, că stai nu știu unde, că ți se pare că trăiești mai bine. Nu. O să plecăm dincolo și plecăm cu ce am făcut aici.
Crezi că dacă stai în străinătate și ai câțiva lei în plus și ți se pare că trăiești mai bine, dar pentru suflet nu faci nimic… Plecăm mâine-poimâine și ce am făcut?”
